58 matches
-
altă planetă și desenele colorate - desene originale ale autorului, preluate în toate edițiile din lume, pentru frumusețea și sensibilitatea lor. Adulții vor mustăci la înțepăturile adresate „oamenilor mari” și serioși, care înțeleg numai cifrele și a căror imaginație s-a stafidit odată cu trecerea vremii, căci, ne spune tot Saint-Exupéry, „toți oamenii mari au fost cândva copii (dar puțini își mai aduc aminte)”. De ce e Micul Prinț o carte potrivită pentru Crăciun? Pentru că îți arată diferența dintre esență și aparență (elefantul înghițit
Micul Prinț by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2946_a_4271]
-
sfert de oră înainte ca el să afle verdictul din gura primei sale soții, cinica și revanșarda Marguerite. Nu e doar declinul, ci finalul lui, al regatului, al ideilor. Totul se crapă, se prăbușește, se chircește, intră la apă, se stafidește și moare. Ca și Regele. Este apocalipsa. Deocamdată a lui Béranger și a țării lui ajunsă ca un sofisticat și delabrat mecanism ale cărui mădulare le zărim în fața noastră. "Nu mai e nimic anormal, de vreme ce totul e anormal și a
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
nepotrivită. Doamna K., femeie dintr-o bucată, proaspătă mamă părăsită de domnul D., care vrea s-o împace trimițîndu-i buchete, îl tocmește pe Filip să-i poarte de grijă tatălui ei, Carol, gîndind de-o vreme la sinucidere. Lîngă bătrînul stafidit de nelumire, supărat ca un pustnic pe ispitele viului, fostul comisionar (,zugrav de biserici, corector într-o redacție, negustor de mărunțișuri, contabil, îngrijitor la cimitir chiar și cîte și mai cîte...", om umblat, nu glumă) face o cură de tăcere
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
partide mari și câteva mai mici de diverse culori; O blondă de Plescoi; Un vârf de boc; O legatura mare de searvicii secrete cu urechi fine; O curte constituțională moale și bine frăgezită; Câteva cozi de procurori; Două trei sindicate stafidite; Condimente: Apă de ploaie; Praf în ochi; Gargara măcinata; zeama de baliverne; Tupeu vărsat; Se taie poporul în două părți, una bună și una rea. Apoi fiecare bucată se taie în două, una bună, una rea, și tot așa până
Tocană pedelistă cu ciolan à la Base () [Corola-journal/Journalistic/67127_a_68452]
-
mine împacă-mă, Îngere,/ că iată și luna, și-n lună sicriul.../ Dacă am ars, dă nopții cenușa,/ viu de mai sunt, usucă-mi viul." (Ad Astra). Istovirea, împlinire, în felul ei, face cu putință discreția, discreția fructului care se stafidește pe cotorul lui, a sufletului care se împuținează făcîndu-și, pînă la pierderea de tot, datoria față de trup. Fără să scape la suprafață ceva din durerea de care are, întreagă, nevoie: "Lacrimă, te-am văzut cum luptai,/ pe câmpia feței albe
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc din păr de cămilă. Pe bustul gol și costeliv era o duzină de lipitori mari și grase. Trupul lui Jordan era atât de stafidit, încât bătrânul se gândi dacă această activitate are menirea de a-i face lui vreun bine sau pur și simplu de a hrăni lipitorile. Privea în tăcere acest inechitabil transfer de sânge, în timp ce un servitor bătrân smulgea cu grijă de pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu mai trece. Ea știa ce boli mai avea și ce nu. D-apoi că și trăise destul, mai-mai să ajungă suta. — Te cunosc, zicea după un timp cu glasu ăla al ei gâjâit. Te cunosc, tu ești Vica. Se stafidise madam Ioaniu, se gheboșase - uite-așa făcuse o cocoașă-n spate ! Și la față se zbârcise, de era cute-cute. Și după un timp chiar că nu mai știa cine intră, cine iese din casă, ea sta numa cu ochii holbați
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cum se face el, și din ce se face el? Tot din struguri. Doar tehnologia diferă. Strugurii proaspăt culeși nu se zdrobesc imediat. Ei se înșiră pe straturi de paie bine uscate. Se lasă acolo, sub atentă supraveghere, până se stafidesc. Abia după aceea se storc, iar ce iese capătă numele de botez Vin Paillé. Randamentul, adică cantitatea de lichid obținută este de 50% față de metoda obișnuită. Calitatea, însă... Aceasta e, la drept vorbind, și sfârâiala. Acest vin e - cum obișnuiesc
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
