104 matches
-
reci, Începură a rătăci tremurând fulgi, flori Înghețate." (Mihail Sadoveanu) 2. Găsește, pentru expresiile date, cuvinte cu același Înțeles: * sulițele ploii: ....... * raze de aur: ............... * depărtări afunde:...... * bot catifelat:.............. * moare toamna:.......... * blana mătăsoasă:............ * turmele curg:.......... * cerul de sticlă:............ * cânta vântul:.......... * cerul spuzit de stele:...... 3. Grupează, Îin tabel, Însușirile fizice și sufletești desprinse din textul: "Băiatul se apropie. Era scund și slăbuț. Pe chipul lui se citea tristețea. Părul Încâlcit era galben ca paiul. Ochii albaștri aveau culoarea cerului de vară. Obrajii
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
a-și completa veniturile propriei familii, alcătuite din patru persoane, prestează și lucrări de construcție cu mult rafinament și adevărat meșteșug. La întoarcerea spre marea urbe moldavă, după ce înserarea s-a așezat temeinic, luna, ieșită la plimbare pe cerul limpede, spuzit de stele, ne însoțea și ne zâmbea strălucitor și candid. Luminile farurilor de la mașinile care se deplasau din sens opus și traficul aglomerat nu ne permiteau să conversăm continuu și închegat, fapt ce se concretiza în instalarea tăcerilor, a dialogului
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să calce cineva pe foc, că el calcă focul de știe, și focul îl calcă pe el de nu știe. Să nu stupești în foc, că îți stupești sufletul. în foc să nu stupești niciodată, că-i păcat și te spuzești*. Focul în sobă de vuiește e semn că te vorbește cineva de rău. Se crede că dacă țiuie tăciunii în foc este semn că te vorbește cine va de rău; deci e bine a bate tăciunii cu cleștele. Cînd vîjîie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dinții celuilalt, astfel ca cum stau dinții pieptenilor încleștați unii în alții, așa să stea și gurile lupilor la vederea vacii. Cînd dă laptele în foc, să pui sare, ca să nu crape țîțele vacii. Cînd cineva suflă în colastră, se spuzește vaca la țîțe. Dacă crapă țîțele vacii, e bine a lua mămăligă care rămîne pe culișer, a o amesteca cu lapte și a unge țîțele - și apoi se vor vindeca. După ce cineva mulge vaca, nu pune mînile la foc pînă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a smuci solomîzdră - șopîrlă somnișor - plantă somnoroasă - plantă somoldoc - smoc; legătură de lînă sor - șoric sorb - vînt cu vîrtejuri spată - pieptene de urzit spăriete - boală din sperietură spelcă - agrafă spițălnic - sfredel spîrnel - semn; vîrtej sporiș - plantă spuză - cenușă cu jăratic spuzi (a) - a (se) umple de bube staroste - pețitor stălniță - ploșniță stîmpi (a) - a înceta stîrlice - stîrpit stîrlici - escară, pată pe corp străiuri - paie de culcuș strămătură - destrămătură; lînă vopsită strechea (a) - a înnebuni strigă - strigoaică; fluture cap demort strigoaie - plantă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
floricelele lor albe și brebeneii, cu petalele lor trandafirii, care-și fac loc printre peticele de zăpadă și prin iarba tânără, încă umedă. În acceași vreme, pe partea cealaltă a muntelui, cea înnegurată, întreaga natură doarme încă sub mantia troienelor spuzite în nuanța albăstruie a umbrelor. Liniștea pare mai deplină ca în toiul iernii! Același contrast se înregistrează și toamna, când prin poienele de miazăzi se cosește otava, iar pe platoul de lângă Mănăstirea Stânișoara, la 800 metri altitudine, se sapă cartofii
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
-i face să-și Înfierbânte sângele. Era jumătatea a doua din Ora Cocoșului. În umbra muntelui drumul se Întunecase deja. Oamenii În armuri străbătură, Într-un șir negru, satul Oji și, În sfârșit, ajunseră la colina Oinosaka. Cerul nopții era spuzit de stele, iar capitala, dedesubt, părea oglindirea lui. „CINCIZECI DE ANI SUB SOARE“ Razele roșiatice ale soarelui la apus cădeau În șanțul gol al Templului Honno. Era prima zi din Luna a Șasea. Soarele Încinsese nemilos capitala Întreaga zi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
interpretează o partitură la patru mâini, cei doi poeți se armonizează perfect, sonurile lor lirice se află în deplină consonanță: "Acum o sută de ani am ajuns în insula rodos împreună cu/ fernando pessoa/ în ceața zorilor ne-am spălat buzele spuzite cu litere latine/ și goi am înfruntat vântul care păzea cetatea/ n-am fost răniți niciunul dar oboseala noastră/ a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri// (...)// au fost dimineți când pescuiam de-a lungul malului/ în vârșă peștii
