47 matches
-
Tudorel Urian În pofida amenințărilor și amenzilor venite de la Consiliul Național al Audiovizualului, procesul de stâlcire a limbii române prin intermediul mass-media continuă cu frenezie. Nu este seară lăsată de la Dumnezeu în care, mânuind telecomanda televizorului, să nu dai peste veșnicii Gigi Becali, Vasile Turcu, Dumitru Dragomir, Nae Manea, Silviu Prigoană, Adriana Bahmuțeanu, Irinel Columbeanu, George Copos
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
de critici și istorici literări, fapt constatat de noi cu o admirație colegiala vecină cu invidia). Revista merită citită în întregime. Reproducem doar, pentru hazul lor absurd, cîteva "perle" culese de Vasile Lucaciu de la crainicii sportivi și publicate la rubrică Stîlcirea limbii române: "Stînga s-a înfiltrat aproape, în fundul extremei drepte, si a introdus"; "O reușită combinație, Prepelită-Soarece, rămasă însă fără rezultat"; "Petit poartă o cordeluța, în timp ce Zidan se ciocnește de Pissau"; "Pentru echipa care egalează, moralul este mai mare, pentru că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18159_a_19484]
-
or fi fost niște abuzuri ale unor ziare, se întâmplă. Dar, vorba aceea, nu arunci, odată cu apa din albie, și copilul spălat... Ca scriitor, nu pot să-mi explic abuzurile financiare, sofisticate, ascunse, sub legi. Pot înțelege, perfect, abuzul, răul, stâlcirea limbii române... Ca un reflex al degradării fizice, materiale. E un alt soi de jaf. O altă tâlhărie. Dar limba în care ne dăm bună ziua și în care ne arătăm iubirea noastră, speranța noastră, dorința noastră, credința noastră în dreptatea
Alt soi de tâlhărie - reluare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11119_a_12444]
-
Dumitru Pop zis Tincu, născut în 1955. Cum toți acești talentați și originali artiști populari erau departe de a fi cultivați (folosind un palid eufemism!) nu este de mirare apariția unor variante în scriere (doctor/doftor, sărvi/servi), anacoluturi numeroase, "stîlcirea" unor neologisme (a căpsa, bacalariat, servici - formă care, regretabil, apare și astăzi în vorbirea unora dintre intelectualii noștri...). Dar ceea ce interesează mai mult în epitafe este că prin "povestea" la prima persoană, dar transmisă printr-o "străină gură", a vieților
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
morala religiei, de cugetul curat și au alunecat în cea mai mizeră apucătură omenească - minciuna, defăimarea, trădarea aproapelui și în final inventarea unor vini imaginare, numai și numai pentru ca plicul cu bani să curgă în continuare. A avut loc o stâlcire a sufletului omenesc, fenomen generat de însuși sistemul care-l favoriza și cultiva. Așa s-au născut informatorii, supraveghetori neîntrerupți ai românului devenit din om, din concetățean - „obiectiv”. Cum funcționa odiosul mecanism, este ilustrat în această carte cu însuși armele
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
cu elicoptere care aduc alimente, medicamente etc., pare o prozaică acțiune de propagandă electorală... Gestul acelei fete care străbate mulțimea și dăruiește iubitului un fruct are mai multă forță de convingere (artistică) decât desfășurarea desantată a armatei salvării... VERBA WOLANd Stâlcire, stâlceală Ruxandra CESEREANU Titlurile stâlcite intenționat (și nu în necunoștință de cauză) ale unor cărți celebre fac parte din jargonul studențesc sau pur și simplu din acela al intelectualilor, fără vreo explicație specială ori logică legată de malformarea lor. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
deloc greu) despre Cântăreața ogivală sau acefală, Așteptându-l pe Poirot, Un veac de lactate, Războiul sfârșitului spumii, Mătușa Iulia și gunoierul, Copiii miezului burții, Lacrimi și dinți, În astuparea timpului durut (sau cusut!) etc. Iar ceva mai aplicat pe stâlcirea literaturii române, am auzit vorbindu-se despre Împărat și provensal, Odă în metru cuantic, Ușa dezisă, Apel către izmene, Omul indecent (sau Omul cu accent), Robitor (sau Uluitor) etc. Un lucru era limpede, totuși: nu orice fel de titluri erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Uluitor) etc. Un lucru era limpede, totuși: nu orice fel de titluri erau stâlcite, ci doar acelea ale unor cărți sau bucăți de literatură care stârneau, care erau citite (și răscitite), comentate, considerate, poate, provocatoare, încălcătoare de tabu-uri etc. Stâlcirea titlurilor era, desigur, o tachinare nu întotdeauna plăcută, dar ea puncta tocmai interesul pentru cartea respectivă, ceea ce era esențial. Și mai puncta, cred, uneori, o formă aiurită, țicnită de simpatie care nu avea darul neapărat să măgulească, ci să ironizeze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
