149 matches
-
Jela, D. (1999), Drumul Damascului. Spovedania unui torționar (La voie de Damas. L’aveu d’un tortionnaire), Humanitas, București. Jela, D. (2001), Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste (Le dictionnaire noir. Moyens de la répression communiste), Humanitas, București. Lenin, V.I. (1948), Stângismul, boala copilăriei comunismului (L’esprit de gauche, la maladie de l’enfance du communisme), Editura PCR. Lifton, R.J. (1988), „Totalism and «Thought Reform»”, în G. Lindzey, R.F. Thompson, B.Spring, Psychology, Worth Publishers, Inc., New York. Liiceanu, A. (2003), Rănile memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu lumea, într-o lume care și-a pierdut transparența. De altfel, în Haiti, modul de "fabricare" a misterioșilor zombi seamănă izbitor cu legenda mancurților lui Cinghiz Aitmatov valorificată în celebrul roman O zi mai lungă decât veacul. Iată cum stângismul totalitar estic și stângismul postmodernist vestic se-ntâlnesc de minune, la antipozi. Zombii sunt, ca și mancurții din comunism, niște morți vii. Tinerii luați prizonieri din alte triburi sunt îngropați de vii, până la gât, și lăsați o săptămână pradă insectelor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lume care și-a pierdut transparența. De altfel, în Haiti, modul de "fabricare" a misterioșilor zombi seamănă izbitor cu legenda mancurților lui Cinghiz Aitmatov valorificată în celebrul roman O zi mai lungă decât veacul. Iată cum stângismul totalitar estic și stângismul postmodernist vestic se-ntâlnesc de minune, la antipozi. Zombii sunt, ca și mancurții din comunism, niște morți vii. Tinerii luați prizonieri din alte triburi sunt îngropați de vii, până la gât, și lăsați o săptămână pradă insectelor și căldurii, interval în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cei ce au susținut vechiul regim comunist. Bibliografietc " Bibliografie" Andrew, Cristopher, Gordievski, Oleg, KGB. Istoria secretă a operațiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov, All, București, 1994. Courtois, Stéphane (ed.), Cartea neagră a comunismului, Humanitas, București, 1998. Lenin, Vladimir Ilici, Stângismul, boala copilăriei comunismului, ediția a II-a, Editura PCR, București, 1948. Oprea, Marius, Banalitatea Răului. O istorie a Securității În documente (1949-1989), Polirom, Iași, 2002. Oprea, Marius, Florian, Filip, „Ce-am avut și n-am pierdut: serviciile de informații din
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
trecere de la capitalism la socialism, Editura Științifică, București, 1958. Lenin, V. I., ,,Statul și revoluția", în Opere complete, vol. 33, Editura Politică, București, 1964. Lenin, V.I., ,,Karl Marx", în Opere complete, vol. 26, Editura Politică, București, 1964. Lenin ,V. I., ,,Stângismul" - boala copilăriei comunismului", în Opere complete, vol. 41, Editura Politică ,București, 1966. Lenin, V. I., Opere complete, vol. 33, Editura Politică, București, 1964. Lenin, V. I., Noua politică economică și sarcinile comitetelor pentru educație politică, ESPLP, București, 1954. Lenin, V.
