347 matches
-
Te-ai țicnit. Așa se tachinară și umplură cu hârjoana și veselia lor întreg spitalul până ieșiră. Afară, când se treziră pe scările monumentale de piatră, dinaintea caldarâmului care mai transmitea căldura zilei, se opriră stingheriți, amuțiră și, printr-o stânjeneală ciudată care-i cuprinse, nu îndrăzniră nici măcar să se privească. Cei care ieșiseră la geamuri și-i urmăreau ca pe miri, niște miri ai suferinței și speranței germinate în decorul alb și auster al suferinței și luptei cu moartea, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
privindu-și umbrele și uitând să mai întoarcă fețele spre geamurile de unde câteva zeci de priviri contrariate așteptară zadarnic fluturarea de adio. Trecuseră curtea mare cimentată, încrustată cu bolovani de râu, ieșiră în stradă, intimidați de ei înșiși și de stânjeneala lor, și-n stradă ezitară încotro s-o apuce: spre casa ei sau a lui, bucuroși să-și întâlnească privirile într-un consult reciproc, plin de nerăbdare și de dorința de-a se îmbrățișa. Miluță! Ne vede lumea! Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ironic apare pe buzele tale frumoase. Da... poți fi ironic la modul cel mai usturător cu putință, atunci când vrei. Am simțit-o de câteva ori pe propria-mi piele, dar am tăcut, deși simțeam... dacă nu durere, cel puțin o stânjeneală apăsătoare. Încercam sa bravez, dar ustura al naibii de tare. Până la lacrimi. Mie nu mi-a plăcut să ironizez. Mi s-a întâmplat câteodată, extrem de rar, dar am regretat profund. Cuvintele pe post de arme au același efect, ca armele însele. M-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
era de-a dreptul memorabilă. Continua să râdă în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji, udându-i prosopul pe care îl ținea strâns sub bărbie. Se ghemui pe partea stângă continuând să-și înfigă unghiile cu putere în prosopul vinovat de stânjeneala pe care o trăia în acele momente. Inima îi zvâcnea dureros, iar din când în când era străpunsă de săgeți invizibile, dureroase. Erau acele momente în care abia mai putea respira. „- Oprește-te! Te rog, oprește-te! Vreau să te
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Anglia. Nu mai știu exact de unde, dar oricum dintr-o țară îndepărtată. Cu două-trei luni în urmă, au fost transplantați aici din grădina noastră de pe strada Nishikata. Am observat de dimineață că unul dintre ei înflorise, dar ca să-mi ascund stânjeneala, m-am prefăcut, cu entuziasm exagerat, că abia-l descoperisem. Florile de un roșu purpuriu păreau semețe și puternice. Da, știam, spuse mama, blând. Asemenea lucruri ți se par ție foarte importante, nu? — Poate. Ți-e milă de mine? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și am început să iau bani și obiecte din casă, făcându-vă pe tine și pe mama să suferiți, n-am simțit nici o plăcere. Afacerea cu editura despre care ți-am vorbit a fost doar un șiretlic, ca să-mi ascund stânjeneala. N-am fost cinstit. În toată prostia mea, eram cel puțin conștient de faptul că unul care nu suportă să i se cumpere băutură, va fi absolut incapabil să câștige bani. N-avea rost să fiu cinstit. Kazuko, Noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
putea fi fericiți niciodată. De aceea, e o chestiune de croială lăuntrică să poți spune că ai parte de fericire. Cu alte cuvinte, trebuie să ai organul ei ca să poți spune că ai simțit-o vreodată. În lipsa lui, vei încerca stînjeneala celui căruia i se cere să vorbească despre un subiect a cărui experiență nu o posedă, indiferent de muntele de cunoștințe pe care le-a asimilat în privința lui. Lipsa organului fericirii face ca acest sentiment să nu fie unul cu
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
doar prezentarea corpului uman ca atare și a "semnificațiilor lui uzuale", adică, trebuie să traduc, a nevoilor lui fiziologice, cum ar fi aceea de a urina, fapt petrecut și el pe scenă. Aici a intervenit, din nou, un sentiment de stânjeneală, urmat apoi de sentimentul inedit de care vorbeam mai sus, acela de silă, pe care nu l-am mai trăit niciodată la vreun spectacol de orice fel. Acest ultim simțământ a acompaniat momentul când "interpreții" au luat în palme rezultatul
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
