47 matches
-
au adus la sanatoriu direct de pe spinarea unei mese de operații, unde dădea nas, piept și organe interne, unui bisturiu militar. Caftise Securitatea la el toată neîndurătoarea iarnă a lui 1988, de-și trecuseră până și coloneii ore suplimentare pentru stâlcirea trăsăturilor lui și, dacă erai atent, reușeai să recunoști pe stradă orice securist deghizat în civil, numai după brațul drept, bandajat și fracturat, în mutra încăpățînatului Doru Cișmea. Pe Doru l-au transportat la Mociornița ambalat în 33 de săculeți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
liniștea, în final, când regăsește scrisoarea. În comedia "O scrisoare pierdută" întâlnim: comicul de situație (pierderea și găsirea scrisorii, întâlnirea Cațavencu-Tipătescu); comicul de limbaj: ticurile verbale ("Ai puțintică răbdare", "Curat..."), tautologia ("O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are"), stâlcirea cuvintelor ("momental", "famelie"), clișeele verbale, negarea primei propoziții prin a doua ("Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire"), comicul de caracter (ipostazele personajelor, disponibilitatea pentru disimulare); comicul de moravuri (relația dintre Tipătescu și Zoe, practicarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
asemenea, textul vine de la o persoană și se adresează unei alte persoane, deci este un mesaj și prin conținut. În fine, el conține o poezie care reprezintă o minusculă schiță dramatică. Nu expresiile pleonastice și nici eventualele barbarisme sau alte stâlciri ale limbii dau tonul funcției specifice a mesajului, ci formulările de tipul: mi-am pierdut uzul rațiunii, la nemurire, sufăr peste poate, un poet nebun etc. Ceea ce înseamnă că, de fapt, mesajul respectiv transmite o realitate total distinctă, unde nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
epitropia bisericii, săptămâna viitoare. 4.6. Comicul microcosmului caragialian Latura socială a comicului apare în O scrisoare pierdută mai mult decât în orice altă piesă a lui Caragiale. Personajele sunt înfățișate sub multe aspecte individuale, precum nume proprii, ticuri verbale, stâlciri de cuvinte, costum, gestică. Structura lor grotească are ca obiectiv punerea în valoare a tipului general social. Observăm că toate personajele comice aparțin aceleiași lumi corupte și stupide a claselor dominante, dar în același timp fiecare are un profil individual
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nu facem o paralelă între primele veacuri ("ilicite") ale creștinismului, când frica și lipsa unui limbaj propriu de exprimare vizuală împiedicau recunoașterea fățișă a identității și conotațiilor creștine ale imaginilor, și perioada actuală, când tendințele și modelele artistice determină deghizarea, stâlcirea, ascunderea și, uneori, chiar dispariția limbajului vizual religios tradițional, care din nefericire pare să se îndrepte spre desacralizare. Am prezentat în această parte a lucrării noastre doar unele dintre trăsăturile cele mai reprezentative ale marilor perioade ale evoluției artei creștine
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Gherguț. Pretutindeni, fie că apare voluntar sau involuntar, kitsch-ul ca pseudonim al artei vremii noastre înveselește. Gherguț (care își construiește absolut deliberat lumea sa kitsch) se revendică în aceeași măsură de la marea balbutie paraliterară a jocurilor copilăriei - numărătoare infantile, stâlciri școlărești ale poeziilor celebre, "oracole" stupide -, așa cum apare ea, de pildă, în "Antologia inocenței" a lui Iordan Chimet, de la "poemele" nebunilor descoperiți de suprarealiști, de la umorul negru al bancurilor sinistre, dar și dintr-o tradiție a intertextualității în poezia românească
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de tânărul Rabasco). * Ba mie mi-a zis-o Întâi (notă suplimentară de Nano Battafuoco, zilier la Direcția de Curățenie). * Mie mi-a zis-o mai Înainte (Notă suplimentară a lui Nano Battafuoco, om la toate din Direcția Curățeniei) Posibilă stâlcire a cuvântului calcomanía „abțibild“. * Cântărețul cel mai cunoscut al acelui sezon (n.a.). * Cântărețul cel mai cunoscut al acelui sezon (n.a.). * Cântărețul cel mai cunsocut al acelui sezon (n.a.). Doamna Mariana, pe numele ei de domnișoară Ruiz Villalba, care În Șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
