133 matches
-
subteran. În aval el înaintează câteva sute de metri formând marmite și cascade succesive. În amonte dimensiunile galeriei sunt impresionante, pe alocuri atingând 45 m lățime și 45 m înălțime. Întreaga gamă de formațiuni carstice poate fi întâlnite aici, stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, coloane, etc. Dupa 700 m galeria se termină cu Lacul Sifon. Acesta a fost trecut de scafandru autonom în 1974 făcând joncțiunea cu Peștera Neagră. Peștera este foarte periculoasă din cauza posibilelor viituri, se recomandă numai speologilor experimentați. Sunt
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
înscrisă la numărul curent 2.500 din lista aprobată prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000. Situată pe Valea Pietrosului, comuna Baru, este renumită prin frumusețea formațiunilor stalagmitice, coraliene și microcristalelor, aici aflându-se una din cele mai spectaculoase stalagmite din peșterile României, înaltă de 7 m. Peștera Tecuri se află pe malul stâng al râului Strei, la o înălțime de 920 de metri , este lungă de aproape 500 m și accesul se face printr-un aven adânc de 12
Peștera Tecuri () [Corola-website/Science/313779_a_315108]
-
la sud de Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplită. Peștera Comăna constituie drumul subteran al pârâului ce iși adună apele de pe platoul suspendat aflat la sud de muntele Peștera. Peștera are o valoare științifică deosebită din diverse puncte de vedere (stalagmite de mari dimensiuni, scurgeri parietale masive, bazine cu cristale sub formă de brăduți, prezența helectitelor, Galeria cu Excentrite, stilolite translucide cu dimensiuni de până la 1,5 m, cristalicite, cristale de aragonit, planșee suspendate). Acces: DN1 București-Brașov-Șercaia, DN 1 S Părău-Comăna
Peștera Comăna () [Corola-website/Science/308920_a_310249]
-
aceste unelte de dimensiuni mici erau înmănușate în mânere de os sau de lemn. Pictura era realizată cu ajutorul ocrului, un oxid de fier sau de magneziu. “Pictorul” frământa în gură acest ocru, apoi îl amesteca într-un recipient realizat din stalagmite retezate cu grăsimi sau cu apă. Pictura propriu-zisă era realizată cu ajutorul unui pămătuf din plante și care îndeplinea rolul de pensulă sau, mult mai frecvent, utiliza un tub de trestie cu ajutorul căruia sufla ocrul aflat în gură; după unele cercetări
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
protector pentru piele). Ca și în cazul gravurilor parietale, situația concretă în care au fost găsite aceste picturi ridică o serie de probleme. Întâi, absența urmelor de torțe (sunt doar câteva identificate, prea puține) sau de lămpi (realizate tot din stalagmite), deși este de presupus că era nevoie de lumină. În al doilea rând, unele reprezentări se află la câțiva metri de solul peșterii - modul de realizare al acestor figuri rămâne în discuție. Mulajele sunt doar câteva, poate și din cauza șanselor
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
în jos cu o stalactita macaroana scurtă. Stalactitele în baioneta, au o formă franța, o deviere pe parcurs datorită înfundării tubului inițial și reluarea dezvoltării printr-o singură fisură laterală. Jumătatea de picătură care ajunge pe podea poate formă o stalagmita care se poate uni cu stalactita și vor forma o coloană Stalactitele au un ritm de creștere foarte lent. Viteza poate fi influențată de următorii factori: Presiunea." Apă, venind pe fisuri înguste, are o anumită presiune creată de coloană de
Stalactită () [Corola-website/Science/304881_a_306210]
-
calciu în apă, calcarul este expus unor procese chimice de descompunere și distrugere masivă, constituindu-se din soluțiile carbonatate în care s-a dizolvat roca prin procesele carstice, formarea unei roci cu o structură specială nouă sub forma stalactitelor și stalagmitelor din peșteri. Calcarul are o utilizare largă, diferențiată după caracteristicile rocii. De exemplu calcarele cu o structură compactă, masivă vor fi folosite ca elemente decorative în construcții. De asemenea calcarul este folosit în industria ceramicii și industria sticlei.Roca măcinată
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
Ludovic al II-lea din 15 decembrie 1875, fiind finalizată în 1877. Grota a fost construită din armătură de fier și pereți de pânză impregnați și acoperiți cu un amestec de ciment. În același mod au fost realizate stalactitele și stalagmitele. Grota este împărțită în două grote laterale și una centrală, care în funcție de iluminare amintesc de Grota Albastră din Capri sau de "Grota lui Venus" din opera "Tannhäuser" a lui Richard Wagner. Regele a dispus pictarea pe pereți a unor peisaje
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
conglomerate, pe denivelare de 57 m. Deoarece vizitarea nu se face într-un cadru organizat și nu au fost luate măsuri de protejare și conservare, actual peștera se află într-o stare de degradare ireparabilă (o parte dintre stalactite și stalagmite au fost distruse de către turiști, există urme ale unor vetre de foc și pereții poartă urme de gravură). Rezervația este de interes speologic și faunistic. Din punct de vedere geologic, peștera reprezintă un caz particular, legat de dezvoltarea endocarstului în
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
trece pe sus, printr-o galerie fosilă după care urmeaza lacul 6 lung de 85 m. Se trec următoarele trei lacuri pentru a ajunge într-o zonă în care apar speleoteme, Sala Florilor de Piatră, în care se găsesc interesante stalagmite arenacee. Porțiunea de după această sală apare inundată parțial de lacurile 10, 11 și 12. Galeria Venețiana, frumos concreționată, da acces într-o sală cu un mare grohotiș, apoi galeria se inundă formând lacul 14, ce duce la sifonul terminal, încurcat
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
mai lung traseu subteran deschis publicului în Republica Cehă. În timp ce partea dinspre Sloup are cupole mari și abisuri adânci, secțiunea dinspre Šošůvka, ceva mai mică, se remarcă prin prezența unor formațiuni din gheață colorate și uimitor de fragile. Una dintre stalagmite, numită "Svícen" (Lumânarea), are un guler ca de dantelă, efect creat prin sinterizare. O parte a circuitului include peștera-tunel cunoscută sub numele de „Kůlna”, care a făcut obiectul mai multor cercetări arheologice.
