564 matches
-
însurat, și de avere, și de tot!" Convins totuși cu abilitate drăcească să încerce, lui Ipate îi place întîi o fată hazulie, dar Chirică nu-i de acord: astea nostime, cu umor, au 3 coaste de drac. Apoi chitește bărbatul stătut una mehenghe (cf. Dicț. Lazăr Șeineanu, ed. 1896,= isteață). Femeile deștepte, decretează Chirică, au 2 coaste de drac. în sfîrșit, alegerea se oprește la răul cel mai mic: ,un puișor de fată" (minoră? o nimfetă?), bună, harnică, blajină și cu
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
politrucii momentului „nu-l Înghițeau” nici cu un vapor de lămâi: „e cu capul În nori,,, dacă scrie, de ce nu scrie despre patrie, partid și mărețele realizări ale construcției socialiste”, ce găsește el bun În „cultura occidentală, În acel ulcior stătut când izvorul creației trebuia să fie realitatea socialistă a momentului” și „mai ales de ce e contemplativ și nu e combativ și nu are spirit partinic”, „ce tot scrie el În jurnalul acela și despre cine!?” etc. După ce câteva poezii cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
construiește această searbădă monotonie liric-existențială, mai degrabă iritând decât plictisind cititorul. Un frate internat la nebuni, o iubită infidelă, un bunic muribund; și totuși, climatul creat este de loc-unde-nu-se-întâmplă-nimic. Volumul apare ca un recipient de prozaism, un lighean cu apă stătută în care, rareori, autorul picură cu pipeta câte un strop de poezie: "ți se dezlipește pielea de pe palme/ unghiul bărbiei față de piept/ se-nchide/ săptămână de săptămână cu un grad"; "când am recitit poemul cu sconcși al lui lowell/ mi-
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
-le tratamentul adecvat. Viața intimă a acestor partituri a devenit astfel sensibilă și perceptibilă: exteriorul s-a interiorizat, iar interiorul s-a exteriorizat. Ceea ce nu mă va putea face să uit prea curând mirosul de gașcă și de spațiu închis, stătut, extempt necesității de aerisire. "La parole mouvante se tait// imposture et cohorte des signes// dans le Jeu refractaire// et la deambulation des mots d'encres infertiles". Întâmplarea e uneori un deloc de neglijat descoperitor. M-am convins încă o dată când
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
ales de când m-am apucat să număr personal copacii tăiați ilegal de pe dealul Bujorăscu, din perimetrul Ocolului Silvic Motru. îi inventariez pentru că cei care ar fi trebuit să o facă sunt doar servitorii de serviciu la ușa ,,unsului’’ în scaunul stătutului, pe banul boborului. Când voi termina, vin cu situația, cu lista. Vă dați și voi cu părerea despre ce vom mai respira într-un mâine, dacă vom mai respira. Că dincolo de părere, un fel de apă-neagră, un fel de uite
Despre libertatea libertăţilor şi neamestecul ,,unşilor în găleata cu jumări”. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/97_a_199]
-
anii 1750-1751 un nou grup de italieni (de lândă Mantova, de această dată) amenajează orezării de-a lungul Bârzavei, care vor fi repede abandonate, pentru că noua Administrație Camerală („civilă“) condusă de contele Perlas „nu încuraja orezăriile“, pe motiv că „apa stătută ar putea vicia atmosfera“. Cultura orezului în Banat rămânea, însă, o preocupare pentru Curtea Imperială de la Viena. Construirea „șanțului talian“ În 1768, împăratul Iosif II a făcut prima călătorie de informare și inspecție în Banat, în cursul căreia „nici o problemă
Agenda2004-14-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282251_a_283580]
-
este respectat de scriitor. Până și într-un moment în care avem prea multă libertate, sau așa ni se pare, el ne învață să fim liberi. După ce inhalezi oxigenul din Memoriile mandarinului valah, îți vine greu să mai respiri aerul stătut al vieții culturale de azi. Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah, București, Ed. Albatros, 2000 (tabel cronologic de Ion Nistor). 602 pag.
