355 matches
-
cu grijă. Dar reținut. Sînt cîteva momente cînd el țîșnește și umple scena, încarcă cuvintele altfel. De fapt, folclorul nostru are această dimensiune, acest tip de suplețe a vorbelor spuse în coadă de pește, a făcutului complice cu ochiul, a sprințarelor situații pe muchie de cuțit. Ironia este și ea strecurată în aceste texte și nu a scăpat vigilenței actriței care a introdus-o în jocul ei. Există cîteva șabloane, să le spunem regizorale, dar spectacolul în sine nu este viciat
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
să încânte. E drept că asta se petrecea undeva în inima Europei. În schimb, acasă, pe malurile Dâmboviței, prietenii mei de la "Plai cu boi" se dedau, exact în același interval, la niște denunțuri destul de grobiene, care nu fac cinste nici sprințarelor și nu o dată inspiratelor pene aflate sub bagheta lui Mircea Dinescu, nici ideii de valoare. Cei care nu înțeleg ce profituri imense ar avea România din prezența lui Răzvan Ungureanu în locurile unde se stabilesc prioritățile pentru Balcani sunt aceiași
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > SINGURĂTATE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului SINGURĂTATE Lume mișcătoare, Prin împrejur, Griji nu are, Dimensiuni rare, Contur sau alte, Ești în singurătate! Lumea te înconjoară, Pare așa sprințară, Tu mergi în obscur, Faci un înconjur, Nu vezi împrejur, Nu crezi, nu se poate! Ești în singurătate! Ai foarte mulți amici, Mai mari sau mai mici, Dar nu sunt pe aici, Nu știi ce să zici! Pleci mai departe
SINGURĂTATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382686_a_384015]
-
obicei, clătinându-mă din cauza duhorii, și după hărțuiala de “bun venit”, m-a abandonat un pic, ca să facă caca. Probabil că - vorba lui Bote - mă iubea de se căca pe ea. După ce s-a ușurat, am văzut-o cum părăsește sprințară lădița de pe balcon, intră în sufragerie, se urcă pe canapea și... și... șiiiii... pur și simplu se șterge la fund. De canapea! De canapeaua mea! Canapeaua mea, pe care aș fi stat eu, dacă în sufragerie n-ar fi fost
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
de ani în România. În România, mama rămăsese demult singură, căci toate neamurile și toți apropiații ei ori muriseră, ori emigraseră între timp. La vârsta ei, mama se ține încă binișor pe picioare. Chiar dacă nu mai are pasul atât de sprințar că pe vremuri, reușește fără mari dificultăți să meargă până la biserica evanghelică din sat, aflată la trei străzi distanță. Mama e de fapt catolică, dar biserica catolică e la cinci străzi distanță și ce mi-i evanghelic, ce mi-i
Despre mama by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2660_a_3985]
-
obiect ciudat O, nu era un templu cu umbră-ocrotitoare A cărui preoteasă, cu gândul dus la flori, Mergea să-și răcorească-ale trupului dogori Descopciindu-și haina spre briza trecătoare! Când nava fu aproape de țărmurele teș, Speriind tot păsăretul cu pânzele-i sprințare, Văzurăm că e vorba de o spânzurătoare Cu siluera-i neagră, așa ca un cipreș. Iar pasări mari de pradă, de foame asmuțite, Se cățărau de-a valma pe-un spânzurat putrid Rupând de pretutindeni, cu ciocul ascuțit Din putregaiu-acela cu
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
scris propriu-zis măiestritele lui dialoguri, iar bietul Homer a fost orb, nu e oare incorect politic să mai pretindem că de titlul cărții trebuie legat și numele autorului? Deși se revendică speciei „curiozităților” mai sus invocate, având aerul dezinvolt și sprințar al unor jocuri de societate, unele inițiative jurnalistice mențin treaz, fie și involuntar, interesul pentru ideea de lectură. Există, de pildă, o adevărată bursă a „începuturilor de roman”. Periodic, revistele și ziarele occidentale pun la dispoziția cititorului astfel de „mostre
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
prea meschine pentru a intra în atenția oficiului conceptual. Dar azi penuria de idei e compensată de țicneala pitorească a fleacurilor comentate. Meritul Mădălinei Diaconu e că își alege teme bizare păstrînd înălțimea tonului, salvînd cartea de bănuiala unei poliloghii sprințare în marginea bucătăriei, a meniurilor și a viciilor adiacente. Mai precis, tensiunea volumului vine din ambiguitatea noțiunii de „gust“, sub smalțul căreia mocnesc două sensuri cu totul diferite: mai întîi, simțul gustativ al papilelor cu care percepem cele patru tente
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
