713 matches
-
articuleze opțiunea nu doar la nivel estetic, social și chiar identitar. Astfel, căutarea formei devine însăși mecanismul ce declanșează creația. Abordarea deliberată a formei figurative, în încercarea de a transmite un mesaj cât mai explicit, impresionează prin acuratețea mijloacelor tehnice stăpânite, dar și prin mesajul trist și orgolios totodată, de a ne face martori la prestigiul redobândit al desenului ca prim mijloc de comunicare. Este de înțeles un atare "exercițiu de admirație", pe care ni-l solicită artistul, prin aceste demonstrații
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
cu totul de universurile infinite ale iubirii și spiritului 156. Pătimașul nu aude, nu vede și nu înțelege nimic din dorurile de împlinire ale celeilalte persoane, care pentru el nu mai este un subiect, ci un obiect ce trebuie posedat, stăpânit, căci oferă plăceri. Ca urmare a desfrânării, omul îl vede pe aproapele său altfel decât este și nu așa cum este. Pătimașul dobândește o viziune delirantă a celor pe care-l mână patima sa și astfel toate raporturile sale cu aceste
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
a venit pe lume din “țara nimănui” în “țara tatălui”. A dat glas de îndată gingășiei și, îmbrățișînd-o pentru prima oară, am simțit cum corpurile noastre se exprimă în deplină libertate. Tată și fiică, separați unul de altul, însă amîndoi stăpîniți, în frumusețea unei clipe, de o sexualitate liberă în care dorința și plăcerea legăturii amoros-filiale se confundă. “Castronașul”, “Grăsuța”, “Ex-Grăsuța” - așa o numea Bunuel pe Cecilia, pe măsură ce ea creștea, iar el renunța la cruda sa fantasmă de a-i smulge
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
plaisir" (care uneori pot foarte bine merge împreună, dar alteori se exclud) ca, de pildă, în formula publicitară: "Soyez raisonnable faites-vous plaisir", sugerînd că omul e rezonabil de cîte ori își satisface poftele, oricare ar fi acestea. Dorința care trebuie stăpînită e cea care guvernează. Cursurile de ateism "științific" erau o metodă primitivă și brutală, față de care ingineria de suflete în capitalism e mult mai evoluată și abilă. Nu-i nevoie de o doctrină materialist-dialectică, fiindcă materialismul practic, cotidian, transformă omul
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
ei în mijlocul căruia căzusem ca o eroare" constată personajul narator din Întîmplări în irealitatea imediată cu acea liniște vecină cu perplexitatea care drapează, în doar cîteva cute ale simplității de expresie, cele mai complexe și contrariante dileme existențiale. Este stilul stăpînit, expurgat de lamento-uri și clișee patetice al lui M. Blecher, de la a cărui moarte se împlinesc, la sfîrșitul acestei luni, 65 de ani. Născut la 8 septembrie 1909 în familia unui negustor de porțelanuri, M. Blecher urmează școala primară
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
nevoiți să-și facă un sindicat și o societate, "Tudor Vladimirescu" și, teoretic cel puțin, să plătească o taxă. În 1932, Dem I. Dobrescu, primar general cu idei occidentale, încearcă să facă puțină ordine în lumea activă și greu de stăpînit a negustorilor ambulanți. La 20 mai, Gazeta municipală al cărei director e Mihail Dragomirescu, titrează pe prima pagină: Conflictul dintre Primărie și oltenii ambulanți. Genericul paginii: Cuvîntul celor necăjiți. Primarul răspunde cu un interviu, în Dimineața, din care Gazeta municipală
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
Or, la ora aceea - în 1974! - insula Rügen făcea parte din Republica Democrată Germană, subordonată Uniunii sovietice. Ceea ce "penetrasem" eu, oprindu-mă la hotarul militar al zonei, era punctul cel mai nordic al insulei, unde se afla o instalație Radar stăpânită de sovietici, obiectiv de care îmi era strict interzis să mă apropiu. Victimă a unei memorii trădătoare care operase în fugă, Șușară confundase pur și simplu RDG cu RFG și pe sovietici cu americanii!... Mai departe, Pavel se referă la