țiganului cerșetor, ronțăie pomana, ridică-te din soare, bătaia fetelor de soare, patru bălane, afinitățile fizionomice și de comportament, mere de regiune superioare, vinuri! trenul rapid "Avram Iancu" Tîrgu Mureș București, fereastra profilului feminin martirizat orășenește, mare oraș mare stil stîlcirea, sucește privirea cînd nu-ți place! geamul următor și mai rău, robul pîntecelui, Rotund de Burtă mănîncă, inima mea pe pod panoul rutier, satul Sebeș, Mureșule, vale largă! halta Rușii-Munți, Ideciu de Jos semăn cu o fată, din patru-cinci ceferiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cuțit accepți să te tai în ea și să sângerezi sau, de nu, cobori în brațele morții spirituale și materiale. Dar numai Dumnezeu va judeca cu dreptate pe fiecare din cei ce au trecut prin acest diavolesc cerc de foc, stâlcirea conștințelor. Privind la câștigul celui rău, vedem peste ani o minune mai mare. Nici unul dintre cei care au fost siliți prin schingiuiri să facă rău altora, să schingiuiască pe frații lor, după ce n-au mai avut lângă ei torționari n-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu elicoptere care aduc alimente, medicamente etc., pare o prozaică acțiune de propagandă electorală... Gestul acelei fete care străbate mulțimea și dăruiește iubitului un fruct are mai multă forță de convingere (artistică) decât desfășurarea desantată a armatei salvării... VERBA WOLANd Stâlcire, stâlceală Ruxandra CESEREANU Titlurile stâlcite intenționat (și nu în necunoștință de cauză) ale unor cărți celebre fac parte din jargonul studențesc sau pur și simplu din acela al intelectualilor, fără vreo explicație specială ori logică legată de malformarea lor. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
deloc greu) despre Cântăreața ogivală sau acefală, Așteptându-l pe Poirot, Un veac de lactate, Războiul sfârșitului spumii, Mătușa Iulia și gunoierul, Copiii miezului burții, Lacrimi și dinți, În astuparea timpului durut (sau cusut!) etc. Iar ceva mai aplicat pe stâlcirea literaturii române, am auzit vorbindu-se despre Împărat și provensal, Odă în metru cuantic, Ușa dezisă, Apel către izmene, Omul indecent (sau Omul cu accent), Robitor (sau Uluitor) etc. Un lucru era limpede, totuși: nu orice fel de titluri erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Uluitor) etc. Un lucru era limpede, totuși: nu orice fel de titluri erau stâlcite, ci doar acelea ale unor cărți sau bucăți de literatură care stârneau, care erau citite (și răscitite), comentate, considerate, poate, provocatoare, încălcătoare de tabu-uri etc. Stâlcirea titlurilor era, desigur, o tachinare nu întotdeauna plăcută, dar ea puncta tocmai interesul pentru cartea respectivă, ceea ce era esențial. Și mai puncta, cred, uneori, o formă aiurită, țicnită de simpatie care nu avea darul neapărat să măgulească, ci să ironizeze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
era esențial. Și mai puncta, cred, uneori, o formă aiurită, țicnită de simpatie care nu avea darul neapărat să măgulească, ci să ironizeze, dar tandru ori duios (dacă mi se îngăduie aceste calificative). Nici eu nu am scăpat de asemenea stâlciri, dar în cazul meu admit că a fost vorba exclusiv de simpatie și prietenie ludică, întrucât Matei Călinescu, de pildă, m-a tachinat asupra titlului romanului meu Tricephalos, pe care l-a (ușor) rebotezat, în chip previzibil - nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
de pildă, m-a tachinat asupra titlului romanului meu Tricephalos, pe care l-a (ușor) rebotezat, în chip previzibil - nu-i așa? - Tricephalus! Iar un alt prieten (Călin-Andrei Mihăilescu) a exclamat cu umor perdant: tii, ce phalus! Cea mai provocatoare stâlcire pe care am auzit-o a fost, însă, Schimbarea la sex a României. Desigur, întâi de toate ceea ce frapa era bulversarea registrului mistic al titlului cioranian înspre un registru cu totul opus. Dar, altfel, recunosc că acest nou titlu mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Eroul cărții este țăranul colectiv cu psihologie de gloată, în fundul căruia mocnesc instinctul de pământ, nemulțumirea ancestrală. Izbucnirea se produce repede, în termeni ilogici, mitologici. S-ar putea observa că autorul pune oarecare complăcere în scenele de violență (violuri bestiale, stâlciri, sugrumări, evirări, spânzurări, împușcări), ceea ce înseamnă că el trăiește mai ales impulsia instinctuală pe care o rotunjește epic. Un interesant roman psihologic este Pădurea spânzuraților, pregătit printr-o nuvelă Catastrofa. El analizează criza unui suflet mediocru în luptă cu o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