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
Constantin Abăluță Acum o sută de ani am ajuns în insula rodos împreună cu fernando pessoa în ceața zorilor ne-am spălat buzele spuzite cu litere latine și goi am înfruntat vîntul care păzea cetatea n-am fost răniți niciunul dar oboseala noastră a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri au fost zile care nu se mai sfîrșeau pereții albi ai caselor
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
Emil Brumaru Roua te-ngaimă, fluturii te scurma Cu áripile lor fără de urma În aerul supus blînd lui Hristos - Ademenit de-amurguri, rece-n zori Spuziți, crud ciuruit de curcubeie. Clipă mea crește numai dusă-n zbor Dulce-ntre sînii lăcomi de femeie? Tu, care-mi ești făptura coaptă-n mura Și sîngerezi întruna de-un păcat Făcut demult în raiul din Scriptură Sub mărul de
Nu poți să fii decît în ce-i frumos? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6840_a_8165]
-
așa e semnat, cu un gust artistic îndoielnic, volumul de față) nu are un discurs cu inflexiuni biblice, sau ,poetice", preferând adresarea directă și referința netă, centrarea pe insolitul său spațiu-personaj. Pântecul femeii, interiorul matern este echivalat cu bolta cerească spuzită de stele, și pe această metaforă plutesc aproape toate strofele și imaginile lui Mihail Gălățanu, variațiuni pe temă dată. Mamă și fiu se topesc unul în altul, adultul se abstrage dintr-o vârstă și o lume în care nu se
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
despre un autor adormind brusc, cu mici sforăituri, în timp ce citește din propria-i operă. * Onoarea la oameni, dragul meu, are întotdeauna o latură ridicolă. (Așa că să fim atenți...) * Este divin să stai drept în picioare. (Karin) * Leitmotiv: Cerul de august spuzit de stele privit de pe o uliță de la 2 Mai plină de paiele arse de la o cotiugă la care era înhămat un măgar, căruia copiii în joacă i-au dat foc la paie, și măgarul, ars în întregime, cu răgete înfiorătoare
Maxime și minime by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7685_a_9010]
-
pentru a crea, ca și James Cameron în Avatar (2009), o lume feerică. Imaginea balenei care țâșnește asemeni unui aisberg albastru din străfundurile oceanului în întunericul stelar este copleșitoare. Ca și flora din Avatar, nocturnele oceanice sunt adesea covârșitoare, nopți spuzite de stele asemeni unor diamante cu reflexul lor în apă, oceanul luminat de candelabrele unor meduze, pești zburători, insula populată până la refuz cu suricate, o oază marină devenită noaptea, printr-o vrajă rea, un stomac devorator încărcat cu acizi, și
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
acest țarc singuratic. Era o pădure atât de întunecată încât până și soarele, sătul de ploaie, se preumbla nepăsător iar când sfârșea în cele din urmă în mare, adormea mâhnit și fără nici un chef să sfideze cu discu-i roșu noaptea spuzită cu stele, stele aprinse și fericite în învolburarea lor, prinse laolaltă într-o plasă deasă de insecte luminoase. Nimic nu se clintea în afara pământului însuși care-și schimba decorul în fiecare dimineață. M-am gândit să-i scriu tatei o
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Întunericul nopții așteptându-ne să ne apropiem de luminile Întrezărite. Dar parcă stăteam pe loc. Zarea luminată, rămânea tot atât de Îndepărtată ca și până atunci. Mă așteptam să văd fulgere, dar nimic. Mă așteptam să apară nori, care să acopere cerul spuzit de stele, dar nimic. Totul părea cuprins de o ciudată Încremenire. Zarea luminată era singurul semn, că undeva În spațiu era viață, sau cel puțin așa credeam. - Am obosit, spuse Maria cu glas șoptit, de parcă s-ar fi jenat să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Îmi străjuiesc cuvintele spre tine. Îmbobocesc fiece gest de-al tău în floare, Munți de miresme, fluturi sun din zare, Și-ți rotunjesc, după tipar de șold, izvoare, Neabătut de lene sau rușine. Mă strădui să plătesc cu carnea mea, Spuzită-n răni, ce ai tu mai agale, Mai nefiresc de dulce, mai lalea Larg desfăcută-n în odaia-n care Numai o zi am stat sub roua grea?
