321 matches
-
traversat strada, recitând cu Întregul grup de elevi, tot această poezie. „ Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; / Căci rămâne stânca, deși moare valul, /Dulce Românie, asta ți-o doresc.” (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie) Secvențe de la acest eveniment au fost prezentate seara, la ora de știri, pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer, caii porniră spumegând. Zurgălăii de la gâtul lor răsunau în aerul umed cu un timbru special. Pe nesimțite, atelajul dispăru în întregime într-un nor de ceață. Deîndată ce am rămas singur, am răsuflat ușurat. Mi se părea că tocmai m-am eliberat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
drișcă și m-am întins pe locul în care se amplasează sicriul, cu capul sprijinit pe pervaz, în așa fel încât să văd în jurul meu. Am pus vasul pe piept, ținându-l cu mâna. Biciul pocni în aer. Caii porniră spumegând. Înaintau cu salturi înalte și ușoare, atingându-și copitele de pământ, cu eleganță și fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru unic. De dincolo de nori, stelele contemplau pământul, asemenea unor pupile de ochi strălucitori țâșnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bovarici, și să rămînem simpli referenți ai unei lucrări excepționale. Prietenul D. joacă, histrionic la culme, rolul soțului pe care soția-l gelozește anapoda. „ Culmea! - urlă victima - cînd vede femei tinere & frumoase, nu face scene. Doar la alea grase & bătrîne , spumegă!”. Aparent, D. are dreptate să fie uimit. Dar În esență, opțiunea ...doamnei de la domnul, are o logică, nu? Îi doresc lui D. Să n-o descopere... Și fiindcă tot am pomenit bizarerii erotice : sunt la București, la o repetiție a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
porcăriile astea nu le-aș agăța nici pe peretele unui closet, spune făcîndu-le în sfîrșit vînt în direcția grămezii de gunoaie aprinse deasupra căreia cîțiva manifestanți zgribuliți își freacă palmele, numai de pus pe foc sînt bune, închide subiectul*. Petrică spumegă de furie, Monte Cristo se închide și mai tare în sine, de acum înainte nu va mai scoate nici un cuvînt decît atunci cînd va fi nevoie, în locul lui, vor vorbi faptele. De undeva din întuneric apare și Santinelă care rămîne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să ne convingeți imediat ce apele au început să se limpezească? Nu ne-ați demonstrat că totul nu-i decît o mascaradă? — Tocmai de-aceea i-aș strînge pe toți de gît dacă mi-ar cădea în față. Cum să nu spumegi de furie, reia Bătrînul încercînd să-și stăpînească nervii, cînd vezi cum unora le iese totul, iar tu ești mereu marginalizat, și nimeni nu-și mai amintește de tine decît atunci cînd are nevoie să te folosească în scopuri mîrșave
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un mîrîit subțire, ca un oftat. Mătușă, coboară urgent, ia-ți coșul cu javra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Maestre, i-am zis, lasă entrée-ul asta imbecil. Vreau să stau de vorbă cu preamărita-ți domnie. Dă-i afară pe ăștia pentru cinci minute. Promit să nu îți răpesc prea mult din prea puținu-ți timp. - Frate Alex, zise tipul spumegând, ești inconștient, din câte observ. Îndrăzneala ta... - Domne, i-am rupt-o vag enervat, îi dai afară sau nu? - Nu! - Bine. Bine, lasă. Rezolvăm treaba cu toată lumea de față, deși preferam altfel. Nu-i nimic. Să rămână. Ok. Deci problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și de aceea ascunzînd în tainițele sale mult mai multe primejdii pentru cei care o struneau. Era ca și cum un călăreț învățat să zacă în șaua unui cal domol, obișnuit cu frîul și povara, încalecă pentru prima dată un armăsar adevărat, spumegînd la capătul zăbalei, înfiorîndu-se la fiecare atingere. Nici unul nu știe a cui teamă e mai mare, freamătul și încordarea fiind la fel de năucitoare și pentru cal și pentru călăreț. Atunci e vremea pintenului înfipt, a buzei rupte de nepricepere, a căzăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
