768 matches
-
bunurilor comune era cel al devălmășiei absolute. Acest principiu s-a modifică odată cu evoluția tipului de organizare a satului de la satul arhaic - în care trupul de moșie era exploatat în devălmășie absolută prin stăpâniri locurești sau stăpânire pe sumă de stânjeni și folosite prin muncă - la satul evoluat - influențat de capitalism, bazat pe diferențieri de avere, populație divizată și categorii sociale divizate (Stahl, 1998, vol. II, p. 13). Regimul devălmășiei absolute prevedea dreptul de folosire directă și egalitară a bunurilor comune
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
economice ale satului (Stahl, 1944, p. 323). Totuși, în funcție de modificarea modului de utilizare, regimul proprietății se putea modifica de la ținerile private (bazate pe dreptul de uz personal viager) și stăpânirile locurești (după putere și nevoi), la stăpânirea pe bază de stânjeni (drept de uz plafonat și egal), pentru a ajunge în final la drepturi inegale în cotă-parte din totalitatea satului devălmaș (Stahl, 1944, p. 323). Modificarea drepturilor de exploatare și acces se făcea în funcție de evoluția sistemului de relații din cadrul satului devălmaș
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
un sat cu o obște democratică egalitară, vag colorată gerontocratic și cu o populație omogenă alcătuită exclusiv din băștinași, formând o singură „ceată” închisă nebăștinașilor, folosind trupul de moșie în „devălmășie absolută”, prin „stăpâniri locurești” și, excepțional, „pe sumă de stânjeni”, pe baza unei economii naturale, dominată de „folosirea” prin muncă directă a pământului, cu tehnicile primitive ale defrișărilor și desțelenirilor permanente” (Stahl, 1998, vol. II, p. 13). Pe de altă parte, satul evoluat [s.n.], dimpotrivă, pe măsura pătrunderii capitalismului, e
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Hai să plecăm! Era târziu. Ca privitor de lucruri de artă și de frumuseți, Golescu e un primitiv. El are înțelegerea țăranului care merge la bâlci, sperietura de tot ce e mare și cu meșteșug. Măsura estetică a lui e stânjenul. La Pesta a măsurat cu pasul o latură a unei piețe și a făcut socoteala că ocolișul tot va fi fost de 800 de stânjeni.. (G. Călinescu) Am intrat înapoi în parcare cu liftul, am apăsat iar pe butoane pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
bâlci, sperietura de tot ce e mare și cu meșteșug. Măsura estetică a lui e stânjenul. La Pesta a măsurat cu pasul o latură a unei piețe și a făcut socoteala că ocolișul tot va fi fost de 800 de stânjeni.. (G. Călinescu) Am intrat înapoi în parcare cu liftul, am apăsat iar pe butoane pe acolo. Am ieșit din lift la nu știu ce etaj. Nu mai era mașina! Ne-au furat mașina! Începusem și cu alte teorii, ești tu proastă, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
veni alți doi cărăuși pe capul nostru... Atunci să vezi cum îi... Trebuie să-i înveți cum să facă fiecare pas - ca pe copii - pentru că drumul prin pădure îi tare anevoios și una-două te poți trezi în râpă la doi stânjeni adâncime... Apoi... apoi să știe dumnealor că aici noi suntem o familie și nimeni nu are voie să iasă din rând și să facă după capul lui... D-apoi ce bătălie trebuie să am cu Aizic negustorul. Că de! El
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cît privește pădurea aceasta, aș avea să vă spun o mulțime de lucruri nostime care mi s-au întîmplat aici, și cu Frosino din Panzano, și cu alții care voiau din lemnele acelea. Frosino cu deosebire a trimis după cîțiva stînjeni de lemne, fără a-mi spune nimic; iar cînd a fost vorba de plată, a vrut să-mi oprească zece lire; spunea că le avea de primit de la mine de acum patru ani, cînd am pierdut la jocul de cărți
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se dusese să ia lemnele pentru celălalt; tandem 1 Giovanni Machiavelli intră în vorbă la mijloc și ne făcu să ne împăcăm. Batista Guicciardini, Filippo Ginori, Tommaso del Bene și alți cîțiva de la oraș mi-au cerut fiecare cîte un stînjen tocmai cînd bătea vîntul acela de la miazănoapte. Eu le-am făgăduit la toți; trimisei unul lui Tommaso, care a ajuns însă la Florența pe jumătate, pentru că de încărcat l-au încărcat și el, și nevasta, și slujnicile și copiii, de parcă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui, Et puis A se preschimba Scump Crăiasă Insectă Preafrumoasă Isteț Taci, tu Inventiv Chiar te rog Indesit Prețios Plecat Stânjeni, incomod, a incomoda Petrecere, petrecut Țintă, a țintui Estetic Tace Iubi Taci, tu, din