68 matches
-
oameni din ghiarele lui Moisi [cârciumarul], vreau să zic a lui Satan”. Vechea biserică a ars În 1864, tocmai pentru că popa cel bețiv a plecat grăbit la cârciumă de la biserică, fără să stingă lumânările, „doritor de a schimba potirul pe stacană și de-a părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la taraba crâșmei”. „[Acum] satul e sărăcit de jupânul Moisi - scrie Alecsandri - și jupânul Moisi vede fără entuziasm clădirea unei [noi] biserici, care e menită a-i smomi [= ademeni] o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
S-a primit ordin să se facă Te Deum la biserică, ceremonie la care să ia parte toți salariații comunei, elevii de școală și cât mai mulți cetățeni. Zis și făcut. Popa, ca să facă slujba mai frumos, a băut câteva stacane de zaibăr și a venit la biserică bine-făcut. Trebuia să se roage pentru veșnica odihnă a lui Buzdugan și pentru sănătatea noului regent. și începe a cânta din toate puterile: " Odihnește Doamne pe răposatul robul tău regent Miron Cristea, așezându
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și inconfundabilă a perioadelor de tristă amintire, am intrat acum niște luni într-o sală de tortură, nu mă-ntreba ce-am văzut acolo, dar de mâncat n-am mai mâncat două zile. Clic, clic, vin roșu care curge în stacane, i se făcu poftă dintr-o dată, iar Pictorul fără Noroc nu dădea semne că avea de gând să-și pună lacăt la gură, o halcă de carne pe un fund de lemn, degete unsuroase care rup fâșii din carnea rumenită
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de acum peste 30 de ani, am în minte recente declarații ale oficialităților de la Chișinău, referitoare îndeosebi la struțo-cămila "istoriei integrate". Și imaginea unor înalte personalități de pe un mal și altul al Prutului ciocnind, în iarna trecută, în inima Bucureștilor, stacane de vin, în fum de grătare, cu zumzet și alai de muzici naționale. Se trecuse, până acolo, desigur, tot un pod... În urmă cu peste trei decenii, într-un sfârșit de Cuptor, făceam un fel de ucenicie gazetărească cutreierând satele
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
de acum peste 30 de ani, am în minte recente declarații ale oficialităților de la Chișinău, referitoare îndeosebi la struțo-cămila "istoriei integrate". Și imaginea unor înalte personalități de pe un mal și altul al Prutului ciocnind, în iarna trecută, în inima Bucureștilor, stacane de vin, în fum de grătare, cu zumzet și alai de muzici naționale. Se trecuse, până acolo, desigur, tot un pod... Dar nu acel pod care, fie și din amintire, unește sau desparte adeseori nu numai două maluri de apă
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
tot tacîmul. Și fără chelneri, barmani, animatoare sau alte accesorii inutile. Cobori 33 de trepte, intri, semnezi într-un catastif și primești o pelerină neagră, un papion violet și-o pereche de colți de vampir. Iți iei de la dozator o stacană de sînge proaspăt și te-așezi la o masă. Nimeni n-are treabă cu tine, e-o liniște mai ceva ca-n biserică. Parc-ar fi toți yoghini sau călugări zen-budiști: privesc fix la florile de nu-mă-uita pictate pe tavanul
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
din viața sa. Am avut o singură experiență de acest gen. Eram student, încă nu învățasem limba rusă și rușii, foarte amabili și foarte prietenoși - era ziua de naștere a unui coleg de cameră și, mă rog, că rușii, cu stacana de vodca, si apoi unul de lichior de trandafiri care m-a făcut praf. Eram și la etajul 5, ei după ce am terminat masă au plecat să se aerisească. Eu n-am coborât, mi-a fost greu să ajung la
Iliescu: O dată am fost şi eu beat, în studenţie - un pahar de lichior de trandafiri m-a făcut praf () [Corola-journal/Journalistic/48024_a_49349]
-
sovietică Mda... Ce însemna Siberia sovietică?... Păi cum ar fi să vă explic mai plastic?... Uite-așa un atelier de pictor un taburet - pe el o pagină din ziarul "Pravda" pătată în draci de vopsele pe ea - o scrumbie o stacană cu sticla ca un curcubeu tulbur - urmele palmei butucănoase a pictorului - și bineînțeles o sticlă de vodcă într-o anumită măsură deșartă și o pânză ciudată (trebuie să spunem că pictorul e destul de talentat) intitulată "Păpușa beată" și chiar înfățișând
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
