329 matches
-
din scris de ceară. Cât de ușor ne-ncredem în zăpadă cernând din cerul cu lumini celeste știi? gheaț-aceea ce în bărbi se-nnoadă e doar o iarnă nu sfârșit de veste. Cât de ușor lăsăm iubiri în praguri pe spuze de carafe tânjind o vorbă doar cerdacuri ruginite trosnind în guri de faguri pe toate le mințim știind că e-n-zadar! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: În zadar / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2158, Anul VI, 27 noiembrie
ÎN ZADAR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384267_a_385596]
-
nicicând/ să iubim...”Cârnații de Pleșcoi”. Din noi. Și, ca să halloweenizăm cum se cuvine, să băgăm mare cu plăcinta cu dovleac. Dovleac găurit și făcut tărtăcuță/tigvă. Cu lumină/lumânare înăuntru. Deh, sporturi de toamnă: cu porumb fiert/copt în spuză, dar și cu (încă) pepeni galbeni & roșii, struguri stafidiți, “culeși toamna pe târziu”. Și întreg cortegiul/alaiul de fructe: prune brumărite bine... gutui pântecos-languroase, aproape plângând, pere voluptuoase tip “sâni”. Motiv pentru care vă și urez: “să vă destrăbălați bine
Retete de toamna. Tarzie [Corola-blog/BlogPost/96981_a_98273]
-
Cultură, spectacole, evenimente Nu demult am fost prezent la Euphoria Music Hall cu ocazia primului concert din această toamnă a trupei bucureștene Robin And The Backstabbers. Pe la 23.00 a urcat pe scenă trupa Spuza din Târgu-Mureș. Deși era destulă lume în sală, publicul nu s-a manifestat prea mult la prestația primei formații. Nici nu e de mirare, trupa nu vine cu nimic nou. Undeva în jurul miezului nopții, au urcat pe scenă Robin And
Robin And The Back Stabbers [Corola-blog/BlogPost/97008_a_98300]
-
într-unul din ele și legendarul Marcel. Dar voalat și aluziv, esopic și metaforic. Și așa va rămâne. Nici securiștii învinovățiți acum de domnii Nahoi, Dinescu și Cotoi că o dau pe ideea complotului și loviturii de stat și trag spuza pe turta lor, susținând că ar fi avut rolul primadonei, nu se vor aventura în această direcție și o vor lăsa încurcată. Mai trebuie să ne întrebăm de ce ? Acestea fiind zise, să revenim la zilele noastre, la editorialul de final
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93259_a_94551]
-
al strofei; elementele lingvistice care fac tranziția între proverbe ajung în variație liberă, fără nici un principiu prozodic ordonator. Finalul episodului în cauză (Despre cusururi sau urîciuni) plonjează hotărît în pluriritmie asumată: "Și/ Ce e frumos poartă și ponos./ Fiecare trage spuză pe turta lui./ Lesne a judeca pe altul./ Că/ Nu te pricepi să împarți un pai la doi boi./ Și că/ Cu ce dascăl lăcuiește/ Așa carte-alcătuiește." Nu mai întîlnim aici două proverbe-versuri în același metru; rimele dispar și ele
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
nu mai ține, neicusorilor, nu mai ține, c-ați Întins coarda așa de tare, că i-ați scos aproape pe toți În stradă, iar cei ce Încă n-au ieșit mocnesc. Și dacă nu știți, vă spun eu că sub spuză sânt mulți cărbuni, e jar mare, domnilor ! Și-o să iasă o pălălaie, de n-o s-o puteți duce. Ascultați ce vă spun eu, că n-am de ce minți ! Și lăsați basmele copiilor că noi știm povestea cu barba : „... și-uite
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
auzi chemarea de departe. Îl auzi de departe despicând cu trupul lui puternic, suplu și impetuos, spuma înghețată a cerului scuturat în zăpezile proaspăt căzute. Și-l închipui înaintând năvalnic, în salturi mari, împrăștiind acolo unde abia atingea pospaiul de spuză albastră o avalanșă orbitoare în jur, lăsând în urmă un evantai de pulberi în lumina nelimpede încă a zorilor. Lenevise (ceea ce nu-i mai era de mult în obișnuință), stând tolănită pe cerga mițoasă, albă și ea ca un polog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îi spunea și cerbului, cum o botezase ea în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și se arunca în apele reci, limpezi și sifonate ce-i lăsau bășicuțe mici pe piele, ca o spuză de diamante, cuibarul soarelui deasupra și-un cuibar de foc țâșnit din adâncuri. Adâncurile spre care cobora ca o vidră cu capu-n jos să muște din șuvoiul de gheață și să urce la suprafață să respire sub ochii frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mă priveau țintă ori de câte ori, neliniștit, le dădeam târcoale, vor zbura și ele. Încă de pe acum au început a nu mai fi, roase de neant, și mâine poate, din această existență și din această prezență n-am să regăsesc decât ruini, spuză și râsul ca un clinchet al Veveriței. (Cel mai tare) În acest fragment are loc o dublă mișcare poetică: în primul rând, o tentativă de neantizare a realului (înțelegând prin aceasta nu neapărat "vidarea" lui, ci devitalizarea, văduvirea de "duh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