înmulțesc epigonii. Autenticitatea dispare, lăsând în loc politichia literară... Ianuș nu mai este liderul fracturiștilor, e ștrumful-șef, care trimite email-uri și postează poeme elementare, exaltând-o pe Miruna Vlada (până la a-l declara... bacovian). Recapitularea trecutului liric e făcută cu stânjeneală, cu rușine de sine. Vechile texte incendiare, de o intensitate insuportabilă a proiecției și a expresiei, sunt atribuite unei anumite vârste și unui context istoric dat; ca și cum arta adevărată s-ar explica prin glandă și cicluri electorale: Am scris versuri
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
În ochii celuilalt licări o nuanță de nemulțumire: nu accepta să-i spună pe nume decât cei cu adevărat apropiați lui, cei care plătesc, își spuse Charlot. —Nu-ți aduci aminte de mine, Jules, zise Charlot. Omul dădu semne de stânjeneală, poate glasul îi suna oarecum cunoscut. Vremurile erau însă destul de tulburi: unii clienți dispăruseră definitiv, alții - care stătuseră ascunși - se întorseseră, profund marcați de detenție, iar pe alții - care nu stătuseră ascunși - nu era prudent să-i încurajezi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-ta cine o să-l mănânce, dar iată că Dumnezeu ne-a trimis un ajutor. Hai, dezbracă-te, spală-te pe mâini, șezi, zise și mama ei, și vino să judecăm împreună orătania asta. Simona trăgea de timp, afișând o oarecare stânjeneală. Ce ai fato, parcă ai fi în casă străină, hai o dată! mai spuse tatăl văzând că Simona prelungește fără un motiv anume invitația de a lua masa împreună. Când în cele din urmă Simona se așeză pe scaun, ambii părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sărută. El reuși să spună: Să mă ierți, fata tatii, să mă ierți!... Eu să te iert, tată!? Intuind că se află în brațele morții, scoase un strigăt sfâșietor: Tatăăăă...! Apropiindu-l pe Răducu de pat, Mona, cu o vădită stânjeneală și cu fața scăldată de lacrimi, îi spuse tatălui ei: Acesta e Răducu, nepotul tău, tată! Și apoi către copil: sărută-i mâna bunicului, puiule! Răducu încercă să urmeze sfatul mamei lui, dar în același timp mâna bunului căzu pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să recităm prin rotație. Cei doi băieți simpatici ofereau trecătorilor pliante Însoțite de fraza: „ să ne amintim de poetul nostru Mihai Eminescu”. Cei care primeau pliantele, nu aveau timp să se dezmeticeasă din uimire, fiind Încercați de un sentiment de stânjeneală. Nu Înțelegeau ce se Întâmplă, nu mai văzuseră așa ceva, evenimentul literar, poezia „scoasă În stradă” i-a luat prin surprindere. Citeam pe fața lor mirare, contrariere și blocaj, acesta este termenul cel mai aproape de adevăr. Desigur, am avut parte și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ascunse caietul voluminos sub pernă, trase bine cuvertura și sări în picioare în întâmpinarea soțului. - Nu mă așteptam să vii la ora asta! Înseamnă că vom lua masa împreună, pară ea ad-hoc situația în care se putea desluși o oarecare stânjeneală, silindu-se să o acopere cu o voită dezinvoltură. - Mi-am îngăduit și eu o după-amiază de odihnă, te miră!? - Sigur că mă miră, căci tu ești mai însurat cu șantierul decât cu mine. - Cred că glumești, Ina, dar tu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sportiv informa că, ieri, AS Roma Învinsese pe Inter cu 2-0 pe Stadio Olimpico, iar suporterii se Încăieraseră după meci cu carabinierii pe străzile din jur. În rest, În Capitală se anunța o zi senină. Mai mult pentru a alunga stânjeneala, Anna a luat câteva sandviciuri și i le-a Întins femeii. Mașina de marcat a cârâit, scoțând bonul. Am plătit. „Ce evenimente?“ a insistat casiera. Am ieșit și ne-am Întors În mașină. Ne-am privit lung, ca doi cosmonauți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
XII, nr. 51, 18-24 decembrie 2001 PRELUDIU Experimentul Armaggedon Despre Experimentul Armaggedon se știu puține lucruri, iar cîte se știu, aproximative, contradictorii și oricum insuficiente, sunt ascunse cu grijă. Se vorbește despre ele cu reticență și cu un fel de stînjeneală, așa cum, În familiile rezultate dintr-o mezalianță, li se vorbește copiilor despre bunicii lor de condiție proastă; conștiința noastră este, cînd vine vorba despre ce s-a Întîmplat acolo, Încărcată și posomorîtă, ca a unui datornic la ușa căruia bat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
știu multe jigodie, nu putea să mă surprindă nici una din găselnițele voastre, se vedea cît erați de strîmtorați din cauza desfășurării rapide a evenimentelor și a crizei de timp în care intraserăți. În situații limită apar întotdeauna și neprevăzuturi, îmi închipui stînjeneala pe care ai simțit-o, tovarășe general, cînd te-ai văzut obligat să stai la aceeași masă și să colaborezi cu toate scursorile alea de teapa ta care-ți cunoșteau trecutul la fel de bine cum îl cunoșteai și tu pe-al