dimineața aceea cercul de prieteni era format din câțiva obișnuiți ai localului: Licențiatul Calzas, Juan Vicuña, grămăticul (Dómine) Pérez și Chiorul Fadrique, spițerul din Puerta Cerrada. — Trebuie să ne batem, insistă poetul. Era, după cum vă spuneam, cherchelit bine după niște stacane de Valdeiglesias. Se sculase În picioare, răsturnând un taburet, și cu palma pe mânerul spadei Îi fulgera din ochi pe ocupanții unei mese Învecinate, doi necunoscuți ale căror „fierării“ - spade lungi - și cape atârnau Într-un cui pe perete. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
accepte ca inevitabilă Încrucișarea oțelurilor În stradă cu necunoscuții, pentru a nu-l lăsa singur pe don Francisco În atare Împrejurare. — Aio te vincere posse, conchise Dómine Pérez resemnându-se, pe când Licențiatul Calzas Își ascundea râsul, cu nasul Într-o stacană cu vin. Cu un suspin adânc, căpitanul dădu să se scoale de la masă. Don Francisco, cu patru degete de lamă deja afară din teacă, Îi aruncă o privire amicală de mulțumire și găsi prilejul să-i dedice două versulețe: Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
biata noastră Spanie, Încă puternică și temută În exterior, dar atinsă de moarte În suflet. Războaie ale căror câmpuri de luptă se pricepea de minune să le reproducă pe tăblia mesei, servindu-se de bucăți de pâine, farfurii, tacâmuri și stacane de vin, Juan Vicuña cel din Extremadura; care, Întrucât fusese cândva sergent cavalerist, mutilat la Nieuport, făcea pe strategul priceput. Treaba cu războaiele devenise iarăși extrem de actuală, pentru că În momentul aventurii cu mascații și englezii, trecuseră deja doi sau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-se păgubaș, se concentră asupra tămâiosului său Îndoit cu multă apă. Dar acum poetul se dezlănțuise, recitând un sonet pe care Îl relua din când În când: Privit-am zidurile țării mele, cândva semețe, acum năruite... Apăru Caridad Lebrijana adunând stacanele goale de pe mese și cerându-le tuturor să fie mai calmi, Înainte de a se Îndepărta cu o mișcare din șolduri care atrase toate privirile, În afară de cea a lui Dómine Pérez, cu nasul În tămâiosul lui, și a lui don Francisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mustața și vorbeau cât mai gălăgios pe străzile și În toate locurile de clacă ale Curții, pe el nu l-am auzit niciodată grozăvindu-se cu amintirile lungii lui vieți militare. Însă, uneori, vechii camarazi de arme strânși În jurul unor stacane cu vin se refereau la el În istorisiri pe care le ascultam lacom; pentru că, la vârsta-mi fragedă, Diego Alatriste era Înlocuitorul acelui tată pe care Îl pierdusem onorabil În războaiele regelui, stăpânul nostru: unul din bărbații aceia scunzi, duri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rostul câinelui de pază al democrației? Nu pentru binele nației, cinste, progres, dreptate, pace, adevăr și fraternitate se luptase el însuși încă de pe vremea când redacta, între două clondire de coniac albanez sau de vodcă poloneză, după împrejurări, și cu stacana de nechezol aburindu-i mustața, foaia volantă a șantierului de la canalul Dunăre Marea Neagră?... Ce maica și anafura mă-sii!... Dar când se produsese o nouă alternanță la putere și zilele de glorie ale peștilor de tranziție păruseră încheiate, lucrurile luaseră
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
invitat-o la cafea, atunci când reușea să facă rost de câteva lingurițe ! între noi fie vorba, era și un non-sens, pentru că Petruța habar n-avea ce înseamnă să bei cafea veritabilă ! Nu începuse încă moda să se bea cafea cu stacana, prin toate serviciile... Parcă văd cum Muti începea, pe departe : Măsuța aceea cu rotile și servanta din camera dumitale sunt o amintire la care țin... Dacă ai avea dumneata grijă... Voia de fapt să o atenționeze să nu mai pună
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la Cornell sunt plasați în posturi înalte, bine plătiți, unii cu renume mondial, medici, ingineri, filozofi, oameni de litere. Fiecare contribuie cu diverse sume, realizându-se fonduri importante. Luăm masa intr-o imensă sală pavoazată. O friptură, o prăjitură, o stacană de lapte rece și două discursuri. Se apropie plecarea, dar n-am luat contact cu inamicul nr. 1, poliția de circulație, care urmează să-mi dea foaia de circulație. Mă înscriu cu emoție pentru examen, care e fixat pe loc
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