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
praf în ochii celor creduli. Cine se poate oare îndoi de sexismul lui T.A., care transformă cartoful, masculinul cartof, într-un fel de rege barbar, subpământean, dominând cârtița oarbă, coropijnița necăjită și râmele multe, dar ușor de divizat și stăpânit? Nu întâmplător, autorul Florilor de mucigai utilizează o imagine (,umflându-li-se țâțele") care, sub termenul vulgar, neaoșist, indică un machism deviat. Nu e suficient un cartof omnipotent, el mai trebuie - iată - să preia și atributele feminității... În următoarele versuri
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
locului și a timpului desfășurării faptelor, după arealul socio-uman pe care-l descrie. Apasă insistent pe tușe de efect, îngroașă, recurge la efecte epatante, cu un vocabular, cu un limbaj neaoș rural pentru categoria socială reprezentativă, în ciuda unei simpatii abia stăpânite, ironic respectuoase; îl modifică grațios și ușor ireverențios, când o pune să vorbească, să gândească și să se exprime pe Dana, personajul feminin plasat în avans pe coordonate de comportament, de atitudine și de reacție ale generației în blugi din
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
tot pasul de materialitatea solidă a lucrurilor, ca și de cea a vorbelor. Consubstanțialitatea lui cu Rabelais le-a bătut la ochi lui Nicolae Iorga întîi, lui George Călinescu și altora pe urmă. Căci, precum scriitorul renascentist francez - deși mai stăpînit decît acela -, Creangă se încîntă să îngrămădească puhoaie de sinonime ori de consonanțe, înșiră nume de ustensile și de produse ale industriei domestice, încropește versuri și jocuri de cuvinte, visează la chiolhanuri și cultivă istorisirile deochiate, doldora de picanterii țepene
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
însă în cătune de munte sau în stînile ciobănești a determinat "o ăretragereă din istorie, și din toate posibilitățile ei ritmice și dialectice, într-o viață nu lipsită de cultură, nu despoiata de forme, dar anistorica". Iar "viața anistorica e stăpînita de categoriile și de imperativele organicului". Și "Poporul românesc ăboicotînd istoriaă se retrage, mocnind interior, într-o viață de tip organic... Boicotul istoriei, atitudinea de totdeauna, ia din cînd în cînd proporții istorice. Noncooperarea încetează pentru scurte intervale de a
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
a aclimatizat succesiunea de avangărzi, contestatare până la nihilism. Trezesc mai degrabă fiorul unei aderente simpatetice, al instalării într-un confort vizual. Aceasta se datoreaza fără îndoială și faptului că Bogdan Lascăr se exprimă cu claritate, cu acuratețe, într-o viziune stăpânita, împiedicată să alunece pe panta ostentației. Evitând a fi narativ, nu e totuși nicicând uscat sau searbăd. Plajele lui de culoare, cănd fluide când agitate, când de o minerală, calmă consistentă, grădinile lui înverzite, sau și numai întinderile cosite, asemenea
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
Călinescu: în publicistica literară, prin rubrică din Contemporanul (am debutat în 1962 alături de el!), în român și în critică, prin reeditări. El a devenit repede pentru noi un exemplu de libertate a expresiei și a gîndirii, într-o epocă încă stăpînita de limbă de lemn și de ideile primite ale ideologiei comuniste. Istoria lui (în fapt, interzisă!) ne oferea scară de valori pentru o literatura care, ea însăși, ieșea acum treptat din ceață groasă a proletcultismului. Profesorul onorific de la facultate umplea
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
românilor. Un ideal căruia Eminescu, după mărturia lui Slavici din Amintiri, i s-a dăruit cu pasiune: "n-a fost între contemporanii lui nici unul care să se fi pătruns deopotrivă cu el de ideea națională română; n-am cunoscut om stăpânit ca dânsul de gândul unității naționale". Grațian Jucan, M. Eminescu și Ardealul, Editura Fundației Culturale "Alexandru Bogza", Câmpulung Moldovenesc, 1998.