discursului, care generează formulări eliptice, amintesc de modul de a scrie al „proprietarului de poduri“: „Trec ploi prin păsări ce nu zboară / și murmur mut târând un tren, / când din senin se surpă incertul anotimp / și capete de zei se stafidesc pe sfoară, / la umbra deasă de imn ambigen.“ (Imn ambigen) De cele mai multe ori însă, Nicolae Sârbu complică inutil comparațiile la care recurge și le face de neînțeles și hilare. Fiecare poem al său pare o colecție de situații și întâmplări
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc din păr de cămilă. Pe bustul gol și costeliv era o duzină de lipitori mari și grase. Trupul lui Jordan era atât de stafidit, încât bătrânul se gândi dacă această activitate are menirea de a-i face lui vreun bine sau pur și simplu de a hrăni lipitorile. Privea în tăcere acest inechitabil transfer de sânge, în timp ce un servitor bătrân smulgea cu grijă de pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
afla asta la timpul potrivit. Dar mai întîi... Domnule Hedrock, unde te-ai născut? Așadar ajunseseră pînă acolo. Nu simțea nici un pic de frică. Stătea acolo în picioare puțin trist, conștient de hazul faptului că cel mai bătrîn și mai stafidit dintre camarazii lui se întorsese în sfîrșit acasă cu gîndul de a rămîne în cuibul lui. Un răstimp îndelungat toate numele pe care le purtase alcătuiră în fața ochilor minții o imagine caleidoscopică. Cu cîtă grijă le alesese în vremurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de o șchioapă, modelai îngeri din pănușă de popușoi, apoi îi lăsai slobozi în cer. Pășește! În cealaltă palmă fântână adâncă. Prăbușirea e pe măsura înălțărilor. Focul de sub icoană, scară spre cer. Așa simțea, așa îi venea să strige. Agonia stafidea trupul, dorul decupa chenare de fotografii, sufletul ca niște ferestre sparte se deschidea spre cer: Îmi ajunge, Stăpâne! Lasă-mă să trec dincolo! Vreau să cobor, să urc. Ajută-mă să mă culeg din toate cele ce nu sunt ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și brumă în vene. Veninul! Alerga șarpele prin măduvă precum trenul slobod de pe șine peste stepele caucaziene; urca șarpele în tâmpla stângă, în tâmpla dreaptă munții îl gâdilau pe Dumnezeu la tălpi; cobora șarpele la rădăcina fântânii, secau izvoarele, se stafideau norii. Adormea șarpele într-un mugure de floare, mormânt în tulpina mușcatelor. Este Dragoste! Șarpele încălzit la piept, perpetuu destin biblic. Lași o fereastră deschisă și Adam se va întoarce în propria coastă; bați în cuie fereastra, Adam va putrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vertebre, pe crucea de la capătul mortului alt interval. La 15 ani, visele dau în pârg. Când cerul le scutură înainte de vreme, se împrăștie, putrezesc, ajung din nou sămânță, iar de la sămânță la rod, o vegetare infinită: Cerule, ți s-a stafidit lumina și a coborât noaptea în tulpini. La 15 ani, copiii încă mai cred în vise, pentru că unele prind contur odată cu gândul. Visele cu ochii deschiși se cimentează cel mai repede. În liceele patriei, visele erau bătute precum nucile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de pâine! Ce te rușinezi ca o fată mare!? Sunteți rupți de foame, eu nu văd că abia țineți pila în mână? Asta-i viața la internat: nici nu mori, nici nu trăiești. Cătați-vă, mă, gazdă, că vi se stafidesc mațele în voi. Mama lor de bandiți, își rotunjesc burțile cu pâinea voastră! Bine, dacă nu îți este foame, pune-ți dumicatul în buzunar, o să-l mănânci mai târziu. Curtea atelierului era plină: soare, castani, umbră, bănci, zâmbete. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rând, îndestularea la masa bogatului își linge rănile. Se congelează viața în propriul ambalaj, are gust de ianuarie atârnat de streașina casei; până în dreptul ferestrelor cresc oameni de zăpadă; grădina, o maternitatea albă, naște prin cezariană în fiecare fulg. Se stafidește viața precum fructul pe ram: până în miezul sâmburelui riduri; invidia cimitirelor pălește livezile, cruce pe fiecare ramură. Pute viața a carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe calea ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