venea să-și creadă urechilor. Ea mințea, cu aceeași dezinvoltură și nesimțire ca întotdeauna. E cea mai proastă scuză pe care am auzit-o vreodată, Luana. Ești la fel de nerușinată și de ipocrită ca în liceu. Le întoarse spatele și plecă, spumegând de furie. O ura din tot sufletul. Își dorea să se întoarcă și s-o lovească atât de tare, încât ea să cadă, să se facă fărâme, să nu mai miște vreodată. Arogantă, prefăcută și proastă, o omidă slăbănoagă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ce dracu′ ai de trag cu toții la tine? Nu ești nici Brigitte Bardot, nici altă vedetă de cinema. Le faci vrăji, sau ce? Bărbatul tău e chior, e prost, nu vede? Lăsă hârțoagele și făcu kilometri de la geam la ușă, spumegând. Ca de obicei, Luana nu catadicsi să-i arunce nici măcar o privire. Continuă să-și vadă de treabă ca și cum s-ar fi aflat singură în încăpere dar se stăpânea cu greu să nu se ridice de pe scaun și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zilnic, după terminarea programului, să-și ocupe locul de veghe și ispășire. Luana nu suporta să-l știe acolo. Sanda, orbită de resentimentele împotriva acestui individ, intrat în viața fetiței ei doar să-i aducă nenorocirea, se agita prin casă spumegând de furie. Micuța Aniela, rănită de vorbele grele aruncate împotriva părintelui său, turna gaz pe foc luându-i apărarea, plângând și cerându-l înapoi acasă. Exasperată, Sanda îl sună pe Ștefan. Speriată, alarmată, fără să explice ce catastrofă se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apăr-o, apăr-o, că am să vă văd eu pe voi la vară pe unde vă scoateți căciula. Ai să ne vezi și la vară, dacă o fi să trăim, de ce să nu ne vezi? Bine, bine, murmură el spumegând de furie și plecă târând papucii către cotineața de păsări. Spre seară începea să miroase a fiertură de pasăre. La masă tatăl observă paloarea Carminei, cearcănele de sub ochi, avu impresia că mâna în care ținea pulpa de pasăre nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aceea sunt atât de ciudați și... normali în același timp. Noi, însă, căutăm pentru a căuta din nou, iar și iar, doar vom găsi. Ce? Magda Geană, clasa a VII-a B Timp de hlamidă albă Divin, fremătând diafan, valuri spumegând de fulgi gingași coboară tresărind la fiecare adiere de vânt. Fundal ametist bătând în azuriu admirabil de iarnă mitică. Poezia flamandă izvorâtă din capodoperele scrijelate pe geam de către gerulmiracol stăpânește pustietățile albe. Copacii goi, definind trupuri pe timp de rugăciune
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aterizat cu putere, împroșcând în jur fragmente disparate. Și apoi... Și apoi a început să plouă, o aversă grea de litere, cuvinte, imagini, frânturi de întâmplări, fețe, locuri - o pădure, un oraș noaptea târziu - marea din jurul meu agitându-se și spumegând de atâtea lucruri căzând peste tot. Iar eu eram pierdut pe acolo pe undeva și peste tot, mă scufundam, mă împrăștiam, pierzându-mi mințile, gândurile și cunoștința. Am deschis ochii. O lumină umedă și proaspătă se scurgea pe după draperii - sosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
porcăriile astea nu le-aș agăța nici pe peretele unui closet, spune făcîndu-le în sfîrșit vînt în direcția grămezii de gunoaie aprinse deasupra căreia cîțiva manifestanți zgribuliți își freacă palmele, numai de pus pe foc sînt bune, închide subiectul*. Petrică spumegă de furie, Monte Cristo se închide și mai tare în sine, de acum înainte nu va mai scoate nici un cuvînt decît atunci cînd va fi nevoie, în locul lui, vor vorbi faptele. De undeva din întuneric apare și Santinelă care rămîne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să ne convingeți imediat ce apele au început să se limpezească? Nu ne-ați demonstrat că totul nu-i decît o mascaradă? — Tocmai de-aceea i-aș strînge pe toți de gît dacă mi-ar cădea în față. Cum să nu spumegi de furie, reia Bătrînul încercînd să-și stăpînească nervii, cînd vezi cum unora le iese totul, iar tu ești mereu marginalizat, și nimeni nu-și mai amintește de tine decît atunci cînd are nevoie să te folosească în scopuri mîrșave
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