toate acestea? P.H. Lippa închină să atribuie acest „har” doar senectuții înțelepte. Tânărul caută cu prea multă patimă, în femeie, partenera de sex, încât nu are răgazul necesar aprofundării „relației”. Dacă aș fi răutăcios aș spune că P.H.L. iar „trage spuza pe turta pensionarilor”. Dar nu sunt!) Pentru a putea aprecia „minunea maternității”, crede scriitorul, este nevoie de timp, de „experiență personală”, cultură și meditație. Domnul R. le deține într-o „măsură mulțumitoare”. De aceea, insistă P.H.L. în continuare, iubirea la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
M am săturat de ordine răstite, de înjurături și, amenințări. La auzul acestor cuvinte, un gând amar i-a răsărit în minte Măriucăi: „Cine știe ce-o fi tras el acolo? El, care n-o știut de porunca nimănui”... O spuză de stele a început să se înfiripe pe cerul înalt, iar un corn de lună stingher atârna într-un colț de cer... În timp ce Petrache și Didina treceau pârleazul, inginerul Cicoare - punctual ca o eclipsă - bătea în poartă. Îndata mare, domnule
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ca ultime arpegii pe cale să se stingă, trâmbițele unor cocoși întârziați. Întreaga șatră dormea somn de piatră. Vântul se cumințise, nu mai lătra a pustiu. Luna, cu fărașul ei de aramă, aduna cu hărnicia unei gospodine, puzderia de scântei din spuza focurilor mocnite, pentru a aprinde și în alte seri stelele de pe catifeaua nopții. Prin mohor, un greiere își torcea nostalgicul său cântec. Câinii tolăniți sub căruțe visau la bucata de mămăligă de a doua zi. Numai bulibașa era treaz. Fuma
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
între el și rromi să fie pace atâta cât se putea. Nu dorea cu nici un chip să facă din ei dușmani învederați. Dar nu găsise decât locul corturilor. Răscolise cu mâna cenușa unde fuseseră vetrele de foc, simțind că în spuză mai pâlpâia dogoarea căldurii. Ba chiar mai ardea câte un cărbune ce nu apucase să-și dea obștescul sfârșit, dovadă că șatra părăsise tabăra de curând. * Mihăiță, neștiind unde e plecat tatăl său, îl aștepta cu coatele sprijinite de gard
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu adevărat el, Vișinel, dragostea ei sau e vreun domnișor rătăcit departe de oraș. El se arătă mai hotărât. Se apropie de ea, o trase de mână în spatele unui cort, departe de ochii vicleniți ai babelor care, deși scormoneau în spuza unor focuri, peste care tronau ceaune cu fierturi, aveau ochi și la spate. O sărută cu focul ce se întețise în toate zilele ce curseseră de la ultima lor întâlnire și-i spuse: - Voica, vreau să mă însor! - Și cine te
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
atrăgător și ne deplasam kilometri buni pe cele trei dealuri: Buzăul, Runcul si Barbușca, trasee bogate și-n ciuperci îhribi, vinețele, gălbiori, râșcovi, nicoreți, creasta cocoșului, opintici) pe care, dacă nu le duceam acasă, le savuram coapte în jarul și spuza unui foc de cepuri aprins pe malul râului Moldova, împreună cu cartofi noi sau știuleți de porumb. Festinul avea ca desert un ritual original, acela de dat fum pe gură și pe nas, după ce-l trăgeam din coceni aprinși - țigări originale
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fiecare pas pe care îl făceam: „Ține Doamne încă oleacă de lumină până trec creasta asta blestemată și pe urmă...Dumnezeule Mare, nu lăsa știma apelor să iasă din iaz! Ține calea lupilor ca să nu-mi iasă înainte, Doamne!...” În spuza ceea de lumină slobozită de soarele trecut dincolo de dealul Ponoarelor mi s-a părut că ghicesc în zare cireșul de lângă șleau...Mi s-a părut doar, dar inima a prins aripi și am pornit mai vârtos la drum! Ochii mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de vedere, casat, și Încă Într-o Împrejurare atît de evident inadecvată. Ca să-mi fac de lucru, zornăiam plictisit niște monede În buzunar. Pe urmă mi-am privit ceasul. Trecuse de amiază, lumina zilei În declin răspîndea un fel de spuză tulbure, cenușie, iar pe deasupra lacului pluteau fîșii suprapuse de ceață. Nici Pablo nu arăta prea sigur de sine, pășea nehotărît și schimba mereu direcția, de parcă