275 matches
-
încă n-o apucat. Am cam înțeles eu ce vrea să-mi spună. Până să-mi spună el, îți spun eu ție să-ți bagi mințile în cap,dacă vrei să mai fii cărăuș și dacă vrei să nu te stâlcesc în bătaie, Pâcule! Mâine să-mi spui ce ai hotărât! Noaptea îi un bun sfătuitor.” Cu aceste vorbe, o plecat de lângă mine, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Eu am rămas locului, încercând să-mi adun mințile, că prea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cine are grijă să mi-o împrospăteze! Proteste, Cîntece de „Libertate“, Foc de Arme, Panică și Moarte, zice Baltimore Sun. E prea de tot, chiar dacă sună a film de Hollywood și mă duce cu gîndul la reporterii ăia dubioși care stîlceau limba română. Ne-au băgat pe toți în aceeași oală, Poștașule, zice, trebuie să fii orb și prost ca să nu-ți dai seama. Așa este, dom’ Colonel, zice Poștașul căutînd din priviri o cîrpă cu care să apuce mînerul încins
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un moment dat, i s-a năzărit că unitatea semantică de bază a limbii engleze este silaba. De aceea, în rostirea lui, nici un cuvânt nu are mai puțin de trei silabe, nici măcar Rai. Ar trebui să-l auziți cum mai stâlcește pronunția lui Israel. La el capătă lungimea tirigomodinei! Și vi-l mai amintiți la bar-mițva-ul meu, ce zi formidabilă a petrecut în compania lui Alexander Portnoy? De ce, mamă, de ce-mi zicea întruna pe numele întreg? De ce, dacă nu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
s-o las să ia amploare? La ce mi-a stat capul acolo, în Vermont!? Ah, u-ul, u-ul ăsta din „ruog“ - mintea asta are tot atâta profunzime cât o copertină de cinema! Și „ui-ți“! Exact așa ar stâlci o prostituată ortografia! Dar ceea ce mi se pare insuportabil de penibil este mutilarea lui „dragă“, prăbușirea acestor două silabe pline de afecțiune, reducerea lor la patru litere mici de tipar. Cât de nefirească poate fi o relație! Această femeie este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un ș, un ș mare, trebuie să fi dat din codiță atât de iute, încât a sărit din memoria mea cum sare un peștișor din apă, să zicem un oblete. Ea a făcut bâldâbâc, țușt sau pleoșc, iar eu am stâlcit numele unui spiriduș cumsecade și l-am întristat pe Matei. Îmi pare nespus de rău, mai ales că frati-miu, cu zulufii lui, cu obrăjorii preșcolari rotunjori, cu semnul de pe frunte din ziua în care a împlinit un an și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ni s-a împlinit visul". El, sincer și personal, era împotriva acestor amestecuri de fapte, de sentimente, era împotriva justificărilor și motivărilor de tot felul, din care, pînă la urmă, nu se mai știe nimic, iar binele și răul sînt stîlcite în așa hal, încît nu-ți mai trebuie nici de un fel să te saturi și de unul și de altul. Cînd se ajunge aici înseamnă că ticăloșia a izbîndit, că oamenii lasă de la ei și așa ajung să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de mult, de secole sau chiar de milenii. Am rupt legătura cu partea primitivă și curată din noi, nu mai știm să ne purtăm natural, copilărește. Privește-o pe Nyoman, de pildă, câtă eleganță! După felul În care Karl Îi stâlcea numele, până și urechea needucată a fetei putea să priceapă că vorbeau despre ea. S-a Înălțat doar atât cât să-și schimbe greutatea de pe-o parte pe alta a corpului ca să-și poată aranja sarongul. S-a uitat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
O aiureală! Începu să plângă Încet. A scăpat telefonul din mână din care cauză ea părea să vorbească cu capul În jos, cu tălpile lipite de tavanul apartamentului ei din arondismentul 7. Și vorbele curgeau Într-o devălmășie firească, ușor stâlcite de furia ei neputincioasă și Îndepărtată: “În fiecare dimineață, soarele se Întoarce punctual tot ca soare, paza de coastă e cu adevărat pază de coastă, surprizele rămân mereu aceleași, și ce n-a avut loc nu Încetează de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe toată raza tîrgului; Alistar, scriitor adînc minor, cu multă gelatină în compoziție, se tolănea pe scaunul din față. Se zgîia la mine, lua din vaza mereu plină cu flori proaspete o margaretă, o dalie, o crizantemă și o (le) stîlcea pe mijloc, cu degetul mare. Bont, cu unghie