gură Stânjeni, incomod, A incomoda Clipă de plăcere Chiar te rog Prețios My lord se uita la lună. Aceasta era acoperită de un nor de ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din urmă, creații ale lui Sion. Cocoana Profirița, instalată la Paris în chip de Cucoana Chirița, devine figură memorabilă: "În noua sa locuință, unde de la poartă era lumea primită de un portariu în uniformă și cu un buzdugan de doi stînjeni de lung, cocoana noastră, care se intitulase "princesa Cantacuzčne, née comtesse de Miroslava", avea o domesticitate mai numeroasă decît îi trebuia: lachei, valeți, subrete, cameriste, spălătorese, cusătorese mișunau în toate părțile. Saloanele otelului, mobilate cu cel mai mare lux, serele
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
sindicală. Mii și mii. Suntem deturnați. Ajungem cumva, în sfârșit. Vreau să zic că ajungem la o distanță scurtă de locul stabilit. O parcurgem în douăzeci de minute. S-a nimerit să-și lanseze nu știu cine candidații la nu știu ce, cu câțiva stânjeni mai încolo de locul unde sunt, n-aș mai fi fost, așteptat. La concurență cu două doamne și un domn, amabili altfel, torn - trei sferturi de oră - platitudini împănate cu histrionism. Iar taxi. Oră de vârf. Optzeci de minute. S-
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
un vas, ținând cont că era atât de susceptibilă „unduirii valurilor”, și mai ales pentru că era una singură. Să fie un vas cu un singur far? Ar fi periculos. Când vehiculul straniu se apropiase la o distanță de două sute de stânjeni, Isac văzu că e o motoretă. Pentru prima oară în viața sa, lui Isac i se întâmpla ceva „cu adevărat straniu”. Ceea ce el vedea acum n-ar cuteza sau n-ar putea să-și imagineze altcineva, nici în cele mai
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
o atmosferă de vrajă artistică. Iată, de pildă, această secvență din Marele Îngheț londonez, care oprește în loc timpul (îmi amintește un poem de Seamus Heaney): „În vecinătatea Turnului Londrei, acolo unde fluviul înghețase până la o adâncime de vreo douăzeci de stânjeni, zăcea epava clar vizibilă a unei lotci culcate într-o rână pe albia râului, în locul unde se scufundase cu un an în urmă, încărcată cu mere. Bătrâna luntrașă care pornise să-și vândă fructele în târgul de la Surrey stătea acolo
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
am să dărui nicicui Să bată ultimul cui Îl păstrez pentru mine Pentru capacul de la sicriu Bătut pe dinlăuntru Ultimul cui Înmormântat de viu Hârtia-foaie foiță Nu face cât o fetiță Iubito, te cam du, Chiar acu! If Dacă orice stânjen m-apropie de tine Înseamnă că doar dor e Dacă o prăjină ne desparte Tot dragoste e Dacă în tăcere singuri suntem Se pare că muri-vom Pentru o zi (una, alta) Sau nicicând, nicicum, totdeauna. Spleen sau numai spaimă
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
familii și din București: oamenii locului se chiaburiseră; fața satului se schimbase. - Sărut mâna, nașule, îl întâmpinară din stânga vorbele unui bărbat tânăr, ivit și el călare de pe un drumeag de țară ce străbătea niște ogoare de porumb înalt de un stânjen. - Cu Domnul, finule, îi răspunse popa Grigore, dându-i mâna ca să i-o sărute. Necunoscutul era învățătorul Ilie Gheorghe, un bărbat simpatic, înstărit și el, cu pământ și pruni, cu bani la bancă și la cooperativă; om de încredere al
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
gest larg vistiernicul Ximachi pe cei doi călugări, după ce străbătură în liniște câteva coridoare tapițate cu piei. Metodiu și Iovănuț se puseră în jilțuri pregătindu-se să șadă, dar când ridicară privirile, încremeniră: întreaga sală, mare cam de 37 de stânjeni pătrați, avea pe cei patru pereți o mulțime de capete împăiate, unul mai fioros decât altul și toate cu limba scoasă. Erau capete de urși, de lupi, de vulpi, de râși, de țapi, de cerbi, de zimbri, de bouri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pat, dar o forță mai presus decât puterile sale îl sili să stea în vis. Atunci încercă să se retragă din fața lor, se dădu de-a-ndărătelea, se întoarse... Era prins ca între două armate despărțite doar de-o fâșie de câțiva stânjeni lățime, fâșie care mergea paralel cu femeile până hăt-departe, până la orizont. Abia acum înțelese că orizontul nu e lucru chiar atât de simplu. Iar femeile erau și blonde și brunete și roșcate și lungi și scurte și subțiri și solide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rebeliunii lui Thomas Mătăsosul. Epicentrul pare să se fi