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
produsul relațiilor de producție și de schimb, într-un cuvânt al relațiilor economice din epoca respectivă" (Fr. Engels, "Anti-Dühring", în K. Marx, Fr. Engels, Opere, vol. 20, Editura Politică, București, 1964, p. 27). 1145 Lenin o spune foarte clar în Stângismul - boala copilăriei comunismului: "Dictatura proletariatului înseamnă războiul cel mai neprecupețit și mai necruțător dus de clasa cea nouă (proletariatul n.n.) contra unui dușman mai puternic, contra burgheziei, a cărei împotrivire se înzecește în urma răsturnării ei (chiar și numai într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
România și cea mai puțin dezbătută. Este o problemă pe care politicienii nu o semnalează pentru că ar fi somați să-și recunoască eșecul, jurnaliștii o tratează doar ca fapt divers, teoreticienii se feresc de ea ca să nu cadă sub eticheta stângismului. Ori singura modalitate de ieșire din această situație e libera inițiativă, antreprenoriatul, învățământul performant, exportul de know-how, părăsirea tehnicilor primitive, a mentalității de resemnat. Politicile publice sunt instrumente de ameliorare, atâta vreme cât cetățeanul renunță la a primi pomană de la stat. - Politicieni
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
modificat. Dimpotrivă, nuanțele prinse de penelul descriptiv s-au îngroșat până la grotesc. Sărăcia este o problemă socială pe care greu o regăsești în agenda de lucru a vreunui politician, nici chiar în discursul intelectualilor nu apare, de frica acuzelor de stângism. - Țara, bazar oriental și vitrină occidentală. Mihaela Miroiu dezvoltă o formă de patriotism îndurerat dar care nu rămâne la stadiul afectiv constatator ci devine unul răzbătător, emergent prin soluțiile schițate chiar la nivel instituțional. Aceste soluții, oricât de criticate, sunt
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
unei mari Drepte culturale - a etala antifascismul clasic mi se pare anacronic, jalnic și puțin ridicol. A sosit mai degrabă momentul ca mișcările tradiționale italiene de stânga și clasa muncitoare să-și pună urgent problema de a reuși acolo unde stângismul a dat greș și să lupte împotriva dușmanului acolo unde se află el, și nu în pozițiile pe care acesta le-a părăsit mergând înainte pe drumul său. Andrea Valcarenghi: Underground: cu pumnul strâns 1tc "Andrea Valcarenghi \: Underground \: cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Este vorba, în realitate, despre cazuri de terorism ideologic. Din păcate, mișcările de stânga trăiesc în prezent într-o stare de terorism născută în ’68 care continuă și astăzi. Nu aș spune că un profesor care, șantajat de un anumit stângism, nu-i dă licența unui tânăr de dreapta este intolerant. Spun că este terorizat. Sau terorist. Însă acest tip de terorism ideologic are o înrudire doar formală cu fascismul. Teroriști sunt și unul, și celălalt, este adevărat, dar sub reprezentările
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Traîtes et trahisons. Guerres, imaginaires sociaux et constructions politiques (Trădători și trădări. Războaiele, imaginar social și construcții politice [Seli Arslan, 2007]) și Listes noires du Parti communiste (Listele negre ale Partidului Comunist [Calmann Lîvy, 2007]) • Adeziune; Anarhism; Arhive; Conspirație; Contrarevoluție; Stângism; Kronstadt; Mai 1968; Organizare; Organizații de masă; Ortodoxie; Social-democrație; Sindicalism; Troțki; Tvoțkiști. PHILIPPE BUTON, doctor în științe istorice, profesor de istorie contemporană la Universitatea din Reims. Este autorul volumului Les Lendemains qui dîchantent. Le PCF à la Libîration (Zori întunecate
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluționare, numeroși anarhiști fiind victimele unor asasinate politice*. Cultura libertară, prezentă încă în Europa Occidentală, și-a demonstrat vigoarea în Mai 1968*, gândirea antiautoritară - inclusiv antileninismul său - fiind împărtășit de o parte dintre studenți, de unii tineri muncitori și de stângism*. Ea continuă să alimenteze și astăzi o parte a neocomunismului*. ANTIAMERICANISM → ANTIIMPERIALISM ANTICAPITALISM Dacă noțiunea de „capital” este reperabilă încă din 1776, la economistul Adam Smith, sau în versiunea sa critică, la Gracchus Babeuf, în 1975 - „această lege barbară dictată
