250 matches
-
salon. Minusculul șuierat al lui Jimbo sufla precum crivățul, iar curentul transforma sipetele pline cu giuvaieruri din sinusurile sale În cutii de rezonanță. Anette plângea În interior, din ochii uscați lacrimile Îi curgeau prin catedrala de os a țestei, unind stalactitele de stalagmite. Tot ceea ce trupurile imobile mai aveau de oferit lumii, ultimele fire de nisip rămase prin colțurile buzunarelor, oftaturi, chiorăituri, șuiere, fluierături, ieșeau din ungherele lor spre a se alătura micilor zgomote ale uzinelor care ne țineau În viață
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îmi ia oala și hainele, zicând: Stridie, ți-l prezint pe domnul Streator. Prietenul meu, Stridie. Și puștiul își dă părul din ochi și se uită la mine. Zice: — Coacăză crede că știi un descântec. Pula i se termină în stalactita roz pe care o formează prepuțul ridat. Vârful e perforat de un inel de argint. Și Helen îmi aruncă o privire, zâmbind, dar cu dinții încleștați. Puștiul ăsta, Stridie, apucă poalele halatului flaușat al Monei și zice: — Mamă, da’ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mi-o întinde mie. Stridie o vede pe Helen, care-l tot privește în oglindă; îi face cu ochiul și-și răsucește un sfârc. Îmi vine în minte Oedip rege, nu știu de ce. Pe undeva, mai jos de curea, e stalactita ascuțită și rozalie a prepuțului, străpunsă de cercelușul de argint. Cum ar putea să-și dorească Helen așa ceva? — Fermierii de pe vremuri au semănat anizantă, pentru că înverzește repede primăvara, și așa aveau nutreț pentru vite, zice Stridie, dând din cap către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
oglindă: — Ce-aș coase gura peștelui! Își bagă telefonul și stiloul în poșetă. Acolo unde încă mai are pietricica cenușie de la petrecerea vrăjitorească a Monei, piatra pe care i-a dat-o conclavul. Când Stridie era în pielea goală. Cu stalactita lui de piele creață și rozalie străpunsă de cercelușul de argint. Mona, în acea seară, Coacăză, și cei doi mușchi ai spinării ei, și cum se despărțeau ei în cele două jumătăți tari și albe ca laptele ale fundului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
doar respirația lui Margoulies, care devenise apăsătoare, grea și șuierată. Bull stătea liniștit, așteptând cu stoicism concluzia doctorului și dorindu-și, desigur, să nu aibă vreo erecție. Se uita la tencuiala de pe perete, strânsă în grămăjoare de forma unor mici stalactite. Bineînțeles că Margoulies observase vaginul. Acesta era motivul pentru care îi pierise pofta de vorbă. Privise îndeaproape coapsa largă, fermă și văzuse chestia, ascunsă în scobitura din spatele genunchiului. Două lucruri îl frapaseră pe Margoulies în momentul în care dăduse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se sinchisea că umbrela și pelerina nu fuseseră inventate; fata, în costumul ei de baie din blăniță de leopard, a aprins și a întreținut un foc, a pregătit leacuri și fierturi din plante, s-a mișcat unduios și tămăduitor printre stalactite și stalacmite; Matei s-a înveselit; viața a mers înainte. Un alt pasaj incomplet este cel care-o privește pe mătușa arhitect. În ciuda episoadelor cu harpa și planșeta, ea n-a avut și n-a dobândit vocația de-a sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lungul veacurilor, un fel de persiană neobișnuită, ireală și delicată. Străbătu Încet minunata sa descoperire; băgă de seamă că galeriile Înguste Înaintau și mai mult spre mijlocul insulei și dădu, În cel mai Îndepărtat ungher, peste un mic grup de stalactite din care picura apă curată, cu un gust ușor amărui, care mai apoi se pierdea Într-un sol buretos, precum și peste găinaț și coji sparte de ou, deci nu mai Încăpea nici o Îndoială că În locul acela Își făcuseră ciub, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și avea În sfîrșit parte de un element prin care să Înfrunte cumva lumea. Avu nevoie de mai bine de o lună ca să gonească păsările, să arunce În mare ouăle și tonele de excremente și să amenajeze peștera, așezînd sub stalactite carapace mari de broască-țestoasă, ceea ce avea să-i ofere, În timp, o considerabilă rezervă de apă potabilă. Astupă apoi și mai abitir intrarea cu pietre și stînci, lăsînd numai un culoar Îngust prin care putea trece o singură persoană, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă ar fi existat un observator, probabil că l-ar fi trecut toate nădușelile de groază, descoperind umbra acelei ființe diforme și cocoșate micșorîndu-se tremurătoare prin jocul flăcărilor pe Înaltul perete de stîncă al peșterii presărate din loc În loc cu stalactite, cu capul aplecat deasupra unei cărți și murmurînd mereu cuvinte ininteligibile care sunau ca niște formule magice. Afară - nopțile calde ecuatoriale, cu cerul micșorat de stelele ce păreau mai tangibile aici decît În oricare altă parte a globului sau furtunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
