325 matches
-
și noi în miezul lor de ceară,/ pe care l-au clădit sărind din stup -/ Vorbim și vorba s-a făcut văzduh,/ Atâtea vorbe-n negrăit zburară" ( Vorbim și vorba s-a făcut văzduh). Sentimentul zădărniciei poate fi cântat în stanțe grațioase, precum și acela al despărțirii de viață: "Nu mai visez! A început plecarea,/ câte-un popas din când în când mai fac./ Privesc în jur cum toate se desfac/ Și cum se-n-dreaptă către iarnă zarea// Dau un regat pe-o
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
Simona Vasilache Mari sensibilități șovăitoare iau calea stanțelor rebele. Cînd, uneori, se întîlnesc cu eleganța unui rol, furia lor nestăpînită se face suferință fină, ca a oaselor delicate puse să ducă poveri, ca a ochilor măriți, cu ironie, de prelungirea în-tr-un cearcăn. Nu tristețea obișnuită, ternă, a melancoliilor
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
cangur înjunghiat, dar e cu totul altceva să încerci să-l faci să înțeleagă că o întindere informă de pietriș este echivalentul muzical al Opusului 111 de Beethoven.” „Fiecare nou-născut - explica Bruce Chatwin - moștenește o parte din cântecul străbunului întemeietor. Stanțele lui sunt proprietatea lui privată inalienabilă și-i definesc teritoriul. Poate însă să «împrumute» altora stanțe de-a lungul unei dâre a cântecului și să obțină astfel drept de trecere de la vecini.” Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, etnologul
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
întindere informă de pietriș este echivalentul muzical al Opusului 111 de Beethoven.” „Fiecare nou-născut - explica Bruce Chatwin - moștenește o parte din cântecul străbunului întemeietor. Stanțele lui sunt proprietatea lui privată inalienabilă și-i definesc teritoriul. Poate însă să «împrumute» altora stanțe de-a lungul unei dâre a cântecului și să obțină astfel drept de trecere de la vecini.” Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, etnologul englez W. E. Roth arătase că așa-zisa pribegie a aborigenilor face parte dintr-un gigantic
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
permanenta a vederii în rea miopiei preexistente munci cu solicitarea aparatului vizual ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 17. Cataracta a) acțiunea îndelungată și intensivă a energiei radiante (radiații infra- roșii, radiații ionizante penetran- te, unde electromagnetice de înalta frecventa) b) acțiunea îndelungată a unor sub- stanțe toxice (trinitrotoluenul, dinitrofenolul și altele) ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 18. Electrooftalmie Acțiunea radiațiilor ultraviolete ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 19. Conjunctivite și cheratoconjunc- Substanțe toxice iritante și pulberi tivite iritante în zonele de muncă ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 20. Boala de iradiație Acțiunea radiațiilor ionizante ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 21. Sindrom cerebro-astenic și tul- Acțiunea prelungită a
HOTĂRÂRE nr. 2.896 din 4 decembrie 1966 privind declararea, cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106233_a_107562]
-
încarcă cu un timbru mistic, și din acest motiv e de prisos a te căzni cioplind versuri inerte. Iar semnul recunoașterii unei poezii e ușurința cu care cuvintele vin să se așeze în strofele ei, nimic nefiind mai nepoetic decît stanțele scrise cu program și cu ore de lucru, după un grafic interior pe care îl bifezi mândru în catastiful ambiției zămislitoare. Transpirația e simptomul lipsei de talent, iar versul scremut e nonvers, poezia venind fără voia ta, din ceruri, din
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
tiparul clasic al profesorilor universitari, genul de figuri scorțoase și severe care își convertesc histrionismul în predică aulică. Vasile Morar nu e histrion și nici sever, ci mai curînd din încrengătura liricilor cu tumult ascuns. Un bard încropind în minte stanțe fierbinți sau un adolescent visînd la năluca iubitei sunt ipostaze mult mai apropiate de fermentul său interior. Amenințat de surpări timide, Vasile Morar pare un intrus cu reacții angelice, adică o natură reticentă măcinată de o fragilitate pe care n-
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
scuturat de alegoriile lui Homer și Hesiod, grecii au devenit ei înșiși. Obstinația lui Nietzsche împotriva miturilor e evidentă, mitul fiind o boală a minții de care scapi fie îmbrățișînd conceptul, fie pășind pe scena tragediei. Ce Eschil spune în stanțe e aceeași intuiție pe care Democrit se va strădui s-o spună în concepte: viziunea e aceeași, doar expresia e alta. E expresia unei sănătăți pe care o recunoaștem după detaliul că, în Antichitate, grecii nu au dat sfinți, ci
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
mâni a tale rază/ N’ar putea măcar să crează/ Că vreodată ne-am iubit.” (Pasăre cu pene albastre). Ritmurile populare consună cu o filosofie de aceeași sorginte, care spune să te ferești de prea multă fericire. Însă, dovadă stând toate stanțele elegiace care alcătuiesc, în bună parte, volumul, nici măcar prudența nu ajută...
