200 matches
-
și doi, trei gradați, lăsîndu-l la o parte pe pilot. Imediat ce palele elicelor s au oprit, cu toții s-au strîns ciorchine în dreptul ușii de intrare din spate și au început să vocifereze despre ce urma să facă în continuare. Toată sporovăiala n-a durat mai mult de cinci minute, după care doi dintre soldați s-au desprins de grupul celorlalți, au dat prin spate ocol elicopterului trecînd pe sub grinda cozii, oprindu-se în dreptul compartimentului de bagaje. Unul din ei a tras
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-ului. Încerci să te stăpânești, să-ți pui ordine În gânduri, să-ți aduci aminte cu precizie anul și data care erau scrise pe chenarul alb al fotografiei. Privești fețele oamenilor și auzi ca printr-un perete gros de cărămidă sporovăiala veselă din bistro. Îți atrage atenția părul negru-albăstrui dat cu gel, al unui tânăr care bea bere și-și ceartă iubita. Te ridici de la masă părăsind micullocalgălăgios, cu o durere de cap insuportabilă. Imaginea fotografiei pe care ți-o doreai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
confort demodat, și totuși fastuos, să pui pe tine un caftan Allegra Hicks ca smaraldul peste un costum de baie tip bikini roz aprins și să stai la umbră bând ceai și mâncând turtă dulce proaspătă. Prăjiturile erau Însoțite de sporovăieli romantice, neimportante. Conversațiile noastre la ora ceaiului constau În principal din frazele rostite de mine, care variau de la a-i spune lui Hunter cât de mult Îmi place cum arată sau a-l Întreba ce prăjitură aș putea mânca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
marea enigmă a vieții ei. La sfârșitul lui octombrie plecă în excursie la Durău. În timpul drumului, colega de bancă îi fu o companie deosebit de comodă. Tăcută, marcată de viața încâlcită de familie pe care o trăia, Mara prefera să asculte sporovăiala continuă a Luanei decât să vorbească. Părinții ei divorțaseră pe vremea când era foarte mică. De atunci, maică-sa trăia în concubinaj alături de un bărbat cu care, între timp, mai făcuse un copil. Mara era plimbată de la mamă la tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vărului ei, cu o față radioasă de sărbătoare ițită din spatele unui cadou cât roata carului de mare. Amândouă îl sărutară pe obraji iar băiatul le însoți în sufragerie, cu fața arzând. Intrarea Emei fu umbrită, ca de fiecare dată, de sporovăiala continuă și fără sens a Vandei. Luă cadoul din mâinile fetei și-l întinse băiatului, cu o expresie atât de mândră, de parcă-i dăruise Turnul Eiffel. Unchiul Dali îl sărută zgomotos, îl ridică în brațe și-l mângâie în creștetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea să zburde, îl privea pe Oliviu, frumușel foc și tot numai zâmbet, cum turuia întruna, ca o moară stricată, cu ochii lui Dan și-ai Emei ațintiți asupra lui. Renar, sătul de sporovăiala binecunoscută a fratelui său, se oprise pe buza unei râpe și săgeta orizontul cu o privire tăioasă. Ochii alungiți i se zăreau sporadic pe sub bretonul suflat de vânt. Un chip frumos, cu trăsături masculine severe, un trup subțire și armonios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i spargă alunele. S-a reîntors după puțin timp. Își schimbase cămașa și se spălase, chiar și părul era puțin umed, pieptănat proaspăt. Era un om energic, de o seriozitate care te atrăgea, vorbea cumpătat. Era o mare diferență între sporovăiala plăcută a Fanei, încărcată de fantezie, cu vorbe ce se înlănțuiau în asociații de efect și comunicarea seacă a lui Dimitrie, exprimând în puține cuvinte un maximum de informații. Părea o fire foarte practică și echilibrată, de neclintit. Le spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ținta privirilor, mica victorie feminină de a se ști mai atractivă decât cealaltă. Suntem niște hiene, orice s-ar spune, gândi Carmina. Nu același lucru se întâmpla când erau împreună într-o mică mulțime de oameni. Fana câștiga atunci cu sporovăiala ei cântată, spumoasă, de îndată ce deschidea gura se făcea în jurul ei cerc, știa să-și dozeze umorul, să scoată caraghioslâcul din cele mai banale evenimente ale zilei, câștiga prin locvacitatea ei debordantă, atât de plăcută la suprafață și atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
io, tu și azi credeai că nagan Îi grad În armata țarului Nikolai. Ăla de l-o belit bolșevicii, cu familie cu tot. Păi, pe vremea mea, se Învăța mai multă istorie la film decât la școală. Se opri din sporovăială. Tânărul se strâmba În vitrină, iar el se simțea obosit și inutil ca o jucărie stricată. Tresări. Lângă sticlă dădea din coadă un cățel fără domiciliu fix. Părinții săi erau la lătrat În Spania, iar el profita de absența lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