handicapurile; herniile nopții strângeau cingători în jurul inimii; catapeteasma, o tușă neagră desenată peste mozaicul făcut țăndări; Ușile Împărătești nu au lăsat nici măcar o urmă de trecere. În fața Tatălui nu ai voie să te înfățișezi cu buzele uscate. Trupurile sfinților erau stafidite în tempera; focul a sărutat diferite nuanțe de sânge, dar nu a găsit butucul de vie. Catapeteasmă, o graniță de cenușă între nimic și nimic; în iconostasul din dreapta, Mântuitorul îmbrățișa pământul. (Așa se întâmplă prima răstignire a omului în apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în chingi, a îmbălsămat-o în esență de pustietate, a pironit-o ca pe o cruce cu rădăcini de spatele meu și creste, crește sfidător și mă apasă precum un drum nefăcut până la capăt. Mama ei de momâie cu țâțele stafidite de sterpăciune, cu ochii descompuși în mâlul cerului după furtună, cu obrajii exfoliați! Fardul ascunde brazdă în inimă. Cum mi-a căptușit sufletul cu singurătate? Dimineți ulceroase, înserări hepatice, noapte și zi deopotrivă la capătul nelocuirii! Mama ei de prefăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și arătă spre ușă. Nu crezi că-i un mesaj cam confuz să-mi spui că am tot timpul din lume și apoi să umpli camera de așteptare cu o mie de reviste în care spune că o să mi se stafidească ovarele? Doctorița. Kim oftă. Era o asiatică drăguță care arăta cu cel puțin cincisprezece ani mai puțin la cei patruzeci și doi de ani ai ei, dar nu asta o deranja pe Emmy. Buna doctoriță — care o asigura pe Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ales, pentru ca Băcănel să nu creadă că nu mai prezenta interes sau că fusese uitat. Îl vizitase din nou abia pe la începutul lui noiembrie, cu mai bine de o lună înainte de a începe eroica Revoluție de la Județeană. Îmbătrânise Băcănel. Se stafidise, slăbise, numai haine și ciolane. Avea culoarea vișinie a înserărilor. Se ținea însă drept, cu un fel de semeție a lujerului de porumb desfrunzit, fără știuleți, ars de brumă. Murise și femeia care îi ținea menajul, Caliopeea Pârțângău, o rudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
e niciodată învinsă. Am scris despre aceste lucruri în jurnalul meu intim pe care îl voi înmâna cândva lui Mitică, nu o să-și dea seama de substituire, pentru că deținuta e la fel de bătrână ca mine și, cu puțin noroc, o voi stafidi și mai mult, prezentând-o astfel pe legumă ca pe o glumă a naturii dintr-un nefast mariaj-aventură, pe când eram copilă neștiutoare și necunoscută de tine, Mitică, tu ți-ai căutat norocul în altă parte, eu l-am găsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de zbor nenumăraților săi copii, e drept, mulți diferiți de gena lui, punând totul pe seama mutațiilor biochimice ale locului ce adăpostea sub umbrela succesului său deosebit la femele și nu pe seama soaței care de atâta ouat prin cuiburi străine se stafidise ca un bob de strugure din soiul Muscat Ottonel ce îmbelșuga câmpia pe sute de hectare, până la marginea județului Vrancea. Râmele, care nu vedeau NEAM, nu înțelegeau ce fel de afânare o fi aceea, dacă mâncau fără să elimine nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tot parcursul instrucției și desfășurării procesului său, Ulpiu Sargetius Galopenția a domiciliat în arestul aceleiași clădiri. Prefectura Generală a Poliției i se lipise de suflet de nu putea s-o părăsească, și parcă și Prefectura Generală Poliției s-ar fi stafidit și ar fi căzut în ruină, dacă ar fi fost deposedată de el. 186 DANIEL BĂNULESCU aer și apoi să-l înfigă în cea mai apropiată și fără de apărare conservă. Nu riscai să fii pedepsit. Înfăptuisei o faptă bărbată și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi pețească o mireasă mai tânără, ci plecase el însuși pe un alt drum. La cincizeci de ani, bunică-sa încă stătea ghemuită lângă ușa iatacului unde ei se iubeau. Ghazal nu credea că mai fusese posibil să i se stafidească pe dinăuntru strugurele durerii, cu viață cu tot, așa cum atunci i se întâmplase. La cincizeci de ani, mătușile ei ori vecinele arătau eșuate ca niște meduze la mal. Nu puteai decât să le-ngădui, cu o milă abia simțită - cum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
încheieturile? Că suntem bătrâni iar vocea îți este ezitantă? Ai riduri subțiri întinse pe toată fața, te-ai creponat, ai slăbit, însă... ciudat! Ești la fel de frumoasă ca atunci. În ochii tăi blânzi văd marea, văd nesfârșitul. Gura ta nu-i stafidită în canioane scurte, concentrice și cosmetice. Memoria îți este intactă când îmi mângâi trăsăturile și îmi răsfeți privirea oferindu-mi bujorii obrajilor emoționați. Acum, când te întinzi să-mi dai sărutul de bun venit, buzele ți le simt moi pe
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]