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de lumini mici, beteală și cadouri de rând. Myatt Își aminti ce privire Îi aruncase când venea pe coridor și se Întrebă vag de cine-i amintea. Îi era recunoscător că nu manifestase nici un fel de dezgust și nu recunoscuse stânjeneala lui În cele mai scumpe haine ce se puteau cumpăra cu bani. Bărbatul care ședea pe aceeași banchetă cu ea Își puse cu precauție palma pe glezna tinerei și o trecu foarte Încet În sus, spre genunchi. Era tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Kolber la el. — Eu și cu Anna suntem prieteni. Îmi pare foarte rău, Herr Superintendent, că m-ați prins astfel. Anna m-a invitat Înăuntru. — Anna? spuse Herr Kolber, nevenindu-i să creadă. De ce? Șoldurile lui Joseph se agitară din cauza stânjenelii. — Păi, Herr Kolber, vedeți cum devine situația... Eu și cu Anna suntem prieteni. — Anna, vino Încoace! Ușa se deschise Încet și Anna ieși la vedere. Își pusese fusta și Își aranjase părul. — E adevărat, Herr Kolber. Ea privi cu groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Era foarte rănit În sentimentele sale. Foarte rănit. — N-am niciodată Încredere Într-un evreu care se face creștin, spuse Myatt foarte rar și răspicat. — Oh, haideți, domnule Myatt, nu sunteți puțin cam dogmatic? spuse Stein, cu o urmă de stânjeneală. — Probabil că da. Presupun, spuse Myatt, oprindu-se În mijlocul Încăperii, cu spatele la Stein, dar cu trupul lui Stein reflectat până la genunchi În oglinda aurită, că a mers cu negocierile mult mai departe decât mi-a spus mie. — Oh, negocierile! Imaginea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fondul ei genetic, voi fi în stare să ajung să iubesc, pentru a fi iubită... N-am avut nici un prieten real, ci doar așa, visam la... Ăsta-i semn că ești încă o copilă rîde Mihai, să alunge aerul de stînjeneală adus de vorbele fetei; dar imediat ce observă ochii ei, tot timpul vii, incandescenți, dincolo de asemănarea cu Aglaia în momentele de furie, înțelege că i-a mai văzut, că a mai simțit aceeași privire la Maria, azi, atunci cînd, sărind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o sărută la încheietură, între mănușă și mîneca hainei de blană. Am venit cu trenul, Mihai se fîstîcește femeia. Soțul meu, neștiind, a plecat spre Sălcii cu schiurile... Așa dragoste între soți mai zic și eu! exclamă Mihai, să înlăture stînjeneala femeii. Arătați bine, doamnă, foarte bine, mă bucur!, înseamnă că totu-i în ordine cu sănătatea... Mergeți spre casă? Vă conduc. Pînă vine cursa mai durează. Tu ce mai faci, Mihai? întoarce femeia privirea spre el, recăpătîndu-și tăria de odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zâmbea maestrului. Numai că, în momentul în care îi deschisese ușa lui Dave 2, toate acestea erau la distanță de mai multe săptămâni și ședințe de grup. Pentru moment, îl invitase înăuntru. Dan dispăruse să se îmbrace. Suferea încă de stânjeneala aceea adolescentină care distruge orice preludiu. Dave 2, care între timp se făcuse comod în bucătărie, cu un ness și o țigară, tocmai îi spunea lui Carol: — E foarte tânăr, dar, dacă i s-a luat, Carol dragă, ăsta poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deschis. Abia dacă eram rănit. Mergând spre casă după ce-o lăsasem pe secretara mea Renata, scăpată dintr-o tulburentă relație cu mine, și încă mai purtam centura de siguranță pe care o legasem intenționat, ca s-o scutesc de stânjeneala unei îmbrățișări. Pieptul mi se învinețise serios la impactul cu volanul, genunchii mi se izbiseră de tabloul de bord atunci când corpul intrase în propria-i coliziune cu interiorul mașinii, dar singura mea rană gravă a fost un nerv retezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
marcate de cicatrice pe vopseaua caroseriilor, se freca de ele cu șoldurile rănite ca o pisică sâcâitoare. La standul Mercedes, reuși să-l facă pe tânărul vânzător s-o cheme ca să inspecteze interiorul unei mașini sport albe, bucurându-se de stânjeneala lui atunci când o ajută să-și potrivească picioarele zdrobite în spațiul dintre bancheta din față și bord. La aceasta, Vaughan fluieră admirativ. Ne-am plimbat printre standurile și platformele rotitoare, Gabrielle croindu-și șontâcăit loc între directori de firme auto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]