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
despre purificare în fapt, în loc de a mai pierde vremea cu iluzia naivă a conservării ei nealterate. De exemplu, în fraza: "Puritatea idealurilor Revoluției din decembrie 1989 a fost întinată" fals este dramatismul ei neputincios, căci nu la un rezultat definitiv, stătut, ascetic tămâios trebuia să ne așteptăm, ci la o mare purificare, la o restabilire activă a dreptului de a alege între ce e bine și ce e rău, exercitat ori de câte ori e necesar. Nu în ultimul rând, analiza care trece înaintea
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
o brutalitate pe care n-o are. Dar "stupefiantul imaginar" de care vorbea Aragon își arată efectul nu atît într-un registru violent, cît într-unul blînd halucinatoriu. Aspectul corespondențelor programatic bruscate pare produs prin diluarea lor în apa cotidianului stătut, monocord: Aici oamenii fac dragoste se plimbă bîrfesc pe cei de alături tăcerea mea e insuportabilă geamantanul meu a născut azi dimineață o bibliotecă veverițele de aici și-au pierdut libertatea gesturile lor fac parte din civilizație tariful biletului nostru
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
o fi scris un roman prost? Pentru nimic în lume. E preferabil să-i cheme la judecată pe cei doi directori de gazetă, acuzîndu-i paranoic de complot montat de agenturi străine contra culturii române. Identificarea dintre opera d-sale, mai stătută decît un iaz pe care se răsfață mătasea broaștei, și cultura națională se înțelege aproape de la sine. Aici intră în scenă țuțărul. Pînă deunăzi l-a slujit pe un alt prozator, în numele căruia s-a răfuit cu unul ori cu altul
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
unde puteam, ca un om urmărit de o razie. Aveam grijă să nu ajung nicicum în preajma teatrului. Mă îngrozise apariția la rampă, în seara premierei: am ieșit pe scenă, cu picioarele tăiate, convins că arăt ca un crenvușt vînăt și stătut. Impresia mi-a fost confirmată de prieteni." E un text reluat absolut ad literam în 2001, cu o singură modificare: acum apare și numele regizorului "un tînăr genial" în 1987, acum Dodi Esrig. Supraviețuiri V, supraintitulat Logica, 1985, pagina 268
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
paloare. De jur-împrejurul acestor palate s-au înălțat ziduri din beton, adevărate metereze de până-n 4 metri înălțime (caz boier Cataramă) pe unde însă nu mai pătrunde nici ochiul omului, nici vrabie, nici rândunică, nici vânt. înăuntrul acestor metereze clima e stătută. N-ai cum s-o primenești. Ei însă nu se sufocă. Mi-aduc aminte că trăind cândva într-o comună oltenească, (se numea Vișina Veche, din fostul județ Romanați) și pe-acolo, dar evident în alte timpuri, se ridicau case
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
tot mai mult, tot mai des. Pentru că, oricît m-am străduit, n-am mai înțeles mare lucru. Cu cît tam-tam-ul în jurul Fundației creștea, cu atît nu mai regăseam gesturile ample culturale. Nici deschiderea, nici atmosfera. Ceva fals, artificial, rece, oficial, stătut părea că se așterne peste vigoarea de altă dată. Pe care o voi purta mereu în amintirea mea. Și, din nou Ion Iliescu. Un alt statut, o altă formă, mai impozantă, mai mare peste cultura română. Manifestațiuni, discursuri pompoase, revanșarde
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
a detaliilor animalier-vegetale care trădează melancolia pură a posibilului imposibil: „afară țîrîitul interminabil al ploii în ierburile savanei,/ țipătul gîrliței cu ciocul galben în palmierul de rafie,/ trăncăneala șacalilor sub arborele-cu-cîrnați -/ în ciuda umezelii pătrunzătoare/ toate iuțesc melancolia/ unui foc negru stătut.// aprinse altă țigară,/ altă rămășiță a timpului” (ziua de lucru). În fine, poetul se compară cu un cal, precum în pictura lui Franz Marc, care de la o vreme nu înfățișa decît cabaline. O figură neomitologică, de un pitoresc amar, neexcluzînd
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
ai vinului, duhoare cicălitoare ce ești, jigodie falsă, când îmi spui că nu mai poți, că ți-e greu, cu picioarele tale umflate cu tot, cu fața ta buhăită de plâns și de dureri înghițite, cu izul tău de medicamente stătute și cu florile tale din glastre, Tamara, cu prăjiturile tale mirosind a vanilie și a mângâiere de mamă, că nici loc nu mai aveam prin casă de atâtea borcane cu dulceață de fragi și de broderii cu volane, de porcării
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
