503,169 matches
-
Univers Enciclopedic, 2004) editat de Academia Română (inițiator și coordonator general Eugen Simion) nu a stîrnit un interes critic pe măsura demersului. Deși nici nu se poate spune că nu a beneficiat de comentarii în detaliu sau de articole bine tensionate. Spuneam în alt loc că din cauza numărului extins de colaboratori (aprox. 150), puțini critici și istorici literari din interior au avut îndrăzneala și interesul (cu excepția cîtorva ,rebeli": Dan C. Mihăilescu, Nicolae Florescu sau Mircea Popa) să critice dicționarul. Atît cît a
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
scriitori basarabeni și din zonele limitrofe, scriitori evrei de limbă română din Israel, scriitori, publiciști, reviste și instituții culturale din diaspora și din exil ș.a.m.d., adică cam ,tot spațiul literaturii române și toate fenomenele din interiorul lui", cum spune în prefață E. Simion. Într-o cultură căreia îi lipsesc astfel de instrumente, DGLR vine să umple, așadar, un gol imens, recunoașterea dificultății și a utilității demersului Academiei fiind, astfel, premiza tuturor comentariilor critice făcute pînă acum. Analizele în detaliu
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
ar fi cuvenit o replică modernă, profitînd de studiile și publicațiile din această perioadă de timp, nu simple schimbări de topică." Din cauza confuziei sau, și mai rău, a ideologizării cu tendință a criteriilor de redactare, a ,viciului de procedură", altfel spus, i s-a reproșat dicționarului, aproape în unanimitate, eufemizarea și bagatelizarea contextului politic, a angajamentului biografic și a publicisticii ideologice a unor scriitori. ,Cosmetizarea estetică", dezideologizarea a făcut că scriitori precum Alexandru Andrițoiu, Paul Anghel, Costache Anton, Aurel Baranga, Mihai
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
I.P. Culianu și alți autori care tocmai ei fac gloria unui dicționar, expediați grosolan, minimalizați prin abordare, subevaluați în verdict. La fel se întîmplă și cu revistele Contrafort, Contrapunct și Dilema; ,confiscare canonică în beneficiul grupării de la Caiete critice", o spune verde-n față P. Cernat. Dan C. Mihăilescu e la fel de categoric: , Pe cât de mari sunt meritele dicționarului, care beneficiază de oameni perfecți profesional în context, precum Gabriela Omăt, Florin Faifer, Dan Horia-Mazilu, Roxana Sorescu, Nicolae Mecu, Elvira Sorohan, Dorina Grăsoiu
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
succesive ale SUPLIMENTULUI DE CULTUR|, sub titlul (de grupaj) Literatura fără viză. În primul dintre ele, 45, din 1-7 octombrie 2005, scriu Ion Simuț, Luminița Marcu, Gabriela Gavril, Costi Rogozanu, Doris Mironescu, Tania Radu și Ion Bogdan Lefter. Literatura română, spune șapoul Emiliei Chiscop, nu merge la export. Așadar, ce ,strică" și cum scăpăm de ,timiditate", au de răspuns criticii participanți la dezbatere. Consens, în părțile esențiale. Anume: , Carența epicului ar fi principala defecțiune, pentru că în romanele noastre nu prea se
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
Gavril scrie despre schimbările în bine, despre absorbirea prozei noastre într-un sistem. Numai că în puzzle, crede Doris Mironescu, nu prea venim cu nimic al nostru, ne lipsește, care va să zică - referirea la eroul ,nespecificat" al lui Gide, dat drept român, spune totul... - o carte de vizită. Și ne lipsesc, vai, cărțile. Pînă să ne ,plîngem" că literatura noastră recentă, atît de robită, deocamdată, unei singure teme, eu scris cu orice, începe să umble și, încercînd (a cîta oară...) a se sincroniza
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
regretat că nu i-a putut împărtăși scriitorului, pe care-l prețuia în mod deosebit, concluziile unor zvârcoliri ale sale, care ar fi obținut mai mult relief comentate tocmai de T.M. Lepădând neîncrederea de sine, ar fi avut multe de spus. Nu era doar gazetar, corespondent de război, compusese și câteva eseuri și chiar un roman în care istorisea aventurile lui Spartakus și vitejia gladiatorilor. Ce l-ar fi captat probabil pe scriitor ar fi fost ruptura biografică, cum a trecut
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
corespondențe sau de diferențe la nivel de fantasme, viziuni, clișee, prejudecăți din mentalul popoarelor Europei, abordând mecanica și strategia modelor, morfologiilor și paradigmelor culturale care au marcat și marchează încă aceste popoare, relația între mituri și societăți. Este greu de spus dacă proiectul EURIMAG se va și concretiza într-o formă de ,euharistie" în analiza imaginarului european, dar măcar încearcă să facă acest lucru. În orice caz, ridicarea unei asemenea panorame pluri-perspectivice a imaginarului europenilor nu este o simplă muncă de