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
disperate ale Europei, pînă-n insula Cretă, unde mai marele zeilor se uni cu fata. Europa a fost divinizata după moarte. Frumoasele povești care au legănat copilăria omenirii! După imemorialele vremuri preschimbate în legende, iată omenirea ajunsă la o răscruce istorică, stăpînita de "o idee supranaționala (care) strălucea pentru prima oara triumfator pe cerul Europei". Poporul visat, națiunea europeană, va fi un ideal al aristocrației spirituale, pînă cînd visul va deveni, cu greu, încetul cu încetul, realitate... Ștefan Zweig își scrie cartea
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
și care nu vrea să supere pe nimeni i se opune un demon dezlănțuit, plin de forță, seducător, viril, care-și îngenunchează victima și perturbă liniștea sătucului. Două ipostaze pe care Adi Carauleanu le joacă cu mijloace bine dirijate și stăpînite, o vreme fiindu-ti greu să descoperi trucul: că este unul și același. Doina Deleanu o părăsește pe Teibele cea cuminte, exemplara în comportament și în micuța comunitate, o femeie cu simțurile anesteziate de tradiție, pentru a ne lasă să
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
modestie, fusese o întîlnire într-adevăr de neuitat. Mai întîi asta se petrecea cu o zi înainte ca Arlette să se mărite în mica localitate unde se află muzeul. Mi-o spusese cu toata franchețea ei în care deslușeam, bine stăpînita, o fericire de față ce-și găsise în fine alesul în preajma vîrstei de treizeci de ani. În al doilea rînd, ne avînd alt dar pe care să i-l fac, în cinstea evenimentului, îi recitasem teatral Albatrosul pe care il
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
ele când le fluturam an afară? Am pierdut, ăn zece ani, toate micile campanii de ridicare a capului pe care le-am dus semeț, gălăgios, cu orgoliu, si am rămas cu o economie an ruină, cu un cancer greu de stăpânit al corupției, cu o impotenta lucrativa monumentala, paralizanta. Ne pierdem pe rând competențele, ca o țară bananiera; universitățile noastre creează pentru exterior, tinerii ne fug buluc peste graniță, alungați nu de străinii care le-ar lua chipurile locul, ci de
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
cele de care vorbea ănsusi Lovinescu, nu doar prin spectaculoase schimbări an planul orientărilor social-politice și an general al mentalităților, ci și an cel precis al culturii, ideilor, criticii și literaturii, intrate și ele an zodia revizuirilor, lucid acceptate, dar stăpânite - ca și atunci - de febră patimilor" (op. cît., pag.5 Din această perspectivă, demersul hermeneutic ăntreprins de Valentina Curticeanu pune ăntr-o lumină nouă opera și personalitatea criticului, incitându-ne, totodată, la o reevaluare a propriului nostru prezent cultural, prin prisma
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
Saint-Nicolas/ la orele 10 și mereu dimineață" (Ruletă). Sau: " Și, mai ales, voi avea un curaj nebun/ față de toți șobolanii pe care cu atâta dragoste/ mi i-ai ămpletit an par/ ăntr-o seară la Caen// atât de departe de casă" (Stăpânita). Ultimul stih trădează, desigur, fundalul de nostalgie al oribilelor inventivități. Socotindu-se "vinovată de construcția abisului" an fiecare lucru pe care-l atinge verbul, "vinovată și nătânga" pentru a fi "obosit an contemplație", Mariana Marin cultiva o poetica substanțial solitara
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
care Orfeu (uneori sub chipul lui Amfion) credea a o fi ămblânzit odinioară prin cântecul sau, ca și adâncă să descurajare, umilință și disperare de a fi devenit poetul unei cetăți ajunse, precum Danemarca prințului Hamlet, o ănchisoare fără ieșire stăpânita de un anotimp al cruzimii, ai sfârteca sângeros, mortal și jertfelnic poemele ultimului deceniu al creației, copleșind aproape ăntreg universul suferințelor și pedepselor din Noduri și semne (1982). anca din Oul și sfera (1967) peste poemele stănesciene ăncepe să coboare
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Pavel Șușară Este bine cunoscut faptul, si asta nu de azi, de ieri, că arta noastră monumentala este stăpînita de un sindrom căruia dacă îi spunem dezordine, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai desantate avînturi propagandistice și cele mai crispate dorințe de
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
am adus acasă Istoria lui Călinescu. Parcă aș fi reîntâlnit un prieten bun. O ironie fină la Grigore Ureche: „În Moldova au cei mai mici despre cei mai mari acest obicei, de pier fără giudeț...”. Un gând reflex greu de stăpânit este acela că, fiindcă a trecut atâta vreme, noi am fi mai deștepți. Ne miră când scriu și oamenii din vechime ce știm să scriem noi. Miron Costin: „...nu toate sunt adevărate câte vin pren auzul nostru”. Așa îmi spun
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
scriitorului, se ascunde, poate, refluxul scrisului: „Am șters cinci rânduri scrise aseară. Am scris, îl loc, patru.” Starea de retragere/regres progresează, culminînd cu o „Lipsă de interes pentru scrisul meu.” Dacă timpul scrisului însingurat poate fi cît de cît stăpînit, veacul în care trăiește este ostil scrisului. Scriitorul își dă seama că trăiește într-o societate ingrată, deloc propice asimilării propunerilor literare. „Am fost - mărturisește scriitorul - destinat unui timp incult și grosolan, mistificator. În locul bucuriei pentru fapta rară a spiritului
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
să le dai un rost? Cea mai impresionantă scenă din român mi s-a părut a fi aceea în care copilul Pu se trezește brusc din somn, neștiind "pe ce parte a realității se află: în a sa proprie, cea stăpînita de Pu însuși și bine controlală, cea care e, desigur, amestecata cu imagini și figuri ciudate, dar oricum, a lui proprie, o realitate ușor de recunoscut, sau in cealalta, cea nouă și înspăimîntătoare, care a început să-i invadeze gîndurile
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]