stabilității: "Ziua începea prost. Și nu era marți, ci miercuri. Sau poate că totuși era încă marți. Ziua nu se sfârșise, ci abia începea. Sau dacă se sfârșise, începutul ei era la fel de năclăit ca și începutul zilei precedente. Același miros stătut stăruia în aer" (p. 16). În febra delirului se amestecă imagini fantastice, amintirea unor frânturi de conversație, meditații de tot felul, mici revelații intelectuale, chipuri transfigurate ale unor oameni cunoscuți în trecut sau aflați în imediata vecinătate a celui în
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
întîmpină azi la o intersecție un damf de pește care le face să pălească pe femeile însărcinate, în timp ce anumiți bărbați între două vîrste îl adulmecă pofticios. În Primăverii, cartier rezidențial, nu știu cum o fi noaptea, dar ziua mă întîlnesc un miros stătut de vechituri și de excremente de cîine pe care, dimineața, îl acoperă uneori aburul care vine de pe Herăstrău. Cotrocenii asediați de mașini, duhnesc a autobază, în ciuda Grădinii Botanice și a copacilor din curtea Palatului Prezidențial. Pe străduțe te mai înșeală
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
întîmpină azi la o intersecție un damf de pește care le face să pălească pe femeile însărcinate, în timp ce anumiți bărbați între două vîrste îl adulmecă pofticios. În Primăverii, cartier rezidențial, nu știu cum o fi noaptea, dar ziua mă întîlnesc un miros stătut de vechituri și de excremente de cîine pe care, dimineața, îl acoperă uneori aburul care vine de pe Herăstrău. Cotrocenii asediați de mașini, duhnesc a autobază, în ciuda Grădinii Botanice și a copacilor din curtea Palatului Prezidențial. Pe străduțe te mai înșeală
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
zilei, aducînd pe insulă o căldură grea, leșinată, în care ghicești miasme de flori descompuse, face mai mult rău chiar decît ispita cunoașterii. Starea de maximă expunere, în care amiaza oprește jocul degradeurilor, lățind parfumurile în benzi vulgare de miros stătut, își cere o ieșire, pe care și-o găsește prin dramă, prin moarte. Edenul, oricît de minuțios alcătuit, are termenul lui de expirare. Complet deschis, trandafirul e o disgrație. De ea, Macedonski are prudența să se ferească. Parfumul, și nu
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
parte!" Setea nebună de transcendere către un Dincolo fără formă și nume, cuprinde întreaga natură, cosmosul însuși. Lebedele, păsări prin excelență ale misterului, împrumută aripile lor fiecărui lucru spre a-l trece de cealaltă parte, pentru că "aici în această apă stătută, comedie de bucurii și chinuri... rezerva de adevăr s-a istovit". Este uluitoare descrierea mișcării pancosmice. Cu aripile îmbătate de spiritul furtunii, lebedele supun cerul, cu râsul lor vesel trezesc talazuri de încântare în mările aerului. Pământul, oceanele, astrele, munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
își numără deja primele fire albe, de mortul de la Guadalete, de pe degetul căruia unul din arcașii lui Tariq a smuls un inel aidoma celui pe a cărui urmă de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți. Râzi. E frumoasă lumea de-afară. Frumoasă și ispititoare. Numai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o vând,dar cu 60.000 de lei! -O cumpăr!... Aduc banii imediat... Se împrumută de la un prieten de 30.000 de lei,întregi suma cerută și fugi la ceasornicărie. Peste 2 ore ajunse acasă.Mândru deschise pendula.Un aer stătut și un miros de ulei îi invadară nările.Răsuci cheia.Pendula porni greu. N-o probase de teamă ca meșterul ceasornicar să nu se răzgândească. Seara îi arată scumpei sale soții surpriza patinată de vreme.Ea izbucni dramatic. -Eu nu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Beatrice și s-a stabilit la Paris, mi-a scris să-mi caut cadoul în sertarul de jos al bibliotecii din camera lui. Am pornit în căutare. Urcam de multe ori aici, în dorul pentru copilul meu. Aerul era puțin stătut. Am deschis fereastra și am aruncat o privire spre bibliotecă. Am găsit sertarul, l-am deschis și înăuntru am găsit un plic mare, îngrijit împachetat, de la o editură franceză. L-am desfăcut cu grijă și am rămas trăsnit de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cea care ar trebui să fiu. ființă a nesiguranței, mușc din existență cu dinții de lapte ai fericirii de a trăi, cu dinții de fier ai tenacității de a-mi reînnoi îndoiala. boală ochiul meu sticlos se îmbată de alcooluri stătute. frigul sapă în viscere peșteri mari de întuneric, iezere cu pești de pradă, monștri neieșiți din vreme. trupul stă în sine însuși precum cariu-n adormire. nici o mână milostivă nu-mi dă părul de pe frunte, de-atâta nemângâiere sunt copac spuzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]