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de „socialism de piață” în China și în Vietnam. ASASINAT POLITIC Asasinatul politic reprezintă în regimurile comuniste o practică constantă, distinctă de teroare* de masă și de asasinatul legal prin intermediul unor procese trucate, și o practică episodică în mișcările comuniste (stângism*, maoism*). în fazele de preluare și de consolidare a puterii - după 1917 în URSS* sau după 1945 în democrațiile populare* -, asasinatele ordonate vizează eliminarea unor opozanți din interior considerați drept factor de risc pentru procesul de punere sub control a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
experienței sale concentraționare, asupra revoluției și a totalitarismului, înainte de a deveni ministru al Culturii în Spania în 1988. Mișcarea din Mai’68, care reactivează pasiunea pentru revoluție*, este, parțial opera unor intelectuali disidenți față de comunismul ortodox, care aderă atunci la stângism*. Firește, publicarea în franceză, în 1974, a Arhipelagului Gulag de Soljenițîn îi obligă pe mulți dintre ei să reflecteze mai adânc asupra totalitarismului. și totuși, tipul social al „intelectualului angajat”, trăind în iluzia ă se află în posesia unei soluții
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
antirasist sau chiar xenofil, în care le este greu să obțină Regemonia în fața extremei stânga și a sensibilităților comunitare. în Europa Centrală și de Răsărit, alianțele comuniștilor și ale foștilor comuniști sunt comandate de situația postcomunistă* a fiecărei țări. G STÂNGISM Termenul „stângism” desemnează grupările comuniste care, deși revoluționare, se îndepărtează de la linia leninistă și repun în cauză monopolul Partidului Bolșevic și al conducerii sale asupra mișcării comuniste. în Stângismul, boala copilăriei comunismului, Lenin* îi condamnă, în mai 1920, pe „comuniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chiar xenofil, în care le este greu să obțină Regemonia în fața extremei stânga și a sensibilităților comunitare. în Europa Centrală și de Răsărit, alianțele comuniștilor și ale foștilor comuniști sunt comandate de situația postcomunistă* a fiecărei țări. G STÂNGISM Termenul „stângism” desemnează grupările comuniste care, deși revoluționare, se îndepărtează de la linia leninistă și repun în cauză monopolul Partidului Bolșevic și al conducerii sale asupra mișcării comuniste. în Stângismul, boala copilăriei comunismului, Lenin* îi condamnă, în mai 1920, pe „comuniștii de stânga
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
foștilor comuniști sunt comandate de situația postcomunistă* a fiecărei țări. G STÂNGISM Termenul „stângism” desemnează grupările comuniste care, deși revoluționare, se îndepărtează de la linia leninistă și repun în cauză monopolul Partidului Bolșevic și al conducerii sale asupra mișcării comuniste. în Stângismul, boala copilăriei comunismului, Lenin* îi condamnă, în mai 1920, pe „comuniștii de stânga”. El vizează mai degrabă comunismul de sfat, care privilegiază rolul istoric al sovietelor* - sfaturi - decât cel al partidului de tip bolșevic. Personalitatea sa cea mai cunoscută este
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Amadeo Bordiga, unul dintre fondatorii PCI*, din care el este exclus definitiv în 1929; dacă rămâne fidel concepției leniniste a partidului, el critică alianțele încheiate în numele antifascismului* și consideră URSS* drept un „stat capitalist”. Stalin* reia criticile la adesea stângismului și se servește de ele în lupta sa pentru putere între 1924 și 1930. El impune o interpretare ortodoxă a leninismului* - marxism-leninismul* - și se poziționează în centrul partidului, la egală distanță de cei mai radicali și de cei mai moderați
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