clipe În care ființele vii nu ar fi Îndrăznit nici măcar să respire. Mai tîrziu, un zgomot ca torsul unei pisici În măruntaiele pămîntului cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din nou, și din nou pereții peșterii Încercară să se unească, cîteva stalactite se prăbușiră cu un zgomot asurzitor, uleiul din lămpi se Împrăștie pe jos, iar focul dintr-una din ele cuprinse cu lăcomie salteaua care-i aparținuse căpitanului de pe Madeleine. Oberlus Încercă să fugă de flăcări Îndreptîndu-se spre ieșire, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
legat de picior cu niște cătușe prinse la capăt cu un șurub, Îi Îngăduia o mare libertate pentru a se deplasa prin peșteră, cu excepția punctului celui mai depărtat, unde zări trei mari cufere din lemn și o laviță grosolană. Din stalactite picura o apă foarte curată, care era strînsă Într-un recipient ingenios, făcut din carapace mari de broască-țestoasă, legate pe principiul vaselor comunicante, din care bău, spălîndu-se apoi din belșug și străduindu-se să-și stăpînească durerea. După aceea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
După aceea, peisajul Înverzea brusc, copacii dădeau În floare sub ochii mei, Înfloreau tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug de brad, iar În fruntea cortegiului pășea, cu pălăria În mână, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și capul îți atârna - vechiul salon al familiei tale ți se părea un loc nou și ciudat. Cu capul în jos, puteai păși pe podeaua aceea văruită și te puteai uita în jos la noul tavan carpetat și ticsit cu stalactitele mobilei atârnând din el. Tot așa cum, spune Ducele Vandalilor, un artist își întoarce invers o pictură, din același motiv, sau o privește reflectată într-o oglindă, ca s-o vadă așa cum ar vedea-o un străin. Ca pe un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care își leagănă anusul ca un drogat coada este de neuitat. Despre blonde se știa că fac ceva de genul ăsta, dar despre drogați se credea (în mod greșit, constatăm acum) că merg cu coada în sus. Memorabilă este și stalactita cu degete rectale, atât de asemănătoare cu un vagin cu veleități coprofage. Pentru prima oară un poet român denunță veleitarismul vaginului. Cât despre clonul transcendental de excremente al lui Ara Alexandru Șișmanian... cam așa ar putea fi caracterizat, din nefericire
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
când dincolo de marginea șotronului singurătatea se multiplică pentru fiecare intenție de șapte ori câte șapte? Pășiți! Sigur, domniile voastre vor reuși să despartă neghina de grâu, eu, unul, nici măcar să aprind ogorul nu am fost în stare. Focul inimii a modelat stalactite în barba lui Dumnezeu și... atât, chiar dacă 33 de ani am încercat continuu să mă restitui, să mă culeg precum lemnul teiului într-o luntre, precum piatra într-o zidire, precum podul într-o singură trecere. Doamne, între câte maluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
17 grade. Ordinul tovarășului nicio liniuță în plus. Bă, aduci păcură de acasă, ai înțeles? Ia-i cu tine, dacă îți este milă! Ia-i și bagă-i în pat lângă nevastă-ta să-i încălzească, că i-au crescut stalactite la pizdă de când nu ai mai futut-o. La industrial nr. 6, tovarășul director era un fel de Dumnezeu care tăia chitanțe, gusta ceaiul, împărțea slănina, făcea graficul, verifica programul, controla vestiarele și-l bagă în mă-sa pe fătălăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
frică. A stins becul, l-a aprins, și-a scos penisul ca pe o statuetă de mare preț, l-a ascuns, iar l-a eliberat pentru a și-l expune mai bine. În dreptul ferestrei, lumina poleia mădularul, cilindrul părea o stalactită desprinsă din cer. Fetița bunicului, uită-te ce pulă frumoasă am, hai, deschide ochii puțin, atinge-o te rog, pune mânuța, nu te teme, vezi cum zvâcnește, vrea mângâiată, joacă-te cu ea, pula bunicului este ca o păpușă, tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