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
galante in Ottave rime (Istorii galante în strofe de 8 versuri): Jurnalul, despre care a declarat și ulterior că e scris în stilul lui Casti și că are la bază o scenă din Ovidiu, Amores III, 7. Cele 24 de stanțe istorisesc eșecul temporar al unui negustor căsătorit, care, la o aventură de o noapte, e blocat în fața amantei (virgine), care adoarme lângă el. Gândul la soția căreia i-a jurat credință îl trezește ulterior din nou la fapte - dar, realizând
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
văzut-a. Dar iată că aflat a fost el vrednic de-un mare glas, acela al lui Shakespare (pe celelalte-acesta le cuprinde), și de-altu-apoi, tot osebit, de glasul lui Angelus Silesius, din Breslau. Cu falsă neglijență șlefuit-a șirag de stanțe-n stilul vremii sale. Că altceva prezentul nu-i decât vremelnică fărâmă de trecut știa prea bine, și că din uitare suntem făcuți: știință-atât de vană ca ale lui Spinoza corolare. În urbea de pe mal de nemișcat râu după
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
ale lui Spinoza corolare. În urbea de pe mal de nemișcat râu după două mii de ani de când s-a săvârșit din viață-un zeu (povestea ce v-o depăn este veche) e singur Bürger, și-n această clipă, acuma chiar, tot stanțe șlefuiește. Cauzele Apusurile, neamurile toate. Și zilele, niciuna n-a fost prima. Și apa ce sorbit-a din izvor Adam. Și rânduitul Paradis. Și ochiul ce-ntunericul scrutează. Și lupii care-n zori se-mperechează. Cuvântul. Hexametrul. Și oglinda. Și Turnul
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
cartea Tablou cu orbi poetul și-a găsit negreșit teologul, adică masoretul menit a-l judeca în tipar spiritual. Pentru Sorin Dumitrescu a-l cîntări pe Nichita după criteriul estetic e încercare zadarnică, criticii neputînd sesiza rangul de duh al stanțelor lui. Orbii din titlu sunt chiar criticii inapți a-i prinde semnificația poeziilor tîrzii, sarcină interpretativă pe care, în lipsa unor exegeți mai luminați, pictorul și-o asumă chiar în paginile de față. Prieten apropiat și martor al descompunerii poetului, Sorin
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
omenească proximă, greu de contracarat de către un profet în propria-i cetate: Poetul dănțuie singur printre ruine/ poetul psalmodiază pentru bestii și fiare/ poetul se roagă la diamante și sînge/ poetul întreabă unde sînt noile temple, poetul își recită singur stanțele printre hoituri/ poetul se mănîncă singur pe sine// și se transformă în vorbe" (ibidem). "într-o epocă pîndită de apocalipsă, trebuie să-ți creezi o conștiință apocaliptică dacă e să supraviețuiești și fizic și psihic și spiritual", mărturisește autoarea. Dar
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
Geta Dumitriu La mijlocul secolului trecut, John Berryman publica Omagiu doamnei Bradstreet, poemul cu 57 de stanțe, care l-a scos din anonimat. Saltul peste timp al poetului modernist american în peisajul hibernal al Noii Anglii de acum 400 de ani fără aproape două decenii, îngemănarea de voci - a poetului de aici și a poetei puritane de
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
poeme galante și chiar poezii ocazionale (specie des cultivată în no man’s land-ul literaturii noastre de raftul doi). Unele din acestea resimt puternice influențe: sunete nichitastănesciene, eminesciene, reluări ale unor teme sau motive din Bacovia (din Lacustră sau Stanțe burgheze, de exemplu) și chiar, un (involuntar) pastel pillatian ("Eu n-am să uit cît voi trăi Nărteștii/ Ce mi-au adus în gînd iluminare/ Cu veri abrupte și cu ierni polare/ Și cu Berheciul inundîndu-l peștii...etc."). Poemele în
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
și-i galbenă ca tine”(Pastel). Mă opresc, ca nu cumva șuvoiul de „picături”să se transforme într-un torent. Trebuie să mai subliniez cum se prezintă Bacovia, fără referințele critice ale altora: „un suflet delicat/în goană de barbar”(Stanță medie), sau „Bacovia/Țara/când tace/orice cuget...”(Stanță la Bacovia). Cu mulți ani mai târziu, vântul vieții mi-a purtat pașii prin orașul lui Bacovia. Acolo... surpriză! M-am întâlnit pe stradă cu marele poet. Cu capul plecat și