absolut sigur, apoi verifică din nou, și apoi mai verifică o dată. Mi-am desfăcut rucsacul, am scos dictafoanele și le-am instalat în colțurile camerei. Siguranță și precauție mereu. Paza bună trece primejdia rea. Imediat ce aparatele au început să emită sporovăiala lor familiară, am legat rucsacul la loc și m-am sprijinit de un perete, lăsând personalitatea lui Richardson să se disipeze. Pereți. Camera asta avea într-adevăr pereți - nu cărțile fără număr din coridoarele de-afară, ci pereți adevărați, tencuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cum am spus. La timp, cînd revista devenise mai goală (de atitudine polemică) decît Eva, dar era lăudată și de "Scînteia" mare, și de "Scînteia" mică ("Ce se taie nu se fluieră", rîdea sîsîit Leandru). M-am simțit bine sporovăind. Sporovăiala mai înseamnă (dacă mi-a adus starea de bine) un remediu. Pe vremea cînd înfloreau toți polimerii, a însemnat chiar un adăpost mental. Ne făceam unii altora pozne. Poznele ca o acnee juvenilă de la "Ora". O plăcuță cu Loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
avea răbdare pentru vizite lungi, nici să vorbească nu-i prea plăcea, iar de ascultat păsul altora, nici nu putea fi vorba. În fiecare an vizitam femeile acelea grase, cu obraji rumeni, fiecare din ele cu alt miros; le ascultam sporovăiala și mă "țucau" foarte zgomotos la sosire și la plecare. În timp ce ele trăncăneau cu bunica, repetam în gând graiul, pe care-l receptam din conversația lor, fără prea mare greutate. Încercam să le deslușesc sensul din context, fără ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
face Roja, și eu care îmi închipuiam că voi suferiți de timiditate. — N-a fost ceea ce credeți, specifică Părințelul. — Tot trebuia să vă spunem pînă la urmă, reia Părințelul. Ne-au prins zorile stînd la taclale în cămăruța aia. — Doar sporovăială, nimic mai mult, se distrează Roja. — V-am mai explicat, spune Curistul, nu e chiar așa cum s-ar părea la prima vedere, încă sîntem în faza de acomodare. De acord, acceptă Roja, dar să nu-mi spuneți că nu v-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și doi, trei gradați, lăsîndu-l la o parte pe pilot. Imediat ce palele elicelor s au oprit, cu toții s-au strîns ciorchine în dreptul ușii de intrare din spate și au început să vocifereze despre ce urma să facă în continuare. Toată sporovăiala n-a durat mai mult de cinci minute, după care doi dintre soldați s-au desprins de grupul celorlalți, au dat prin spate ocol elicopterului trecînd pe sub grinda cozii, oprindu-se în dreptul compartimentului de bagaje. Unul din ei a tras
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spînzurată de pla fon, că Într-o zi o s-o aprindă pentru toți și o s-o stingă deodată de la București, cînd dau ăia din radio ora exactă. Bărbatul tăcea. Căutam un pretext de a intra În vorbă cu el, dar sporovăiala muierilor nu mă ajuta. Își amintea și el cu siguranță de Pișcari, așezarea de pe Crasna, plată și prăfuită, de la marginea pustei. Într-o seară de la Începutul anilor ’50, intrase În cîrciuma satului și comandase o pălincă. Bănuindu-l ori chiar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
umană, ci pur și simplu din cauza faptului că dăduse ortul popii ei canin, din câte auzisem. Mărturisesc însă că, uneori, acolo lângă sau în poala asediată de levănțică a Ninetei -, ignoram discursul muzical al lui Jojo și ciuleam urechile la sporovăiala ninetistelor. Mă impresiona faptul că ninetistele vorbeau ca și cum nu eram prezent sau poate că mă considerau, cel mult, un fel de obiect ciudat, însuflețit, bun doar pentru exercitarea funcțiilor mângâietoare ale degetelor Ninetei. În poala Ninetei am asistat nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Așa că din când În când, după apariția vreunui sonet sau a unor strofe quintillas anonime În care toată lumea recunoștea mâna poetului, gărzile alguazili și poterașii prim-magistratului corregidor dădeau o raită pe la taverna, sau la domiciliul, sau la locurile de sporovăială pe care le frecventa, ca să-l invite respectuos să-i Însoțească, scoțându-l din circulație câteva zile sau luni. Fiind căpos, orgolios și neînvățându-se minte niciodată, peripețiile astea se repetau ades și Îl acreau și mai rău. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
