179 matches
-
spune că o leafă așa de mare trebuie, pentru ca ilustrul om să "rămîie la noi, să nu se ducă în țările străine, cum auzirăm că se duc toți aciia cari sunt Gianii, Cantilii, Naci[i] pe terenul de ingineri! Călătorie sprîncenată! Ducă-se unde a dus surdul roata și mutul iapa toți Gianii și toți cei asemenea lor. Atâta pagubă și dobândă pe neamul românesc cât ar pierde din emigrațiunea tuturor reputațiilor improvizate sau uzurpate. Pare că, dacă s-ar duce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vezi Doamne, gazdele n-ar fi fost prompte în servirea mîncării. Zadarnic l-a rugat ambasadorul nostru la Belgrad să rămînă. Cu un aer marțial, de pompier la pensie, senatorul s-a urcat în mașină și dus a fost. Călătorie sprîncenată! M.M. la Tilburg În ORIZONTUL de pe iulie, dl Mircea Mihăieș relatează cu umor două călătorii în SUA în care a avut șansa de a întîlni o groază de personalități: pe Leon Wiseltier, pe Llosa, pe Joseph Frank, pe Michael Ignatieff
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14963_a_16288]
-
adevărat preambul la Geschichte der rumänischen Literatur (1980). Intenția zeflemitoare, notabilă în exegezele critice, se regăsește în proza lui P., îndeseobi în încercările antiliterare din romanul „sentimental” Doina Doicescu și Nelu Georgescu (1977) și în însemnările de „voiaj” din Călătorie sprâncenată (1980), unde ironia, războiul cu stereotipiile, locul comun și kitschul irup în fulgerări de burlesc și grotesc halucinant, hotărând, „atotputernică”, arhitectura intrigii, tipologia, fluxul stilistic și finalitatea estetică, ca și în romanul Podul aerian (1981), proză a „deriziunii”, cu o
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
de literatură română contemporană, București, 1971; ed. 2, București, 1977; Modele și exemple, București, 1971; Camil Petrescu, București, 1972; Călătoriile epocii romantice, București, 1972; Comicologia, București, 1975; Forma ca deformare, București, 1975; Doina Doicescu și Nelu Georgescu, București, 1977; Călătorie sprâncenată, București, 1980; Geschichte der rumänischen Literatur, tr. Thomas Kleininger, București, 1980; Viscolul și carnavalul, București, 1980; Podul aerian, București, 1981; Competență și performanță, București, 1982; Istoria literaturii române de azi pe mâine, I-II, București, 2001; Avocatul diavolului. Marian Popa
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
cu capu-n perne, măi băieți, dar știu că la urmă, tot truda a învins fiorii - și am adormit. Când m-am trezit, era lumină în odăiță și focul pâlpâia în hoarnă. Și - dragii mei - o șerpoaică mândră, o nevestică sprâncenată sta tăcută înaintea vetrei. Acuma las la o parte uimirea mea, poate voi fi boldit ochi minunați, poate mă credeam încă sub stăpânirea unui vis - îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă văd încă cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înainte. Neica Marin nu-i acasă? Nu. Dumneata ești boierul de la Sărățeni?... Eu făcui un semn cu capul. Mă gândeam ce-i pot spune. Ea își lăsase luminița în jos, în dreptul pieptului, și flacăra îmi descoperea o față curată, oacheșă, sprâncenată, cu doi ochi minunați. Acum ochii aceia zâmbeau. Și eu mă simții deodată străbătut de o înfiorare ciudată, acolo pe malul Iezerului, în noaptea care mă împresura, sub ploaia care șuroia de-abia auzit în juru-mi, în singurătatea aceea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în noaptea care mă împresura, sub ploaia care șuroia de-abia auzit în juru-mi, în singurătatea aceea mare, în fața unei fete deodată - a unei fete care-mi izvorâse înainte ca din pământ, c-o lumină în mână, cu doi ochi sprâncenați așa de frumoși. Ceva cald îmi umplu coșul pieptului, apoi căldura mi se sui în obraz și în ochi. Pe buze îmi năvăli un roi de cuvinte îndrăznețe. Toată tinereța înflăcărată, c-o dragoste iute, izvorâtă din întuneric, din necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai iau în arendă... Acuma numai cu pământul se câștigă parale... Și ofițerul tânăr da din cap; pe când Beti suspina cu dragoste: — Are să deie Dumnezeu, tată, să izbutești... Și cum sta pe scaun, și-a ridicat ochii mari, negri și sprâncenați, spre oaspete, și parcă avea flăcări în priviri; iar zâmbetu-i era de o dulceață nespusă. Mai târziu a început Haia a pricepe mai bine lucrurile. Acu crescuse, umbla mai curat îmbrăcată și se ducea mai des pe la domnișoara Beti. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cealaltă în celălalt. procentul celor care așteaptă e în crestere albastru întorc capul după steaua rătăcită în zorii ochilor tăi și mă împiedic de calea norocului tău albastru plin de deochi fără noroc e sînul zilei de mîine JULIAN RADU Sprâncenata Olt, 17 mai 1951) a abordat mai multe direcții: desen animat, caricatură, pictură. în anul 1977 a realizat primul film de desen animat, din țară, cu pată de culoare direct pe peliculă(16mm) Excelsior. Debutează cu caricatură în revista ''Urzica