putred! Vin braconierii de stele, nu te teme, fiecare ia cât să-și amăgească întunericul. Liniștea stătea tolănită în strană ca o babă leneșă, lumina candelei desena umbre de sfinți pe covoare, pendulul bătea ora două. Petru, nedumerit, privea timpul stalactită în barba lui Dumnezeu. 62. Genia, viața îmi este o continuă fugă, mi-e frică sa dau ochii de cel ce sunt. (Concretul, labirint fluid, rece, lipsit de substanță; concretul, precum o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fără nici o legătură cu olimpiada, aduși de la un liceu din București cu autobuzul. Ce deosebire! Acești elevi păreau nu elevi, ci derbedei culeși de pe stradă, se îmbrânceau, vorbeau mizerabil sau pur și simplu urlau, făcând să se clatine de mirare stalactitele și stalagmitele. M-am întors repede, ca atunci când, trezindu-te, vrei să mai prelungești puțin un vis frumos, la olimpicii mei și m-am bucurat de prezența lor luminoasă și plină de grație. Mi-am cultivat în continuare iluzia că
O Românie ideală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7611_a_8936]
-
fost Biserica Armenească. Era slujbă, susținută, alternativ, de două grupuri de preoți, așezați în dreapta și stânga altarului. Stăm pe scaunele de pe margini și privirile îmi sunt atrase în primul moment de mulțimea de candele, care atârnă din tavan ca niște stalactite și de altarul somptuos, după care alunecă pe o scenă mare, pictată pe peretele de deasupra unui stâlp: o scenă adesea reprezentată în pictura exterioară din nordul Moldovei, Arborele genealogic al lui Iisus, mai general numit Arborele Vieții. Mă bucur
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
Așa încât sentimentul, deși pare exploziv și juvenil, e, în realitate, complicat, pătruns de dulci otrăvuri, de energii infinite și nu prea, pregătind verile de noiembrie. Începutul își presimte, supus ciclurilor lumii, tainelor luminii, sfârșitul. Un alt eu crește - vizibil în Stalactita sau în Gorunul, dar nu doar acolo - în interiorul insului care se bucură și trăiește. E, poate, figura de idei prin care Blaga e cel mai aproape de modernism. Această în-locuire, înstrăinare, identificare și despărțire străbate, în poezie și în proză, ori
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
tot ce separă principiile spre a reda ordinii rolul dominant e de la înger. Hibridarea e diabolică, segregarea e meliorativă. Nuanța esențială e că haosul, chiar dacă are tentă peiorativă, e ferment indispensabil. Fără el, lumea ar încremeni într-o inerție de stalactită eternă, de aceea semințele dezordinii sunt necesare pentru revigorarea periodică a universului. Așa se explică orgiile sacre îngăduite în cursul carnavalurilor, cum tot astfel se justifică descătușarea energiilor în timpul sărbătorilor de iarnă, fie în varianta Saturnaliilor antice, fie în forma
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
altoaie de tămâie. Maibătrânul ca gorunul deștele rotește-le prin a bărbii rădăcină și se-aud și se arată pe tipsia-nsângerată picătura milei lină melosul aleanului desfrunzirea neamului. Sună cornul clăbucet - chip și buze de ascet - luminișuri să imite stalactite/ stalacmite peștera epithalam eva oarbă-orb adam. Pod de frânghii luna spală și pe-al soarelui genunchi pare o femeie goală tristă vergură vestală bolnavă de poesie - vecinica epilepsie - la-nserare să-ngenunchi. Scrib/aed la curtea lor sângele nevăzător le punea
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
cel bătrân ce duce Elanul răstignit pe cerul cruce? De nu te-aș ști pe tine alăturea vâslind Cu áripi înmuiate în cețuri de argint, Ar îngheța văzduhul și golul mi-ar trimite În peșteră să-mi crească din lacrimi stalactite... 2005 Odă transilvană Viața literară transilvană - Litere de sânge și de foc, Mângâieri pe o străveche rană De prea mult noroc și nenoroc. Răstignit în lemn și plumb - Cuvântul E și lance, dar e și colind... Mă trezesc în noapte
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
de poet 15 Privesc la cerul inimii: mă ajuți să îndur miezul iernii? Că mâine voi locui într-un cer de piatră, furat dintr-o carieră de piatră a inimii, piatra peste piatră și cer peste cer, cu stalagmite și stalactite de gheață? Dar sufletul meu este viu, el arde pe un rug neaflat, sub un cer înstelat! De ce mă taci, Iisuse? Tu, Centrul tuturor lumilor, cănd Saturn mă veghează-n tipare demult încifrate, fii astrul melanholiei, nu ma fură la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]