Prăpastia Macocha () [Corola-website/Science/335884_a_337213]
-
un muzeu cu exponate de duzina. Numai rarități și inedite. Geologii au identificat 37 de minereuri, din care 6 necunoscute până atunci, 23 în compoziția unor speleoteme. Aragonit , gips, cuarț, celestit, malachit, rodocrozit, metatyuyamunit... Cristale de gips, formațiuni calcit-aragonit, stalactite, stalagmite, cristale pe zeci de mii de metrii pătrați, în toate mărimile si culorile posibile. Peștera oferă cea mai mare bogăție și varietate a cristalizărilor de gips existentă în România. Peștera este declarată rezervație științifică, accesul turistic fiind strict interzis.
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
Kalogria și plajele din portul Stoupa, în timp ce Kardamyli și Agios Nikolaos au plaje de prundiș și de nisip. Vechile case turn din Mani ("pyrgospita") sunt atracții turistice importante, iar unele oferă cazare pentru vizitatori. Stalactitele din Diros și peșterile cu stalagmite, aflate în apropiere de Oitylo, sunt, de asemenea, destinații turistice populare. Deoarece acestea sunt parțial sub apă, vizitatorii fac tururi prin ele cu bărci de tip "gondolă". Gytheio, Areopoli, Kardamyli și Stoupa sunt pline de turiști în lunile de vară
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
pe vatra peșterii, a mii de bile sferice, de dimensiuni diferite, conferă acestei peșteri o particularitate specifică , unică în felul ei - tocmai prin această zestre ce-i aparține. La fel ca și alte formațiuni calcaroase specifice în general peșterilor, (stalactite , stalagmite etc.) obisnuite și “bilele - oolite” din această peșteră sau format cu siguranță prin cristalizarea calcarului, dizolvat de apele subterane pe traseele pe care acestea au circulat : fisuri, crăpături, falii, etc. Probabil că aceste ape au “poposit” în această peșteră formând
Fânațe, Bihor () [Corola-website/Science/300854_a_302183]
-
numai datorită pereților negri, ci și datorită etajării acesteia pe două nivele. Nivelul superior este uscat, pe când cel inferior este străbătut de un râu. Peștera Planinska Peștera se află la confluența dintre două râuri (Rak și Pivka) și prezintă numeroase stalagmite și stalactite. Galeriile sunt în mare parte inundate și numai o mică parte din peștera poate fi vizitată. Când nivelul apei scade, partea interioară poate fi vizitată cu barca. Lungimea totală a galeriilor atinge 6 km.