era esențial. Și mai puncta, cred, uneori, o formă aiurită, țicnită de simpatie care nu avea darul neapărat să măgulească, ci să ironizeze, dar tandru ori duios (dacă mi se îngăduie aceste calificative). Nici eu nu am scăpat de asemenea stâlciri, dar în cazul meu admit că a fost vorba exclusiv de simpatie și prietenie ludică, întrucât Matei Călinescu, de pildă, m-a tachinat asupra titlului romanului meu Tricephalos, pe care l-a (ușor) rebotezat, în chip previzibil - nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
de pildă, m-a tachinat asupra titlului romanului meu Tricephalos, pe care l-a (ușor) rebotezat, în chip previzibil - nu-i așa? - Tricephalus! Iar un alt prieten (Călin-Andrei Mihăilescu) a exclamat cu umor perdant: tii, ce phalus! Cea mai provocatoare stâlcire pe care am auzit-o a fost, însă, Schimbarea la sex a României. Desigur, întâi de toate ceea ce frapa era bulversarea registrului mistic al titlului cioranian înspre un registru cu totul opus. Dar, altfel, recunosc că acest nou titlu mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Gherguț. Pretutindeni, fie că apare voluntar sau involuntar, kitsch-ul ca pseudonim al artei vremii noastre înveselește. Gherguț (care își construiește absolut deliberat lumea sa kitsch) se revendică în aceeași măsură de la marea balbutie paraliterară a jocurilor copilăriei - numărătoare infantile, stâlciri școlărești ale poeziilor celebre, "oracole" stupide -, așa cum apare ea, de pildă, în "Antologia inocenței" a lui Iordan Chimet, de la "poemele" nebunilor descoperiți de suprarealiști, de la umorul negru al bancurilor sinistre, dar și dintr-o tradiție a intertextualității în poezia românească
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trebuie să se cheme o crâșmă bar, sau Café-bar În loc de cafenea. Nu mai spun de multe alte firmulițe cu denumiri care-ți stâlcesc limba. Asta nu este Îmbogățire a limbii prin neologisme de orice origine ar fi ele, ci este stâlcirea ei de către pătura de ciocoi noi, snoabă și semidoctă. Și În apărarea acestei pături și a acestei atitudini v-ați ridicat dumneavoastră poalele, domnule Nistorescu. No comment! Fiți sigur că n-o să primesc amendă de la domnul Pruteanu pentru asta. De ce
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de tânărul Rabasco). * Ba mie mi-a zis-o Întâi (notă suplimentară de Nano Battafuoco, zilier la Direcția de Curățenie). * Mie mi-a zis-o mai Înainte (Notă suplimentară a lui Nano Battafuoco, om la toate din Direcția Curățeniei) Posibilă stâlcire a cuvântului calcomanía „abțibild“. * Cântărețul cel mai cunoscut al acelui sezon (n.a.). * Cântărețul cel mai cunoscut al acelui sezon (n.a.). * Cântărețul cel mai cunsocut al acelui sezon (n.a.). Doamna Mariana, pe numele ei de domnișoară Ruiz Villalba, care În Șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
numele ei ciudat, care nu pare să se potrivească rostirii graiului local, dispărut Între timp. Scriind despre sectele musulmane din arhipelagul de est În Revue des Études Islamiques, apărută Înaintea războiului, un savant francez, Gaston Bosquet, sugerează că ar fi stâlcirea expresiei „pieds d’or“, aluzie la fascinația resimțită de călătorii apuseni la gândul că ar putea călca pe aur și la vederea Încălțărilor de pânză țesută cu fir de aur purtate de cei de spiță regală În secolul al șaptesprezecelea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
personajului. Pe Farfuridi îl caracterizează ticul verbal „fix”. El poate spune în virtutea inerției, „Zece trecute fix”, „douăsprezece trecute fix” și chiar „1821 fix” . Caragiale are un dar unic de a dezvolta comicul de limbaj în comedii prin folosirea automatismelor verbale, stâlcirea cuvintelor sau folosirea lor inadecvată, prin imitarea celor mai diverse stiluri. Între ele personajele se adresează cu formule diferite în funcție de relațiile pe care le stabilesc, de tipul pe care-l reprezintă, de pretenția lor: „ soro”, „domnule”, „bobocule”, „onorabile”, „stimabile”, „moftologule