Cercetarea Imaginarului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11248_a_12573]
-
încearcă să facă acest lucru. În orice caz, ridicarea unei asemenea panorame pluri-perspectivice a imaginarului europenilor nu este o simplă muncă de erudiție științifică. Nu este o simplă sinteză adresată exclusiv unui public literat sau specializat. Ea este, așa cum am spus deja, un tablou de familie al Europei, obligată să facă acest lucru în momentul marii regăsiri reprezentate de integrare. EURIMAG constituie atât un punct de recapitulare și de bilanț, cât și un punct de plecare pentru înțelegerea fricțiunilor care nu
Cercetarea Imaginarului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11248_a_12573]
-
-Adică înotau privind-și propria ceafă? -Exact, dragul meu... -Auzi, scuză-mă: știi cumva că acum stai de vorbă cu mine? -Adică, să înțeleg că mă jignești în fața propriului meu televizor? -Doamne-ferește!, da' nu văd nici o logică în tot ce spui... -Păi, nici nu e, ci doar o priveliște onirică... -O ce? Că nu pricep... -Da' nu ți-am spus? Visam, domnu' vecin, vi-sam! Și nu pricepi, fiindcă mă tot întrerupi... Așaaaa! Și stai să vezi: pe un alt ecran
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
cu mine? -Adică, să înțeleg că mă jignești în fața propriului meu televizor? -Doamne-ferește!, da' nu văd nici o logică în tot ce spui... -Păi, nici nu e, ci doar o priveliște onirică... -O ce? Că nu pricep... -Da' nu ți-am spus? Visam, domnu' vecin, vi-sam! Și nu pricepi, fiindcă mă tot întrerupi... Așaaaa! Și stai să vezi: pe un alt ecran de televizor, se vedea clar cum una dintre cele două vietăți flancatoare aducea relativ binișor cu domnul ministru Eugen
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
Apocalipsei? -Eu de unde să știu? Cert este că, de după un hățiș, a apărut o nouă imagine pe ecranul televizorului: un vapor prezidențial, unde domnul președinte Traian Băsescu, venind spre Cotroceni dinspre Podul de la Mărăcineni, tocmai sfârșea un speech la portavoce spunând: ,Stimați compatrioți și iubitori de geografie, tocmai mă întorc dintr-o vizită în SUA pe care am făcut-o ca răspuns la vizita de anul trecut a Președintelui Turciei în România..." Tu îți dai seama ce m-au derutat în
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
în România..." Tu îți dai seama ce m-au derutat în clipa aceea geografia și visele? Apoi, dintr-odată, a apărut sigla TVR 1-ului și doamna Eugenia Vodă ascultându-l cu ochii măriți pe domnul președinte Traian Băsescu, care spunea râzând cu mare veselie: doamnă, eu port întotdeauna cu mine următorul și sfântul principiu marinăresc: eroarea comandantului este considerată voia Domnului. Niciodată un comandant, dacă nu este băut în momentul în care face o eroare de navigație și pune nava
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
a somat să-i cumpăr bicicletă. Avea dreptate, fiindcă domnul ministru Vlădescu înainta cu cel puțin șaptezeci de noduri pe oră spre operatorul tv care filma spectacolul și, deci spre patria-mumă, cu toate accizele, impozitele și taxele după el... Îți spun drept că arăta înfricoșător și parcă clipocitul apei lacului se transformase într-un sinistru hohotit diavolesc și chiar domnul ministru mi s-a părut câteva momente un spirit al răului așa cum era nebărbierit și cu părul vâlvoi... -Cum?!? Doamne-ferește! Și
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
Crezi că are vreun efect asupra subconștientului meu? -Sunt sigur. -În orice caz, ceva-ceva s-a întâmplat, fiindcă... O, dar au început Jurnalele tv! Ia uite-l pe domnul secretar general al Senatului, Dan Vasiliu, parcă... Da, domnule, chiar plânge spunând: -Cum e posibil ca noi, în calitate de Senat, să avem doar 25 de femei de serviviu, iar Camera Deputaților 300? -Așa e, îl aprobă imediat Haralampy. S-au mutat în casă nouă și... Tu, bade, vezi ce electorat inconștient suntem! Suntem
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
milioane, al 25-lea film al lui Eastwood, este cel mai bun de până acum pentru că se reîntoarce la narațiunea clasică și directă. E drept, există vocea unui narator, Scrap, care te ghidează prin poveste. Dar aceasta nu e lineară (spuneam că planurile se întretaie), iar personajul, chit că nu se pretinde omniscient, pentru că narează în retrospectivă, îți aruncă nade anticipative ca să te țină în priză, plus că sînt anumite indicii vizuale - scăunelul - redundante care îți induc senzația că obiectul în
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