s-ar fi rătăcit. De fapt, chiar era dezorientat. Am trecut la deal pe lîngă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Brătieni, conservatori, legionari, comuniști. Cu toții nu făcuseră altceva decît să arunce țara din rău în mai rău, neavînd alt scop decît pricopsirea materială și gloria lor personală. Din cauza asta au negociat întotdeauna prost pentru popor, avînd însă grijă să tragă spuza pe turta lor, uite de-asta n-o să fiu eu niciodată dispus să mă compromit cu ei, zicea. Era convins că erau toți o apă și un pămînt, că sînt făcuți din același aluat, clasa politică în România a fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Își spune, prețios, Lycaon, de când e la curent cu mitologiile. Pe Vârcolac îl apucă nostalgiile în serile în care ciclurile lunii sunt evidente. Într-una din nopți, s-a crezut că Vârcolacul a mușcat iarăși din lună cerul senin sticlă, spuză de stele, iară luna, în timp ce ar fi trebuit să fie plină, ia-o de unde nu-i! A reapărut câteva ore mai târziu, înjumătățită și roșie, recăpătându-și forma și albeața numai înspre dimineață. A doua zi, toată rezervația vorbea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au dus, agresiv te cuprinde amintirea ei, amintirea sapă gropi în suflete, în care-și ascund nostalgia de ochii curioși ai iernii, zgândărește simțurile cu razele ei reci, nu găsește, fir-ar să fie, nu găsește în găocile acoperite cu spuza uitării ceva vin, ideea de vin măcar, ca să-i amintească de rivala ei împopoțonată cu tot felul de panglici și funde, de la picioare până în pletele ei nesuferite, vopsită cu rugină caldă, cu șuvițe rebele de aromă roșie, machiată strident cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Brătieni, conservatori, legionari, comuniști. Cu toții nu făcuseră altceva decît să arunce țara din rău în mai rău, neavînd alt scop decît pricopsirea materială și gloria lor personală. Din cauza asta au negociat întotdeauna prost pentru popor, avînd însă grijă să tragă spuza pe turta lor, uite de-asta n-o să fiu eu niciodată dispus să mă compromit cu ei, zicea. Era convins că erau toți o apă și un pămînt, că sînt făcuți din același aluat, clasa politică în România a fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și că datorită acestuia stelele se rotesc pe cer.” Atanasie îi pune pe farisei în directa descendență a evreilor „din pustie”: idolatri care-și reneagă Dumnezeul, închinându-se unui vițel de aur. Pe parcursul expunerii, fidel schemei sale trinitare, alexandrinul „trage spuza” pe turta Fiului. Acesta, rostind logion-ul, ar avea în vedere două forme de blasfem, una „călduță” și pardonabilă, blasfemul împotriva firii Sale umane (Fiul Omului), și alta pârjolitoare, impardonabilă, blasfemul împotriva divinității Sale făcătoare de minuni: „Evreii nu insultau/calomniau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acest om. Am stat mult de vorbă cu el, ca doi oameni care au mâncat aceeași pâine acolo, În iadul războiului. Ai dreptate, este un om deosebit. „Pentru a câta oară, fără să vreau, am răscolit suflete În care sub spuza vremii ce a trecut mocnesc cărbunii unor trăiri care au lăsat urme adânci pentru totdeauna. Nu mai departe astăzi. Doctorul Vatră și profesorul Hliboceanu au Încercat parcă să vadă dacă stratul de spuză din sufletul lor este destul de gros pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreau, am răscolit suflete În care sub spuza vremii ce a trecut mocnesc cărbunii unor trăiri care au lăsat urme adânci pentru totdeauna. Nu mai departe astăzi. Doctorul Vatră și profesorul Hliboceanu au Încercat parcă să vadă dacă stratul de spuză din sufletul lor este destul de gros pentru a nu lăsa să se reaprindă jarul... Au constatat Însă că aproape totul e la vedere”... Din această stare l-a trezit profesorul: ― Unde ți-au fugit gândurile? ― Nu știu cum să vă spun, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Și fără vociferări, Timpane! Dar de unde le știi pe toate aistea, Dinule? De la mulțimea din colț, care se adună în jurul lui Papagal și trăncănește vrute și nevrute. Că doar vezi și tu ce le mai înflorește în toate felurile, ca să tragă oarece spuză la oala cu nemulțumiri care și așa stă să dea în clocot. Cum?.. Ai impresia că Papagalul chiar vorbește în mod conștient, Vetucă?.. Fantazii, scorneli, Vetucă-mamă!.. Că nu degeaba tovarășii de la Curioși înregistrează și pozează absolut totul ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]