Poate că mor... de-aceea-ți scriu întruna? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7783_a_9108]
-
treburi Târziu în stațiunea minusculă dintre creste de calcar am întâlnit (în altă lume) o procesiune Oameni translucizi îl urmau pe preotul tânăr cu figură de Christ și fiecare pășea purtat de pâlpâirea lumânării pe care o ținea între degete Spuzit de stele ne fotografia ( fără să știm ) cerul Mă întorc pe aceleași stradele îmi număr pașii în gând duc (uneori) în mine o biată lehamite Pe alocuri îmi pâlpâie înainte crâmpeie haotice din vise cu morții familiei Sunt din ce în ce mai atent
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
Întunericul nopții așteptându-ne să ne apropiem de luminile Întrezărite. Dar parcă stăteam pe loc. Zarea luminată, rămânea tot atât de Îndepărtată ca și până atunci. Mă așteptam să văd fulgere, dar nimic. Mă așteptam să apară nori, care să acopere cerul spuzit de stele, dar nimic. Totul părea cuprins de o ciudată Încremenire. Zarea luminată era singurul semn, că undeva În spațiu era viață, sau cel puțin așa credeam. - Am obosit, spuse Maria cu glas șoptit, de parcă s-ar fi jenat să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
bulbucați și-n despicătura nărilor, în plină forță a bărbăției lui, cu șolduri musculoase, pieptul puternic, arcuit ca o platoșă, fumuriu pe spinare și roșcat-alburiu în partea dorsală, din care se contura proeminentă teaca însemnelor lui nobiliare sub moliciunea burții spuzită cu-o ușoară spumă sidefie. Dacă se dovedește adevărată vestea pe care zici că mi-o aduci, îi declară, patetic, Cerboaica, ai de la mine un bolovan de sare! Tudor scoase un muget slab zbârcindu-și nasul cu nările tremurânde, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lui, forma un fir de păr din sprinceana mea dreaptă, era compus dintr-un peisaj nocturn, în care Iosif, Maria și pruncul Isus vegheau în jurul unui foc în noaptea dinaintea fugii în Egipt. Dacă priveai cu atenție una dintre stelele spuzite pe cer, deasupra sfintei familii, zăreai o imensă aglomerare de fețe urlând în mijlocul unor limbi de foc (una dintre ele era fața Feliciei). În alunița de pe gușa ei se vedeau clar rămășițele fumegânde ale unui accident feroviar, și într-un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nimic. Stătea în fața unui cuib de cabluri și monitoare. Pe pat zăcea un ghem de bandaje albe. În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din care țâșneau fire. Fruntea părea că îi fusese lipită de un grătar încins. Într-un halat subțire, de culoarea oului de măcăleandru, fratele ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fiara din ’36, cu luna ei de ghețuri neîntrerupte, sau cu cea din ’49, cu căderile ei de zăpadă de doisprezece metri sau despre Viscolul Școlarilor din 1888, cu răcirea lui de 26 grade într-o singură zi, care a spuzit peisajul cu statui înghețate. Asta de acum era o nimica toată. Și totuși se temea pentru viața ei. Se înstăpâniră cafeniurile de carton și griurile metalizate. Ultimii dovlecei și bostani se uscară pe lujeri și toate ființele întregi la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gheață. Lumina intensă o lovește cu mii de pumnale în retină și cercuri negre aștern un zăbranic întunecat în fața ochilor. Se deșteaptă brusc din somn. Buimăcită, deslușește o fâșie de fereastră neacoperită cu perdeaua și, prin crâmpeiul de geam, cerul spuzit de stele ce se întinde tăcut deasupra Bucureștiului. Întinde mâna și dibuie ceasul așezat pe noptieră. Ora trei a unei nopți se pare că iar lipsită de odihna somnului. Cearșaful mototolit și perna căzută lângă pat arată frământarea adusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
anterior, cambrându-și-le ca, pe poante, o balerină în tutu, niște ciorapi de subțirimea și griul pânzei de păianjen, dacă nu chiar din materialul însuși, imaterial, al Arachneei, și de acea inconsistență a unei file de hârtie pe care focul o spuzește, fără s-o mistuie de tot. Tot mai intrigată, mai geloasă, mai nelalocul ei acum, Nora Aron îi spuse lui Vasile, Vasile Elisav, că, atunci când o să vrea să dégaine-eze, să-i dea de știre, ca s-o șteargă-n baie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
moi și tânguitoare; anotimp îmbelșugat; frunzele ruginii cad legănându-se; foșnetul frunzișurilor; peisaj multicolor; fructe parfumate; explozii de culoare; covor ruginiu; frunze arămii desenează-n cer; vreme rece și umedă; frunze foșnitoare; toamnă rodnică; plânge cu lacrimi de ploaie cerul spuzit de stele; vânt tomnatic; vântul geme; val de brumă argintie; val de frunze ruginii; năframă galbenă a toamnei; faldurile piramidei pline de crizanteme; regina mândră în culori; clăi de frunze ruginii; frunze arămii dansează în aer; vânt năvalnic; ploaia cerne
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]