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
Acesta a rezultat în urma eroziunii, coroziunii si dizolvarii rocilor de calcar. Intrarea este scundă, sub 2 m diametrul și dă acces într-o succesiune de săli și coridoare cu o lungime totală de 125 m. în peșteră se găsesc stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, gururi, draperii, depuneri de montmilch, la origine albe sau galbene acum înegrite de humusul ajuns în apele de infiltrație. În peșteră au mai fost semnalate gastropode, păianjeni, pseudoscorpioni, coleoptere, carabide și diverse rozătoare. Poteca de apropiere este lungă
Peștera Poarta Zmeilor () [Corola-website/Science/309411_a_310740]
-
se află o parte coborâta în care se adună apă sub forma unui lac periodic. Aici se urcă o diferență de nivel de 10 metri pe un planșeu calcitic ce formează podeaua culoarului înălțat. Acesta este bogat concreționat cu coloane, stalagmite, draperii albe de montmilch întărit, cu pereții incrustați cu cristale fibe-rosii, cu clustete și diaclaze cu cristalictite perlate. Este un fel de rezumat a tot ce vom întâlni mai departe în peștera. Culoarul acesta este înălțat față de podeaua de rocă
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
care și ea are pe dreapta o scurgere de montmilch în cascadă, lungă de 8 m, fasonata și ea de microgururi și care se continuă pe podea cu montmilch cu gururi mai mari, de unde numele de Sală cu Bazine. Câteva stalagmite perlate anunță un nou aspect al peșterii. Domină clusteritele, concrețiuni sub formă de boabe de struguri, adunate în ciorchini. Galeria face apoi un cot brusc la stanga, unde podeaua dispare. Prăpastia, adâncă de 5 m, se trece pe o bârnă de
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
și care reprezintă de fapt prelungirea normală a acesteia la un nivel superior, formate pe aceeasi diaclaza. Înaintând spre nord urcăm pe lângă o frumoasă placă albă de concrețiuni, spre partea cea mai bogat ornamentata a peșterii, cu nenumărate stalactite și stalagmite perlate, cu o placă „furnir" translucida. Galeria se termină cu o porțiune descendentă cu montmilch, . Ultima galerie descoperită, Galeria ,Polaris" începe tot din apropierea de Sală Scării printr-o cățărare dificilă de 10 m. Este formată dintr-o sală lungă continuată
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
bombei nucleare testată la multe mile îndepărtate. Descoperită de un paznic al parcului în 1966,este a doua cameră că lungime din Carlsbad Cavernes.Este știut pentru colecția densă a picăturilor din stalactite. O cameră largă conține o largă albă stalagmita.De regulă paznicii fac ture special în jurul peșterii sălbatice. Prima dintre patru camere în aripa cunoscută sub numele de cameră scenica ,denumită după un larg castel precum formațiunea din centrul camerei. Cel mai zgomotos punct din pestera.Este localizat într-
Rezervația naturală Peșterile Carlsbad () [Corola-website/Science/314731_a_316060]
-
cea mai frumoasă și scenic parte a pesteri.Lanterna lui Jim White’s nu mai funcționa în această cameră în timp ce explora și era întuneric de aproape o jumătate de oră Localizată în tavanul camerei mari această zonă este umpluta cu stalagmite albe care asambla îngerii cu camera descoperirilor O cameră localizată în peștera Lower,unde podeaua este acoperită cu pulbere de gips.
Rezervația naturală Peșterile Carlsbad () [Corola-website/Science/314731_a_316060]
-
Sf. Maria sunt legate între ele, și au dimensiuni modeste: lungime între 10-30 m și înălțime între 2-10 m. La Grota Sf. Maria se ajunge trecând peste un prag din bolovani mari și umezi. Denumirea sălii vine de la asemănarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria. Cea mai mare cavitate din această peșteră o reprezintă Sala Urșilor. Aceasta este lipsită de apă și are un sol bolovănos. La descoperirea ei au fost găsite numeroase oseminte și chiar schelete întregi provenite de la ursul
Peștera Ialomiței () [Corola-website/Science/305668_a_306997]
-
din care se poate vizita pe o poțiune de 360 de m. Ea a fost descoperită în anul 1888 de doi muncitori de cale ferată, când au scăpat cu târnăcopul într-o crăpătură de stâncă, căutând unealta pierdută au descoperit stalagmitele din peșteră. Peștera a fost denumită după numele căpitanului Heinrich von Dechen (1800-1889) ca semn de recunoștință pentru meritele lui în care a sprijinit cercetarea geologică a peșterii. Forma variată a stalactitelor și stalagmitelor, cascadelor culminează prin frumusețe în „Sala
Peștera Dechen () [Corola-website/Science/312018_a_313347]
-
stâncă, căutând unealta pierdută au descoperit stalagmitele din peșteră. Peștera a fost denumită după numele căpitanului Heinrich von Dechen (1800-1889) ca semn de recunoștință pentru meritele lui în care a sprijinit cercetarea geologică a peșterii. Forma variată a stalactitelor și stalagmitelor, cascadelor culminează prin frumusețe în „Sala Imperială” din peșteră. O documentație amănunțită despre peșteri se poate vedea la muzeul de speologie german din Iserlohn. In peșteră sau găsit schelete ce aparțin lui Ursus spelaeus (Ursul peșterilor). Peștera aparține unui lanț
Peștera Dechen () [Corola-website/Science/312018_a_313347]
-
plus, defrișările din zone ce nu aparțin parcului dar se află în bazinele hidrografice superioare ale apelor, conduc la generarea unor viituri puternice cu caracter dăunător. O altă problemă este comerțul ilegal cu flori de colț sau cu stalactite și stalagmite rupte din Peștera Munticelu. Există proiecte diverse de ameliorare a atât a facilităților de care beneficiază potențialii turiști, cât și de repoziționare a comerțului stradal din "Cheile Bicazului". Unul dintre ele implică iluminarea cheilor pe timp de noapte, de la intrare
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]