se pretinde omniscient, pentru că narează în retrospectivă, îți aruncă nade anticipative ca să te țină în priză, plus că sînt anumite indicii vizuale - scăunelul - redundante care îți induc senzația că obiectul în cauză va fi declanșatorul tragediei. Așa că mai degrabă aș spune că povestea e suficient de subtil manevrată ca să pară directă, spusă de la om la om. Poate senzația simplității e dată de replicile foarte la obiect, de dialogurile laconice. Care sunt compensate, și acest lucru singularizează acest film, de un excelent
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
ca să te țină în priză, plus că sînt anumite indicii vizuale - scăunelul - redundante care îți induc senzația că obiectul în cauză va fi declanșatorul tragediei. Așa că mai degrabă aș spune că povestea e suficient de subtil manevrată ca să pară directă, spusă de la om la om. Poate senzația simplității e dată de replicile foarte la obiect, de dialogurile laconice. Care sunt compensate, și acest lucru singularizează acest film, de un excelent joc corporal al actorilor. Este primul lungmetraj care mi-a dat
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
larg și aerisit, o idee foarte adecvată mediilor tragice, pentru că deja personajele par claustrate, prinse în capcană. Eastwood accentuează acest lucru, filmându-le de aproape, nu cred că există vreun "long shot" în tot lungmetrajul. Să nu uit: dacă tot spuneam în câte aspecte ale unui film își bagă Eastwood nasul, atenție! La O fată de milioane el a compus și muzica pentru coloana sonoră.
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
în el însuși. De ce oglinda în care se privește este spartă? Pentru că autorul, după cum scriam la început, se simte mutilat, se compară cu ,o pădure arsă", deși îl copleșesc amintirile. Sau ,pete albe" se întind pe memoria lui ciuntită. Să spunem ca în vechile hărți: ,Hinc sunt leones?" (De aici înainte trăiesc lei.) Dimpotrivă. Sunt perioade întregi nesemnificative din existența sa, pe care memoria afectivă a autorului nu le-a înregistrat și pe care s-a așternut, definitiv, uitarea. Octavian Paler
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
a înregistrat și pe care s-a așternut, definitiv, uitarea. Octavian Paler a ținut cândva un jurnal propriu-zis dar nu l-a dus până la capăt și n-a mai vrut să scrie unul niciodată. Și totuși... Despre jurnale se pot spune multe lucruri; jurnalul poate fi, printre altele, un ,pro domo", o justificare în fața posterității, o ,magnifiere", într-un mod sau altul, a propriei imagini, sau autorul devine un actor dornic să-și seducă publicul. Nimic mai străin de scrierea lui
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
pe placul meu. Destinul este caracterul". ,Importă ceea ce faci, dar și ceea ce nu faci". ,Important nu e ceea ce faci, ci ce faci cu ceea ce istoria face din tine". Cineva scria, cândva: ,destinul este intersectarea caracterului cu necesitatea istorică". Octavian Paler spune că are ,o identitate tulbure"; nu este așa; e limpede, dar e complexă: pe un trunchi adânc țărănesc s-a altoit un intelectual doct, vulnerabil, adesea dilematic și destul de amar. Autorul s-a născut în vechiul sat Lisa, din Făgăraș
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
Pavel Șușară Deși am sugerat-o de mai multe ori pînă acum, n-am spus-o niciodată pe șleau: Paula Ribariu este extraterestră! Primul și cel mai la îndemînă argument, unul de natură somatică, este starea ei de agregare bizară, care o face translucidă, iar dacă ești cumva mai grăbit, și ea îți iese în
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
politicilor culturale care se practică la noi mi se pare unul colateral literaturii, dar petrecîndu-se după același tipar - acel proiect cultural care a înghițit niște milioane de dolari și al cărui nume se poate potrivi cu poveștile de genul celor spuse aici - Eterna și fascinanta Românie... Fiindcă de acolo ne tragem, cu tot cu literatură și cultură și tot acolo ne întoarcem (același cerc vicios) cu șanse minime de a răzbate în universalitate. în ce mă privește, pot afirma cu mîna pe inimă
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
moralizator!), dar și de romantism prin detaliile poetizate și personajele tip(izate). Realismul e ocolit cu obstinație, și pe bună dreptate, pentru că el are o relevanță minimă în acest context. Povestirile sînt mici mostre de realism magic, dacă se poate spune așa, dar de un fel diferit de al sud-americanilor. Fără a fi la fel de încărcate simbolic (și, respectiv, aluvionare formal), ele ascund, nu adînc, ci chiar la suprafață, mici învățături care, cu toate acestea, pot lipsi foarte bine. Miezul acesta de
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]