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rămas separată, păstrând cărarea care ducea de la mine la Vivian. Jumătate dintre chipuri se holbau la mine, jumătate la ea. Nu mai aveam nevoie decât de vreo câțiva scaieți, niște pistoale, o crâșmă - și decorul ar fi fost complet. — Călătorie sprâncenată, rahat cu ochi ce ești, a pufnit Vivian, smulgând microfonul din mâna lui Luke. Oricum, nu mai făceai față, Claire. Din prima zi, ai fost o proastă investiție. Aceia dintre voi care se gândesc, poate, s-o angajeze pe domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mă căpia dă cap că n-am s-o fac pe Prințăsa dă rușine. — Și voi ce faceți Păune și Rozmarine?îi întreabă Prințesa. — Ce să facem? Bine. — Au și ei două pirande. — Sunt frumoasă foc! Zău, adaugă Rusalda. Negrișoase, sprâncenate ca pictate, și au niște ochi frumoși, auleu!că te bagă-n boală când se uită la tine. Într-un târziu, Prințesa a chemat ospătarul, a plătit toată consumația pregătindu-se să plece, că a doua zi avea un program
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
păcat că nu l-ai omorît acum“. CÎnd taică-tu a venit acasă și mi-a povestit, i-am zis: „Avea perfectă dreptate. Trebuia să isprăvești cu el pe loc. Chiar așa trebuia să faci și să-i dorești călătorie sprîncenată“ - am zis, că eram tare pornită, vezi bine... cu șase copii de hrănit și el să zvîrle banii pe-un bețivan ca ăla. Eram În stare să-i sucesc gîtul pentru așa o prostie. „Ia seama bine“ - i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
faptul că a luat în considerare toate posibilitățile, credea că știe s-o facă mai bine ca oricine. Dar - impresie de zâmbet - ajung la concluzia că a uitat de posibilitățile tale." Un ridicat din umeri, mental, apoi: După mine, călătorie sprâncenată!" Transmisiunea de departe se încheie astfel: Ține minte, după cum stau lucrurile, mama împăratului îți aparține doar ție - nu mai ai rivali acum." " Este interesant, spuse Gosseyn Trei, că n-a scos o vorbă când a descoperit că o să fie făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
întrebă pe asistenta care aranja patul: — Ce se află dincolo de fereastră? — Peisaj. Kilometri întregi de peisaj. — De ce nu ridicați niciodată jaluzelele? — N-ai putea suporta priveliștea, Sprîncenatule. Nici noi n-o suportăm, care sîntem într-o formă perfectă. îl porecliseră Sprîncenatul. își examină fața în oglinda de bărbierit de douăzeci de centimetri pătrați și observă că sprîncenele îi erau înspicate cu fire albe. Se întinse pe pat gînditor și le întrebă: — Cîți ani îmi dați? — Puțin peste treizeci, spuse una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
împinsă de o altă asistentă. Prima mătură bucățile de metal într-o parte, în timp ce a doua îi aduse o cămașă de noapte albă Rimei și o ajută să se îmbrace; în tot acest timp, ei rîdeau și pălăvrăgeau însuflețiți. — Sărmanul Sprîncenat pare uluit. — Și-a găsit o prietenă, dar are nevoie de-o baie. — Poți sta în picioare, dragă? Așază-te pe targă și o să te ducem într-un salon superb și singuratic. — Profesorul e supărat pe tine, Sprîncenatule. Zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce-ar zice i se cade, Tot ce-ar face bine-i șade, Și la vorbă de s-o-ntinde, Vorba dulce bine-o prinde, Și de tace iarăși place, Că are pe vino-ncoace; 94 {EminescuOpVI 95} Oacheșă și sprâncenată Și la îmblet alintată - Ar trebui sărutată. Pe când arde focu-n vatră, Lupii urlă, cânii latră, Iar ea toarce din fuior Legănând cu un picior Albia c-un copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea zice - ncetișor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi pare bine Când mă - ntîlnesc eu cu tine, M-aș sătura de dulceață, Eu mândră te-aș strînge-n brațe. Câtă țară am îmblat Eu ca tine n-am aflat Naltă-n trup și subțire, Înțeleaptă și frumoasă, Bărnace și sprâncenată La inima mea băgată, Și cu buze subțirele Pe pofta inimii mele. Că eu de când te-am văzut Tare cu drag te-am avut, Și nu pot să te zăuit. Că eu și noaptea gândesc, După tine mă topesc. Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la opreală, La opreală părintească, Pentru fapta voinicească. Ea din ochi negri - o lăcrimat, Din guriț - o cuvîntat: - Nu mă bate, mămucă, Nu mă mustra, tătucă, Că v-oi spune: Unde - am însărat, Cine m-o-nșelat. Un voinicel nant, Nant și sprâncenat, Sprincenele lui Pana corbului, Ochișorii lui Mura câmpului, Fețișoara lui Spuma laptelui. Mustecioara lui Spicul grâului, Coaptă la răcoare, Neajunsă de soare, Coaptă la pământ Neajunsă de vânt. - Vinde-ți, mamă, rochița Și-mi deschide temnița, Vinde-ți, mamă, papucii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și moșneagu n-are loc, Într-un fund de oboroc Ca să-și facă și el foc. Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! V-am mai ura, v-am mai ura Dar ne temem c-om însăra, Pe la curțile Dnilor voastre Este nante sprâncenate. Da-i bine pe la bordeieșele noastre, Cele tupilate Cu stuh stuhuite, Cu baligă lipite, Cu găinaț de vrabie-mpistrite Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! Am fost și eu Pe - acolo Unde babele ara, Fetele se-njuga, De barba moșneagului s-apuca, Barba
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
albă ca marmora, sprâncene frumos arcuite, cu un năsuc mic și buze roșii, vioaie și totuși molatecă, îmbrăcată într-un capot argintiu de mătase natural chinezească cu flori mari albastre și roșii. In timp ce îl privea, ochii ei frumoși sprâncenați, se umeziră în vreme ce striveau între pleoape cine știe ce amaruri sau bucurii, cu un zâmbet care îi lumina fața uimitor de frumoasă. Și, așa, cum stătea în ușă nedumerit, se pomeni cu ea în casă, purtând în brațe un pachet. “-Uite, ți-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Îți sunt prietene, au zis că stau acasă, cu noi. Trebuia să facem cu ele...” A stat ce a stat și s-a gândit, apoi au apucat-o furiile. “Ce obligații am eu față de ele? Dacă nu le place, călătorie sprâncenata! Auzi, să mă judece ele pe mine! Dar ce, miau dat de mâncare?” I-a dat telefon Danei și i-a spus: ”Să nu mă mai cauți niciodată! Nu vreau să mai aud de tine!” Cred că față a căzut
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
clar cumcă ea nu putea fi fiica tătînă-său. Ea era de-un boi mijlociu, dar părea naltă în trup pentru că era subțire. Cu păr negru și totdeuna pieptănat cu îngrijire și acoperit c-un bariz verde, ochii ei mari și sprâncenați aveau o nespusă dulceață. Buzele mici și subțirele se-ncrețeau de un fel de mândrie, rochia de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iar mînecele totdeuna suflecite trădau niște
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui Gheorghiță Aflat la începutul romanului la vârsta adolescenței, Gheorghiță a parcurs un drum al inițierii: "de-acu trebuie să te arăți bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de brațul tău". Portretul fizic: "Gheorghiță era un flăcău sprâncenat", nu prea vorbăreț, cu ochi adânci ca ai Vitoriei, cu mustăcioară, având un farmec deosebit. Era inteligent, sfios și supus, dar îi ghicea gândurile mamei. Inițierea începuse din copilărie, dar acum în călătoria cu mama sa simțea că "a intrat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
negru în nouri", păsări mari venite din ostroave de la marginea lumii vesteau război. Se făcuse mult vin și oamenii veneau la Hanu Ancuței, știind că "e vremea petrecerilor", întâmpinați de Ancuța cea tânără care era "tot ca mă-sa de sprâncenată și de vicleană". La han, veni comisul Ioniță pe cal roib, pintenog de trei picioare, dar care se trăgea "dintr-o viță aleasă". Istorioara pe care o povestea comisul Ioniță se întâmplase pe vremea lui Mihai Vodă Sturza ; pe-atunci
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
simțit"; timpul real și cel al poveștii se contopesc. Ancuța este personajul feminin din Hanu Ancuței care "nu era han era cetate" și anula presiunea existenței dinafară. Hanul anula spațiul, Ancuța anula timpul, încât creau senzația de universalitate. Ancuța era "sprâncenată și vicleană", acolo la "vremea petrecerilor și a poveștilor". "E o prezență discretă care se confundă cu dublura ei, cealaltă Ancuță". "Boierul s-a întors zâmbind cătră Ancuța cea de demult, care era ca și aceasta de sprâncenată și de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]