supuși lui Stalin sau care nu mai corespund politicii decise de Moscova. Astfel, în 1926, conducătorii PC german sunt îndepărtați pentru deviație stângistă - Ruth Fischer și Arkadi Maslow -, ca și cei din sânul PCF* - Pierre Celor, Henri Barbî. Dacă termenul „stângism” este înlocuit în cursul anilor 1930 cu epitetul „troțkism”, curentul „sfaturilor” supraviețuiește în Franța datorită Librăriei Muncii, însuflețită de sindicaliști revoluționari apropiați lui Pierre Monatte și, mai ales, lui Renî Lefebvre, animatorul Caietelor Spartacus. El cunoaște în anii 1950 o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
grupurile situate la stânga PCF și care-i critică politica - îndeosebi în timpul războiului din Algeria - dar și pe aceea a comunismului sovietic: în afara anarhiștilor* și a troțkiștilor*, apar Partidul Socialist Unificat și maoiștii*, preveniți în parte din PCF. în mai 1968, „stângismul” cunoaște în Franța ora sa de glorie. Astfel, pe 4 mai 1968, Georges Marchais, secretar al PCF, îi stigmatizează pe „stângiști” și pe „fasciști” și-l denunță pe „anarhistul german Cohn-Bendit”. Foarte curând, mass-media califică drept „stângiste” toate grupurile revoluționare
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Foarte curând, mass-media califică drept „stângiste” toate grupurile revoluționare care scapă controlului PCF și îl critică sever pentru „reformismul” său sau pentru „revizionism”. La puțină vreme după aceea, termenul este revendicat chiar de aceste grupuri: Daniel și Gabriel Cohn-Bendit publică Stângismul, un remediu pentru boala senilității comunismului, un răspuns dat a posteriori textului lui Lenin. Denumirea trimite acum la noi practici în raporturile sociale și la o concepție a politicii care, în confuzia ideologică, amalgamează adesea leninism, stalinism, troțkism, maoism, castrism
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care dă naștere unor forme de contra-cultură: viața în comunitate, refuzul societății de consum, respingerea fenomenelor de oprimare specifice care dau naștere mișcărilor feministe și celor ale homosexualilor, preocupării ecologice, lupta contra internărilor în clinici psihiatrice sau în sistemul carceral. Stângismul devine un fenomen cultural revendicat care participă la diluarea și apoi la distrugerea culturii comuniste ortodoxe, inclusiv atunci când adoptă forma radicală a terorismului* sau a luptei armate*. Răspândit în întreaga Europă, în Statele Unite și în America Latină*, „stângismul” desemnează trei ansambluri
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în sistemul carceral. Stângismul devine un fenomen cultural revendicat care participă la diluarea și apoi la distrugerea culturii comuniste ortodoxe, inclusiv atunci când adoptă forma radicală a terorismului* sau a luptei armate*. Răspândit în întreaga Europă, în Statele Unite și în America Latină*, „stângismul” desemnează trei ansambluri distincte: grupurile care se opun comunismului ortodox, care optează pentru lupta armată; cele care se situează la stânga partidelor comuniste și care vor da naștere neocomunismului*; în sfârșit, cele care se angajează într-o viață alternativă în sânul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Dacă războiul este inevitabil, să înceapă acum, și nu peste câțiva ani când imperialismul japonez va fi refăcut ca aliat al americanilor”. Această dialectică război/revoluție, reactivată de PC chinez și de PC vietnamez, apoi de o largă fracțiune a stângismului* european, și culminând cu viziunea apocaliptică a unui război civil mondial nuclearizat, a fost progresiv abandonată în URSS, mai întâi de către Hrușciov*, apoi, în mod definitiv, de către Gorbaciov* atunci când a fost confruntat cu sfidarea militară americană a „războiului stelelor”. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
multe dificultăți în a-și controla „tabăra” minată de ruptură și de competiția cu China lui Mao, de disidențele est-europene și sovietice - chiar dacă ele nu sunt decât expresia luptei unor minorități -, de concurența făcută partidelor comuniste din Europa Occidentală de către stângism*. Conflictul chino-sovietic* pune problema locului și a naturii URSS. Este ea o putere a Nordului, exercitând o formă de imperialism, la fel ca SUA, sau o putere revoluționară, avangarda emancipării Sudului? și americanii întâmpină dificultăți în sânul blocului occidental, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]