am văzut fericirea insolentă și am văzut chipul lui Belle de jour, nu moartă și înecată, ci așa cum o văzusem prima oară, vie și îmbujorată și proaspătă ca grâul necopt, în aceeași sală, umblând printre mese și aducându-le băutorilor stacane cu vin de Toul și de Vic. Flăcările lăsaseră locul vălătucilor cenușii care ieșeau din vatră pentru a dansa prin sală, lovindu-se de tavanul afumat. Atunci, Bourrache, cu o încetineală de taur epuizat, a întors chipul spre mine, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
turc cum linge sare, ca oile, vai de mama lui. Și poate că în ultimul timp Sevastița nici nu-l mai înșela, că bătrânul paralizase nițel până la genunchi. Dacă mai urca nițel paralizia... Vel comisul înghiți încet, apoi bău o stacană cu vin. Se simțea mai bine, mai înțelegător cu toate. Săracu’ turc. Și poate că va mai urca și paralizia lui taică-său măcar până la brâu... Episodul 88 DESPINA Pomenit-am cu câteva rânduri mai înainte de un nevinovat, dar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
caii ar fi fost frânați brusc. Hangiul încremeni, cu urechile ciulite, și deodată țâșni spre tejghea, o sări cu uimitoare ușurință, scoase rapid un șir de pahare mari de sticlă, se pieptănă în ciobul de oglindă ce-l avea în spatele stacanelor și, din câte băgară de seamă călugării, își dezveli de două-trei ori dinții mari, gălbui, făcând exerciții să surâdă. N-avu însă vreme să-și fixeze zâmbetul, căci ușa fu dată cu putere de perete și pe ea intră buluc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
frumos, ba chiar urât - Însă nici Înjurătură adevărată nu-i, apoi te stuchești pe tine (În sân), nu pe celălalt, În sfârla lui de porc. Tot bodogănindu-l pe șef - care nici nu-l ia În seamă - tata umple două stacane cu rachiu. Bea, fără să ciocnească. Fără să-i facă semn jandarmului că acela-i paharul lui. Dar Grabenko Îl ia, ne-poftit. Bea, râde - și iese. Îl aud afară, În curte. Ciocănește cineva În ușă. E ofițerașul. Tânăr-tânăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întruchipării... Jeshua Krohal va părăsi În zori odaia Maestrului (În care izul cărților legate În piele era Înăbușit de lemnul santalului care ardea În menore de bronz, suveniruri de la un pelerinaj. Se Întoarse la crîșma „Corona“, comandă gulaș și o stacană de bere, apoi se adînci În rescrierea manuscrisului. Cam pe la amiază avu În față manuscrisul cu tema biblică din titlul său Drumul În Canaan, transcris de mîna sa cu slove mari. După care luă exemplarul masacrat al manuscrisului și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înghițiră urmele mîinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mîna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el pînă atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei cînd Jeshua, sărind sprinten, reuși să-i Înșface rotunjimea sînilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într-un stîlp de sare, după care, dezmeticindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
S-a primit ordin să se facă Te Deum la biserică, ceremonie la care să ia parte toți salariații comunei, elevii de școală și cât mai mulți cetățeni. Zis și făcut. Popa, ca să facă slujba mai frumos, a băut câteva stacane de zaibăr și a venit la biserică bine-făcut. Trebuia să se roage pentru veșnica odihnă a lui Buzdugan și pentru sănătatea noului regent. Și începe a cânta din toate puterile: Odihnește Doamne pe răposatul robul tău regent Miron Cristea, așezându
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Întruchipării... Jeshua Krohal va părăsi În zori odaia Maestrului (În care izul cărților legate În piele era Înăbușit de lemnul santalului care ardea În menore de bronz, suveniruri de la un pelerinaj. Se Întoarse la crâșma „Corona“, comandă gulaș și o stacană de bere, apoi se adânci În rescrierea manuscrisului. Cam pe la amiază avu În față manuscrisul cu tema biblică din titlul său Drumul În Canaan, transcris de mâna sa cu slove mari. După care luă exemplarul masacrat al manuscrisului și‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Înghițiră urmele mâinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mâna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el până atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei când Jeshua, sărind sprinten, reuși să‑i Înșface rotunjimea sânilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într‑un stâlp de sare, după care, dezmeticindu‑se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]