iar pruncii prin străini Și-acum în viața ei există doar mărăcini și spini. Privește lung, în lung de drum, și-i pare, cu mirare, Că se abat spre casa ei trei raze de la soare. Trei, Doamne, vin cu mers sprințar, îi vede, sunt aproape, Și-o perlă mare, clipocind, îi picură sub pleoape. E-o perlă pură, limpede, dar fără vreo valoare Și se rostogolește-ncet, curgându-i la picioare. Își face cruce, mulțumind, și mâinile-și ridică Iar hohote
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
sale o nuanță de bunătate nesfârșită și de o mare sensibilitate, iar ele, celelalte, știau că are și un suflet la fel de sensibil și ales. Simțise , pur și simplu, nevoia să ajungă la toaletă, și se îndepărta de masă cu pasul sprințar... Nu trecu nici jumătate de minut, poate vreo 20 de secunde că de la masă se ridică și el, Fluturele, și porni în aceeași direcție dar, din contră, cu pași mari, parcă numărați, parcă i-ar fi calculat dar dând semne
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
totuși niște contracte deja (deci unii pe care, totuși, îi taxez), caz în care sigur sunt nescrisă suficient și cad în fund de entuziasm când mi se mai oferă câte-o ocazie s-o fac. Citesc mailurile cu invitațiile lor sprințare și îmi vine să încep să țopăi zglobiu, ca nebuna, într-un picior. De bucurie că mi-a mai cerut cineva să-i scriu ceva, orice. Iar, când trece mai multă vreme și nu primesc astfel de invitații, intru în
Sunt nescrisă, caut URGENT locuri în care să scriu gratis! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20284_a_21609]
-
cât ai fi câștigat, dacă nu-l lăsai. Sau poate te-a făcut, dar pentru el e mai importantă. Poate are omul o urgență, o situație mai complicată decât aia în care ești tu. Îl lași deci, iar el țâșnește sprințar către zările albastre, lăsând în urmă doar amintirea-i și ceva fum de eșapament. Nici gând să pună deștul pe nenorocitul ăla de buton de avarii, în semn de “Mulțumesc!”. Ei bine, eu, la fazele astea, simt că-mi pierd
Cât de greu o fi să spui “Mulțumesc”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20372_a_21697]
-
-și cursul său milenar spre întâlnirea cu râul Moldova. Ozana era nepăsătoare la tot ce se întâmpla în acea zi dușmănoasă, ducându-și undele pe sub pojghița de gheață formată la maluri, spre întâlnirea cu sora mai mare, la fel de învolburată și sprințară, numită Moldova, nume căpătat de la ținuturile pe care le traversa cu apele sale cristaline și repezi. Casa lui Gligor Creangă era situată spre marginea de intrare a satului Dolhești, imediat ce treceai de centrul comunei Pipirig, într-o coastă a Dealului
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
și dacă poate-avea sau nu sfârșit. Orice-nceput se-oprește odată într-un loc, dar după locu-acela ce urmează? Simțea că-n mintea care stătea de-o vreme trează are nu gânduri, ci năprasnic foc. Alăturea de dânsul, un băiețel sprințar turna c-o scoică-ntr-o gropiță apă. Ce faci? Nu vezi? Am treabă. Doresc să mut în groapă această mare fără de hotar. A râs. Dar dintr-o dată se-nsenină-al său chip. Nu fac la fel când scormonesc cuvinte dorind ca
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377183_a_378512]
-
de mediul electronic, cu voci suprapuse după principiul rezonanței naturale - ca în Stimmung de Stockhausen - și vorbe nesemantice spuse de Irinel Anghel într-un crescendo de intensități exorcizante. Această a V-a secțiune sfârșește cu un puzzle de cuvinte jucăușe, sprințare, ludice. Pe fondul sonorităților încă extrovertite, Irinel Anghel începe un cântec din repertoriul negro spirituals, nostalgic și atemporal (secțiunea a VI-a), ce face trecerea spre partea finală, când întreaga scenă și protagonista sunt învăluite de fumul iluziei la care
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
întreaga sa creație. Ceea ce frapează este schimbarea de tonalitate, odată cu renunțarea la orice pariu (mai mult sau mai puțin teribilist - a se vedea nevoia de inovație cu orice preț). Nu strigătul victorios al învingătorului ludic răsună (deși scenariile imaginare continuă, sprințar, să-și țeasă dantela), ci lamentoul dezbrăcat de podoabe al celui care a pierdut totul, spre a constata, uimit, că a păstrat intactă doar vocea impersonală a poeziei. Auzim, așadar, sonul special al vocii celui ce mestecă cenușă. Este de
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
temei în maniera stride a mult îndrăgitului pianist Thomas Fats Waller, comediant pur sânge al anilor nebuni interbelici. Improvizația lui Iancy Körössy lasă în urmă de la primele note nonșalanța surâzătoare a lui Fats, pentru a plonja direct în modernismul melodic sprințar de natură bop. Un modernism al anilor ’48-’50, pe care adaos-ul neo îl păstrează la fel de atractiv urechilor noastre din secolul următor. Asigurându-și „plasa” ritmului constant, fiebinte, întreținut de bas și baterie, Körössy face din nou o rotație