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
au adus la sanatoriu direct de pe spinarea unei mese de operații, unde dădea nas, piept și organe interne, unui bisturiu militar. Caftise Securitatea la el toată neîndurătoarea iarnă a lui 1988, de-și trecuseră până și coloneii ore suplimentare pentru stâlcirea trăsăturilor lui și, dacă erai atent, reușeai să recunoști pe stradă orice securist deghizat în civil, numai după brațul drept, bandajat și fracturat, în mutra încăpățînatului Doru Cișmea. Pe Doru l-au transportat la Mociornița ambalat în 33 de săculeți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
contra-revoluționarii nu puteau face mare lucru, drept pentru care - printre altele - au ales discursul sublim, vituperant, pesimist, uneori misticiod, apologetic a ceea ce Compagnon numește antimodernitate. Frustrați În registrul acțiunii (nu-i numește autorul, cu un epitet rarm excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a Înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag În premianții zilei cu salve de cerneală, În efortul de a-i despuia de aparențe. Nu Întîmplător, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asemenea, textul vine de la o persoană și se adresează unei alte persoane, deci este un mesaj și prin conținut. În fine, el conține o poezie care reprezintă o minusculă schiță dramatică. Nu expresiile pleonastice și nici eventualele barbarisme sau alte stâlciri ale limbii dau tonul funcției specifice a mesajului, ci formulările de tipul: mi-am pierdut uzul rațiunii, la nemurire, sufăr peste poate, un poet nebun etc. Ceea ce înseamnă că, de fapt, mesajul respectiv transmite o realitate total distinctă, unde nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
epitropia bisericii, săptămâna viitoare. 4.6. Comicul microcosmului caragialian Latura socială a comicului apare în O scrisoare pierdută mai mult decât în orice altă piesă a lui Caragiale. Personajele sunt înfățișate sub multe aspecte individuale, precum nume proprii, ticuri verbale, stâlciri de cuvinte, costum, gestică. Structura lor grotească are ca obiectiv punerea în valoare a tipului general social. Observăm că toate personajele comice aparțin aceleiași lumi corupte și stupide a claselor dominante, dar în același timp fiecare are un profil individual
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Eroul cărții este țăranul colectiv cu psihologie de gloată, în fundul căruia mocnesc instinctul de pământ, nemulțumirea ancestrală. Izbucnirea se produce repede, în termeni ilogici, mitologici. S-ar putea observa că autorul pune oarecare complăcere în scenele de violență (violuri bestiale, stâlciri, sugrumări, evirări, spânzurări, împușcări), ceea ce înseamnă că el trăiește mai ales impulsia instinctuală pe care o rotunjește epic. Un interesant roman psihologic este Pădurea spânzuraților, pregătit printr-o nuvelă Catastrofa. El analizează criza unui suflet mediocru în luptă cu o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
invocatul diletantism, la pomenitul catalog al pomenitei expoziții jubiliare. Diletantismul e nota dominantă a acestei redactări festiviste: inconsecvență în păstrarea parității datelor personale ale artiștilor expozanți, neglijențe inadmisibile în materie de curriculum, inversări de date personale și de imagini reproduse, stîlciri de nume (și prenume); unele din aceste hibe, referitoare la ieșeni (plecate, desigur, din banca de date a filialei). Păcat! Pentru că cei aproape 700 de expozanți din întreaga țară de la maeștri la debutanți indicativul actual al artei românești, meritau alt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nouă serie. Ușurința la scris a redactorului și-a găsit un bun câmp de acțiune în P. Se critică hotărârile administrației, se parodiază discuțiile din Cameră sau stilul gazetarilor adverși. Umorul, cam greoi, rezultă mai ales din calambururi și din stâlcirea numelor proprii, dar se apelează și la caricaturizarea excesivă, cu referiri la defectele fizice, reale sau imaginare, ale celor vizați. Cronici, glume, varietăți umoristice, un „consiliu al mandarinilor” (acest gen de satiră va fi desăvârșit de B. P. Hasdeu), relatări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]