incertă. Pînă cînd o nevastă avară și acră năpădea redacția și-l expedia la piața Sfîntul Spiridon, după ceapă. Mai era și Pasăre (care a cîntat după cum i s-a cerut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sau în cârca vreunui nepot, să le vină rândul. Cei muriți demult erau aduși în racle criogenice, întru refacerea vederii pentru lumea cealaltă! În busculada creată de un extraterestru care levita în transă, sfâșiind cu ghearele verzi lumina lăptoasă, acesta stâlci ordinea, curbând timpul ca pe o potcoavă, încât ultimii pacienți ajunseră cei dintâi în cabinetul oculistei. Până la miezul nopții, Mioara Alimentară așteptă ca sclerozata doctoriță să își facă pe calculator astrograma zilei pentru a ști exact interferența dintre linia mediană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cine are grijă să mi-o împrospăteze! Proteste, Cîntece de „Libertate“, Foc de Arme, Panică și Moarte, zice Baltimore Sun. E prea de tot, chiar dacă sună a film de Hollywood și mă duce cu gîndul la reporterii ăia dubioși care stîlceau limba română. Ne-au băgat pe toți în aceeași oală, Poștașule, zice, trebuie să fii orb și prost ca să nu-ți dai seama. Așa este, dom’ Colonel, zice Poștașul căutînd din priviri o cîrpă cu care să apuce mînerul încins
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scrie astfel - licențios-sclifosit - mai mult de o sută de pagini. Un stil care, la început, trezește curiozitatea, prin noutate, devine agasant și chiar dizgrațios prin repetare. „milă față de mama dar nici o îngăduință: mama trebuie să dispară. râgâie; scapă pârțuri; le stâlcește în pâlnia spațiului dintre trompele uterine; pot să-mi închipui orice. Nimeni nu cumpără scornirile mele și n-are ce face cu astfel de născociri. Mi se va întoarce spatele. Mi se va zice că - zăbovind suspendat deasupra putorii - eu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o sticlă cu lichior extra, de import, și să-l cinstească. Apoi vesel, roșu la față și guraliv ca întotdeauna, el se apucă să-i înșire verzi și uscate despre americani și despre rusnaci, despre Hrușciov (al cărui nume îl stâlcea dinadins, rostindu-l Hârciog) și despre Gheorghiu-Dej, despre chiaburi și despre colectivizare, despre Ana Pauker și despre o oarecare Leana lui Cosor, la care puteai să te duci când pofteai, dacă aveai o sticluță de coniac în buzunar, despre socrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
străzii. Autocamionul era deja plin cu studenții arestați în acea dimineață. ... Mai târziu, în seara aceleiași zile, într-o celulă supraaglomerată și imundă a unei pușcării bucureștene de tristă faimă, unde fuseseră azvârliți claie peste grămadă o mulțime de studenți stâlciți în bătăi, buimăciți și înspăimântați, Victor avu ocazia să se convingă că plănuita lor acțiune de protest eșuase complet și că nimeni nu avusese când să schițeze vreun gest de protest la adresa regimului. În acea zi "organele" fuseseră la înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-le foii de hârtie și reușeai, în felul acesta, să mergi mai departe. Bloggerul are cu totul alte scopuri: el trebuie să iște scandal (altminteri coboară vertiginos pe scala măsurătorilor de trafic), să se exprime cât mai "expresiv" (adică să stâlcească vocabule, să contribuie la îmbogățirea argoului și să schilodească, în general, gramatica) și să-ți dea impresia că fără comentariile și dezvăluirile lui Pământul nu s-ar mai învârti în jurul axei sale (și, vorba cuiva, împreună cu aceasta în jurul Soarelui.) Bloggerul
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
în noroiul cotidian în care trăiesc îngropați toți locuitorii urbei cu destinele lor manufacturate cu mici diferențe după aceeași rețetă meschină a eșecului sau a succesului carnasier. Filonul caragialian are la capătul lui un nerv tragic, o tragedie corozivă pentru că stâlcește prin grotesc și farsă. În doi timpi și trei mișcări, regizorul întorce foaia, îngheață râsul și scârba deopotrivă și relevă o solemnitate de o tristețe dizolvantă. O altă voce din off, probabil cea a tânărului cameraman pe care Virgil îl
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