scăpa de propria-i umbră. M-am referit Înainte la locurile de clacă de la Curte, unde Își dădeau Întâlnire cei ce nu aveau altceva mai bun de făcut decât să le prefacă În tot atâtea centre ale știrilor, bârfelor și sporovăielilor de care vuia Madridul. Trei erau cele principale - San Felipe, Losas de Palacio și Representantes -, iar dintre ele cel de pe treptele bisericii Ordinului Sfântului Augustin, la Întretăierea străzilor Correos, Mayor și Esparteros, era cel mai frecventat. Treptele acelea monumentale formau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
înapoi înțelesuri incipiente, scame de idee, bolboroseli. Și fiindcă amândoi (tustrei, tuspatru, tuscinci), luați separat, au în capete alte distanțe, alte liniști sau alt ropot, nici unul nu aude ce spune acela de alături, dar auzin-du-se mai clar pe sine în sporovăiala de nedeslușit a vecinului. Se naște astfel un glas deasupra, care îi poartă pe amicii noștri spre aflare." Acum, cu toată echilibristica frastică făcută aici, paragrafele sunt destul de clare. Nu ridică probleme. Rămân accesibile. Avem în fond două poeme în jurul
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
puțin. Ei bine, tocmai această viață alături de ele m-a întărit în singurătatea mea, făcând-o inatacabilă. Sunt un metal înroșit la foc și scufundat în apă, singurătatea mea are duritatea oțelului. Călirea mea a vut loc prin afundarea în sporovăială neîncetată, în necontenita viață în comun. Eu sunt invincibila, ființa solitară. Doamna mea Mamă, cine ești? Exiști pe undeva? Ești încă în viață? Oare ai existat într-adevăr? Scriu cumva unei fantome? Puțin cîte puțin încep să-mi fac o
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
Baudelaire versurile ce dau glas dorinței poetului de a se «culca aproape de cer», în vecinătatea lopotnițelor, ca să asculte mai bine de acolo solemnele lor imnuri «purtate de vânt», dar și ca să perceapă mai bine, de-acolo de sus, cântecul și sporovăiala lucrătorilor de jos -citând aceste câteva versuri, Jean Starobinski pare a extrage din ele, și nu numai în sensul lor explicit, dar, aș spune, și din sonoritatea lor materială, o întreagă teorie a modernității." (p. 85) O finețe de acordor
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
în nas cu o domnișoară foarte aranjată. Cred că știți genul acela, inclusiv racleta de la mașină e Dior. Cu o poșetă scumpă atârnată de braț, duduia platinată vorbea la telefon și se învârtea printre rafturi. S-a oprit puțin din sporovăială, m-a fixat cu privirea și, cu un zâmbet condescendent, m-a întrebat: - Lopeți aveți? Îmi pare rău, dar chiar n-aveam”, a scris Adelin Petrișor pe blogul său.
Adelin Petrișor, de nerecunoscut. ”Îmi pare rău” () [Corola-journal/Journalistic/47663_a_48988]
-
au mai rămas au un rol pur fatic, de apel insistent, subliniat rudimentar prin multiple semne de exclamație. Tonul este mai mult decât familiar: e o captare fidelă a interjecțiilor cu care s-ar îndemna reciproc cititorii revistei, într-o sporovăială la portiță sau la o bere. Pe site-ul Click! (un titlu de revistă reprezentativ prin semnul de exclamare încorporat), o serie întreagă de mesaje invită infantil la frunzărire cu ajutorul interjecției prezentative uite: „Uite ce se distrează Michael Douglas cu
Căsăpit, hăcuit, tranșat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5758_a_7083]
-
și în textele sale poetice, unde, în descrieri rafinate, ne oferă mostre de măiestrie epică. Impresionează cum simplitatea gesturilor prin încetinirea și prelungirea lor recuperează timpul, îl dilată prin uitare. Dialogurile interioare fără început sau sfîrșit, fără un rost anume, sporovăiala molcomă a doamnei în vîrstă (una din metamorfozele morții des întîlnite în volum), fumatul personalizat ca o prizare a neantului, ascund sentimentul teribil al efemerității.” Toate bune și frumoase, dar „fumatul personalizat” l-a dat gata pe Cronicar, expresia aducînd
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5050_a_6375]
-
timpul în care să trăiască. Suferințele, necazurile lor sunt de tot felul, cum se întâmplă. Tânăra Petrina străbate pe jos drumul până la tramvai alături de șeful ei, prea plinul de sine Onițoiu, merg alături și ea trebuie să-i asculte aceluia sporovăiala, răutățile debitate despre unul sau altul, trebuie să-l asculte, să nu piardă șirul, să fie atentă, dar are și ea suferința ei, ce-i drept măruntă, meschină, care-i fură însă mereu atenția: bareta defectă de la sanda îi roade
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]