au fugărit prin cartier pe mincinos. Ce chelfăneală i-au tras! Juncu își pierde cumpătul și-l ia de guler pe Toma. Ce cauți aici, mă, nesimțitule? Vedeți, oameni buni? Iar mă ia la bătaie. Eu spun adevărul despre șarlatan. Spumegînd de furie, Juncu îl împinge pe Toma cu forță și acesta cade. De ce-l bați, mă, animalule? țipă lumea. Se crează o busculadă și Juncu încasează cam mai mult decît se aștepta. Nu mai continui campania, anunță Juncu la partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
casa sta tului, la Sfatul Popular, iar alături e postul de miliție. Milițianul chefuia și el cu noi, dar postul lui era post și i se datorau frică și respect. Mătușa cu regretul și cu nostalgia se poto lea, vinul spumega În pahare cu ajutorul apei minerale Borsec, Bodoc sau Buziaș (un leu și cinci bani sticla de-un litru, eti chetă galbenă cu roșu, ușor de desprins cu puțină apă), iar vinul acela se bea de regulă după heringi la butoi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dați cu banii statului în baltă, vă bag pe toți la pușcărie, de nu vă vedeți, băăă!... Virgil vru să spună și el ceva, dar celălalt săltă de pe scaun roșu la față ca sfecla și începu să tune și să spumege, așa că nu-i mai rămase decât să se retragă discret de-acolo. Mai târziu el aflase că individul cu burta cât un sac burdușit bine era un fost ciocănar de la atelierele Grivița, școlit peste noapte la fără frecvență și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ale sutanei: fray Emilio Bocanegra. Alte scaune nu erau, așa că Alatriste rămase În picioare pe când era interogat. Era vorba, Într-adevăr, de un interogatoriu În toată regula, domeniu În care călugărul dominican se afla În elementul lui. Era limpede că spumega de furie; ceva neavând nimic În comun cu mila creștinească. Lumina pâlpâitoare a candelabrului Îi schimonosea obrajii supți, prost bărbieriți, pe când ochii Îi scăpărau de ură țintuindu-l pe căpitan. Omul acela Întreg, de la felul cum punea Întrebările până la cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o mișcare pedagogică îmi răsuceam și îmi prefiram barba. Dar când m-am întors, am văzut cum ea, cea atât de bătrână, se târâse până la plăcuță de metal și o cerceta îndeaproape. De bună seamă, eu nu știam ce litere spumegau acolo, pe suprafața lucioasă. Ea s-a aplecat, mioapă, și a citit. Buzele i se mișcau ca și cum ar fi silabisit. Apoi l-a căutat pe intendent. Acum Manfred Marklund știe că e bolnav, da, și admite asta. Dar boala în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în facere, oameni încă supuși capriciilor receptării, pe care simte că-i poate muta, într-un cîmp literar care atunci, din discuții, se întrupează. Epoca de relativă mulțumire de sine - sîntem îndată după belle-époque - are nevoie, spune tînărul ei spectator, spumegînd, în fond, de furia că trebuie să aștepte de la alții ceea ce, încă, nu poate singur să schimbe, de un nou junimism, are nevoie "să vină un om tare! Un om care nu se-ndoae; nu tremură; nu plânge; nu așteaptă. Mi-
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
încheia decât apoteotic: și anume, prin oferirea unei diplome de excelență lui Mihai M. Macovei, „născut la câțiva kilometri de Ipoteștii lui Eminescu”... Cam așa e celebrat Eminescu la Buzău în anul de grație 2012: în spirit revanșard, cu ură, spumegând, în manieră pre-medievală, cu invocarea demonilor. Numai rugul în flăcări și Patapievici perpelindu-se pe jarul produs de lemnul sfânt al teiului lui Eminescu mai lipseau pentru ca spectacolul prostiei umane să fie deplin. Dacă așa se manifestă iubitorii de cultură
Eminescu la Buzău! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4946_a_6271]
-
de proporții, el fiind barat în drumul spre șefia PSD Dolj, pe care o dorea cu ardoare. Motivul? Poetul nu era deloc pe placul lui Adrian Năstase, șeful partidului și premierul de atunci, care îl percepea drept un iliescianist convins. Spumegînd de furie, poetul convoacă o ședință cu șefii revistei ”Flacăra”, pe care o conducea și decretează că, de aici înainte, nu mai e permmis niciun atac la adresa lui Traian Băsescu, primar general pe atunci, ba chiar democratul trebuie sprijinit prin orice
De ce Adrian Păunescu nu a avut funeralii naţionale () [Corola-journal/Journalistic/49518_a_50843]