contra-revoluționarii nu puteau face mare lucru, drept pentru care - printre altele - au ales discursul sublim, vituperant, pesimist, uneori misticiod, apologetic a ceea ce Compagnon numește antimodernitate. Frustrați În registrul acțiunii (nu-i numește autorul, cu un epitet rarm excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a Înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag În premianții zilei cu salve de cerneală, În efortul de a-i despuia de aparențe. Nu Întîmplător, deși
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu rezerve: "a compus toată psaltirea în versuri nu prea nimerite după măsura poetică, și după curățirea limbei"122. Însă această subliniere negativă și absența unei opere originale nu l-a împiedicat pe Eminescu să îi menționeze "firea cea întoarsă". Stâlcirea limbii într-o traducere era suficientă ca să constituie o figură singularizată a unei ființe care își marchează prezența în limbă prin modul bolovănos de a o folosi. Acești scriitori stângaci erau cu atât mai mult "autori" cu cât greșeau mai
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de critici și istorici literări, fapt constatat de noi cu o admirație colegiala vecină cu invidia). Revista merită citită în întregime. Reproducem doar, pentru hazul lor absurd, cîteva "perle" culese de Vasile Lucaciu de la crainicii sportivi și publicate la rubrică Stîlcirea limbii române: "Stînga s-a înfiltrat aproape, în fundul extremei drepte, si a introdus"; "O reușită combinație, Prepelită-Soarece, rămasă însă fără rezultat"; "Petit poartă o cordeluța, în timp ce Zidan se ciocnește de Pissau"; "Pentru echipa care egalează, moralul este mai mare, pentru că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18159_a_19484]
-
stilisticieni și critici literari. îl întîlnim totuși frecvent în situațiile concrete, în legătură cu forme al căror statut nu a fost suficient verificat și pe care, cu mare ușurință, nu numai elevi și studenți, dar adesea și profesori și exegeți le numesc "stîlciri", "deformări", "erori" etc. Meditația asupra acestor situații ar putea să înceapă cu un text în care e tematizată (și dramatizată) chiar disputa asupra corectitudinii lingvistice. Cum se știe, în D-l Goe... mam'mare utilizează forma marinel, mamița e convinsă
Marinerul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15557_a_16882]
-
figurează pe o hartă în lucrarea "Cosmographia" (1544), de cartograful german Sebastian Münster, cu numele "Kalmuchi". Kalmîcii înșiși folosesc un etnonim propriu - și anume oirat sau "oirad", în limba mongolă. Unii cercetători presupun că acest etnonim ar putea fi o stîlcire a denumirii inițiale "dörvn öörd" care însemna “cei patru aliați”. (Probabil inspirați de această denumire, alte grupuri mongole s-au autodenumit odinioară "döcin monggol" (döcin însemnînd “patruzeci”), Strămoșii oiraților trăiau preponderent în provinciile Djungaria și Amdo din vestul Chinei de
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
spre cele două principate. August Treboniu Laurian susținea că istoria românilor începea cu fondarea Romei. Școală latinistă a publicat în 1871 și 1876 un dicționar în două volume și un glosar al limbii române, latinizată. Dicționarul a declanșat reacții împotriva stâlcirii limbii române. Lumea științifică română nu mai contesta originea română, acceptând că majoritatea coloniștilor aduși în Dacia cucerită proveneau din diverse părți ale imperiului, că nu erau doar cetățeni romani și nici de sânge roman), limba comună fiindu-le tuturor
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Richard Wagner, Pol Kli în loc de Paul Klee. Precizînd că ambetat nu semnifică ,îmbătător" ci ,plictisit", ceea ce știa pînă și Mița Baston, care se confesa amorezului său că este ,singură și ambetată", poetul nostru, deloc ,ambetat", se... îmbată la nesfîrșit de stîlcirile rostirii semidocte. Astfel sînt semnalați ,un medic care spune, la nu mai știu ce post TV, Ťcăi aerieneť, -n loc de Ťcăi respiratoriiť; un cîntăreț de muzică lejeră care spune că Ťpeisajul muzical autohtonť prezintă numeroase Ťaspecte și fațadeť (în loc de
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]