Verdeț și Mănescu la Dincă și Postelnicu îți lăsau impresia unor troglodiți, și nu a unor intelectuali ce încercau să evadeze în supra-lumea imaginarului și-a beției albe. Ce nevoie avea Pleșiță de droguri, când putea să-și domolească adrenalina stâlcindu-l în bătaie pe Paul Goma? Sau Ceaușescu însuși, care-și satisfăcea setea de putere încolonând milioane de români și obligându-i să mărșăluiască prin fața lui? Am crescut, așadar, în cea mai sănătoasă lume cu putință. Nu numai că nu
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
Sorin Lavric E o delectare plină de cruzime să vezi cum mințile docte se stîlcesc între ele din ambiții de hegemonie doctrinară. Delectarea vine din rafinarea pe care o pun în argumentele menite a închide gura adversarilor. Și chiar dacă polemica nu ia niciodată forma altercației, pofta de a-l reduce pe celălalt la tăcere împrumută
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
unui metabolism de tip critic. Niște căpușe vanitoase, aceștia sînt autorii de cronici periodice. În al doilea rînd, pe cronicari îi bănuim de exercițiul puterii, de plăcerea perversă de a schingiui un autor cu ajutorul verdictelor crude. Dacă nu știi să stîlcești în cîteva paragrafe un nume, nu ai sorți de a urca în ierahia breslei, cronicarul fiind un mercenar cu ștaif ale cărui tente retorice nu au atît rostul de a emite judecăți oneste, cît de a împărți palme discreționare. În
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
petrecut în 1983, când Linda Schiro, pe atunci în vârstă de 14 ani, a fumat marijuana cu cel mai bun prieten al ei. Tatăl ei a aflat de incident și i-a aplicat ulterior o bătaie soră cu moartea băiatului, stâlcindu-i fața. Un alt incident l-a implicat pe un șofer care o ducea pe Linda la școală. Acesta a încercat să o violeze în mașină, însă fata a scăpat promițându-i că urma să întrețină relații sexuale cu el
Viata unei fiice de mafiot: Tata l-a omorât pe şoferul care a vrut să mă violeze () [Corola-journal/Journalistic/66666_a_67991]
-
s-a șters, nu mai există nimeni care să țină minte cum s-au petrecut. Scormonitorii trecutului întâlnesc însă și posibile victime noi și brute gata să le sacrifice. In closetul gării de nord din București, Brik și Rora îl stâlcesc în bătăi, lăsăndu-l pe jumătate mort, pe șoferul Serioja, care-i adusese de la Chișinău cu intenția de a face o dublă afacere: vroia s-o vândă unui proxenet pe foarte tânăra Elena, pe care o luase dintr-un sat basarabean
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
după regulile unei prozodii de pe vremea lui Bossuet și Renan, ceea ce înseamnă că își scrie cărțile fără să aștepte reacții în plan lumesc, dar avînd certitudinea că cuvintele îi sînt păstrate într-un palier superior, unde adevărul nu poate fi stîlcit. L-am socotit mereu istoric și filosof, și într-o măsură mai mică filolog, deși aplombul cu care îmi vorbea despre edițiile românești ale Bibliei, sau despre Cartojan și Samuil Micu, erau indicii sigure ale formației sale. Papuc are un
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
gramatica limbii române". Viorel Ilișoi a scris următorul mesaj: "Doamna Livia Stanciu, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, vorbind de pe scările Palatului, și-a înfipt de câteva ori tocul subțire în gramatica limbii române. De vreo trei ori a stâlcit aordul în număr al subiectului cu predicatul (" Dacă acest gen de declarații vor mai continua") și de alte vreo trei ori a bătut virgule, ca pe cuie, între cuvinte ("Pentru că virgulă comisia...", "Deoarece virgulă comisia"). Nu vrem să auzim o
Cunoscut jurnalist: Președinta ÎCCJ bate cu ciocănelul în limba română () [Corola-journal/Journalistic/49899_a_51224]
-
asistă la desfășurarea unui mister. În schimb, de îndată ce le prinzi în șperaclul tehnic al analizei filologice, ele devin de o serbezime plicticoasă și sibilinică. De aceea, mai toți comentatorii lui Heidegger sunt ucigașii limbii lui: niște specialiști care i-au stîlcit cuvintele pînă la mutilare. Să încerc o analogie. Așa cum poezia lui Eminescu, cînd e analizată fonetic de Cartojan (la nivel de accent, silabă și aliterații vocalice) devine o caricatură odioasă fără virtuți estetice, tot așa limba lui Heidegger, supusă aparatului
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]