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
a fost improvizația<footnote Körössy prefera formula „variațiuni spontane” footnote> pe melodia pop americană, la fel de cunoscută, Raindrops, de Burt Bacharach, trecută, ca într-o partidă de badminton, de la paleta lui Mozart la paleta lui Beethoven. Un stol de idei melodice sprințare, zburătăcite pe claviatură spre a lua respirația ascultătorului. Momentul următor s-a aflat sub privirea lui Bach. Dincolo de cântul dezinvolt, cu nuanțe potrivite frazelor melodice fidele stilului, în pasajele dinamice se simte timp de o clipă ușoara accelerare a tempo
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
care marile evenimente n-au nonșalanța primelor înfloriri. Iată rosa canina: "Dar un măceș în piatra despicată/ Cu rădăcina-n moarte a-nflorit,/ Și crește floarea primăverii, toată/ Împărăția morții biruind." Vorbe mult mai mari decît acelea prinse în desenul sprințar, chiar dacă orgolios și respirînd importanță, al rondelurilor lui Macedonski. O perspectivă mai întunecată, "din plaja cu murmure la muntele cu stea", în care volbura de trandafiri face loc unui contur mult mai clar, unde amintirile au timp să se așeze
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
aruncându-se total în vâltoarea muzicii și dăruindu-se fără sfială trăirilor ei. Credea cu tărie într-un singur adevăr, fie el al muzicii, fie al vieții. De multe ori, îmi făcea plăcere atunci când îl zăream pe stradă, cu mersu-i sprințar, tineresc, aplecat puțin în față și mereu preocupat, cu o urgență torențială în gânduri și simțiri. Mi se părea că e o flacără albă, cu coama de păr leonin ce întotdeauna îi era marca distinctivă. Ne mai întâlneam la concerte
Radu Paladi - o evocare by Dan DEDIU () [Corola-journal/Journalistic/84236_a_85561]
-
auzită în România și în care am remarcat vocea sensibilă a solistei Corina Gatu. Altă simbolistă talentată, de această dată o instrumentistă, ne-a impresionat. Raluca Drăgan, elevă la Liceul de Muzică “Dinu Lipatti”, a dublat subtil la vioară tema sprințară din Căprița, o lucrare ce îi aparține lui Gelu Stratulat și care nu lipsește în nicio iarnă din repertoriul corului. Sub conducerea maestrului Jean Lupu, fondatorul coralei în 1990, programul concertului ne-a atras atenția prin două lucrări prezentate în
O seara magic? cu Symbol by Janina B?DICI () [Corola-journal/Journalistic/84306_a_85631]
-
întreaga atmosferă din film, ai cu adevărat sentimenul fatalității precum Charles Bovary: "C'est la faute de la fatalité". Fatalitatea domină povestea de dragoste din film, tînărul actor de succes, Vlad Ursea (Marius Stănescu), - a jucat în Hamlet vine o replică sprințară, Marius Stănescu urmînd să joace, din cîte știu, în Hamlet - are o amnezie în urma unui incident traumatic. Plimbîndu-se pe culoarele unui spital de nebuni, un pavilion destul de elegant unde nebunii își pot spune poezioara lor, Vlad privește în gol și
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
de cînd mă știu, nu-l atinge, de vreme ce toate studiile de psihologie arată că nu "te știi" de-atunci. Totuși, Sașa Pană riscă să-l așeze în titlul unui jurnal amestecat, Născut în '02 (din abia 1973, la Minerva). Nehotărîre sprințară, a unei prescurtări pe care și-o pot permite doar cei care trăiesc aceleași timpuri. Așa că nici nu mai știm, și de ce trec anii vom ști tot mai puțin, care '02. 1900, pesemne. Începutul (vezi mai sus) e ceva mai
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
liniștii, evident, în raport cu spaimele morții și cu nesiguranța vieții. Tonul de filozofie nonșalantă adoptat de Comte-Sponville este perfect adaptat necesităților omului modern. În lumea noastră, nimic nu e ireparabil și nimic definitiv. Moartea însăși poate fi învățată, printr-o ucenicie sprințară, într-o joacă lipsită și de tragism, și de măreție. Acceptăm, prin multiplicarea lecțiilor privitoare la moarte, că totul ni se cuvine, că până și extincția e un atribut cu care ne putem împăuna. În lumea contemporană, doar kaddish-ul, "rugăciunea
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
mișcări ca vântul care-o cuprindea înfășurându-i genunchii, o împingea din spate și-ncerca, în unele momente, punându-și toată puterea, s-o oprească sau s-o dea peste cap, lăsând-o pe neașteptate, capricios și luându-i-o sprințar înainte, într-o goană buimacă de flăcău îndrăgostit, care-și râdea de moliciunea ei, șuierând printre tufe și izbind cu fruntea trunchiurile arinilor foșnitori, cu frunzele zburătăcind mărunt, sub razele lunii, ca niște roiuri de fluturi albi gata să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]