situat În acea parte a regiunii metropolei care e constituită din cheiul hanului și din parohia Sfîntului Michan pe o suprafață de patruzeci și unu de acri două sferturi și un stînjen. Toate impunătoarele reședințe din vecinătatea palatului de justiție au fost ruinate și nobilul edificiu Însuși unde În momentul catastrofei se desfășurau dezbateri juridice este literalmente o masă de ruine sub care este de temut că toți ocupanții au fost Îngropați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Astea erau datele pe care le cunoșteam. Și că era din marmură, pe care mușchiul crește repede la miazănoapte. Dar Amália s-a angajat să o curețe. După cum îți spun, i-am priponit-o la cap. O coloană de un stânjen înfiptă în noroi. De unu patruzeci deasupra, iar dedesubt până pe lumea cealaltă. O legătură mai trainică peste milenii decât cuțitul. Nici nu l-a considerat nimeni un mormânt. Vara, ciobanul se sprijinea de el, iar morții noi erau înmormântați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
până când s-a ajuns la proprietatea individuală. Procesul de descompunere a proprietății răzășești în indiviziune a început cu „prima împărțire a pământului obștii prin despărțirea unor șefi de cete prin instituția bătrânilor și prin împărțirea funiilor (unități de măsură!) în stânjeni.” Astfel, s-a ajuns la împărțirea pe loturi și ogoare ca subdiviziuni teritoriale. Și în satele de răzeși țarinile erau înconjurate de garduri și erau porți de ieșire. șarinile formate din loturi și ogoare (sub un hectar) s-au extins
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
asemenea, familia Curteanu întâlnită în Fruntești, dar și în Lunca, trebuie să fi avut un alt statut social, din moment ce într-un zapis de vânzare din 17 decembrie 1845 îl întâlnim pe Lucan Curteanu care vinde postelnicului Grigore Roset (Rosetti) 5 stânjeni moșie în hotarul Fruntești, cu câte 2 galbeni stânjenul. Inițial, locuitorii așezați în Slobozia - Filipeni au fost „scutelnici” ai bănesei Maria Dumistrăchioaia (Maria Rosetti), după cum se face precizarea în recensământul zis rusesc, din 1772-1773 și 1774. Categoria „scutelnicilor”, a „poslușnicilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Lunca, trebuie să fi avut un alt statut social, din moment ce într-un zapis de vânzare din 17 decembrie 1845 îl întâlnim pe Lucan Curteanu care vinde postelnicului Grigore Roset (Rosetti) 5 stânjeni moșie în hotarul Fruntești, cu câte 2 galbeni stânjenul. Inițial, locuitorii așezați în Slobozia - Filipeni au fost „scutelnici” ai bănesei Maria Dumistrăchioaia (Maria Rosetti), după cum se face precizarea în recensământul zis rusesc, din 1772-1773 și 1774. Categoria „scutelnicilor”, a „poslușnicilor” (făceau slujbă pe moșia și la curtea boierească, fiind
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de neam „s-au lățit” prin căsătorii și încuscriri, urmașii lor păstrând conștiința că se trag din neam nare, boieresc. în lista vadurilor de iaz din 4 ianuarie 1817, distribuite grupurilor (cete) de răzeși pe de apa Dunavățului, după analogia stânjenilor ce posedă în moșie, îi nominalizează pe „capii” cetelor de răzeși (o comunitate de rude), familii întâlnite și în alte documente și mărturii. Chiar între familiile răzășești se produsese o diferențiere: unele familii acaparaseră, prin cumpărare de la alți răzeși din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe „capii” cetelor de răzeși (o comunitate de rude), familii întâlnite și în alte documente și mărturii. Chiar între familiile răzășești se produsese o diferențiere: unele familii acaparaseră, prin cumpărare de la alți răzeși din sat, părți de moșie, măsurate în stânjeni, își rotunjiseră averea prin cumpărarea unor părți din moșia Filipeni, dobândiseră mici titluri de căpitan, agă, postelnicel, vorbeau în numele comunității în relațiile cu autoritățile și boierii. Din rândul acestor familii sau desprins Ion Ciuchi, cel care i-a dus pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
92 [ (5)84], ispisocul ce se află la răzași pe moșia Hilipeni. Ion[i]ță Baiș diacă am scos această perelipsis după cum arată scrisorile. * 1817 ianuarie 14 Lista vadurilor de iaz distribuite grupurilor de răzeși pe apa Dunavățului, după analogia stânjenilor ce posedă pe moșie. Stj. Pal. Precum s-au analoghisit stânjenii la vadurile de iaz ce sunt pe apa Dunavățului, care se arată anume: 310 4 Căpitan Filip Perjul cu 85 stânjeni a lui Condurache a lui Gheorghe și Chiriacă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]