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
nu cumva șuvoiul de „picături”să se transforme într-un torent. Trebuie să mai subliniez cum se prezintă Bacovia, fără referințele critice ale altora: „un suflet delicat/în goană de barbar”(Stanță medie), sau „Bacovia/Țara/când tace/orice cuget...”(Stanță la Bacovia). Cu mulți ani mai târziu, vântul vieții mi-a purtat pașii prin orașul lui Bacovia. Acolo... surpriză! M-am întâlnit pe stradă cu marele poet. Cu capul plecat și mâinile la spate, încerca să treacă strada printr-un
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
să susure. Nu e nici o rușine. De ce să te strâmbi atunci? Știu versuri nemuritoare întemeiate pe adâncirea dialectului apei sau vântului. Întreg Eminescu e aici. Sau, dacă vrei - ni se pare că bătrânul antart e în cinste în cenaclul tău - stanța nemuritoare a lui Jean Papadiamandopulos: " Le calme ruisselet traverse de lumière Reflète les oiseaux et les ciels du printemps O, Lyre! mais de l'eau qui va creusant la pierre Au fond d'une autre noir plus forte est la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
d-l Singevin, ceea ce este cu totul pasionant. Încât aceste rânduri îi sunt cu deosebire destinate. D-l Singevin ne-a mâhnit deunăzi numindu-l pe Moréas "mare poet de mâna a doua". Ori, noi îl considerăm pe Moréas din Stanțe, la fel ca și pe Rimbaud din Iluminații, un foarte mare poet, pur și simplu. Iată motivele: La Rimbaud admirăm geniul "euristic", o lume și un mod nou de a simți anexate domeniului poetic. El evocă aventurile, și mai temerare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
geniul "euristic", o lume și un mod nou de a simți anexate domeniului poetic. El evocă aventurile, și mai temerare, desfășurate la marginile spiritului: marile înfăptuiri ale lui Galois sau ale lui Niels Abel. La Moréas (Moréas tot cel din Stanțe) nu e vorba de invenție, ci de purificare și de reducție. Veți binevoi să ne iertați mania inocentă - adevărată deformare profesională - de a recuge, pentru a-l compara și a-l înțelege mai bine, la cutare matematician. Moréas evocă neostoit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Moréas evocă neostoit formalismul lui Felix Klein sau, mai degrabă, purismul logic al lui Hilbert. Într-adevăr Din Grundlagen der Geometrie - pe care unii o numesc "noul Euclide" - această cărțulie a lui Hilbert, apărută în 1899, chiar în anul primelor Stanțe, va sta pururi în cumpănă în spiritul nostru cu nemuritoarea carte a lui Moréas. Căci nu sunt, oare, Stanțele, Fundamentele și ilustrarea celei mai pure poezii? * Pentru buna judecare a unei reforme poetice, trebuie, în primul rând, să apreciezi gradul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
der Geometrie - pe care unii o numesc "noul Euclide" - această cărțulie a lui Hilbert, apărută în 1899, chiar în anul primelor Stanțe, va sta pururi în cumpănă în spiritul nostru cu nemuritoarea carte a lui Moréas. Căci nu sunt, oare, Stanțele, Fundamentele și ilustrarea celei mai pure poezii? * Pentru buna judecare a unei reforme poetice, trebuie, în primul rând, să apreciezi gradul de fatalitate pe care-l comportă. Au existat reforme cu totul arbitrare, ca "instrumentalismul" nefericitului René Ghil sau ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
această liră originală derivă un anumit număr de operațiuni aedice, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei. Efectele orgii romantice sau ale orchestrei simboliste sunt exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiamantopoline. Cu Hilbert geometria îl regăsește pe Euclid: cu Moréas, poezia se întoarce la Alceu. Dar această revenire e întărită de toată forța exhaustivă a gândirii moderne. Stanța lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se înveșmîntă în aceeași frumusețe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiamantopoline. Cu Hilbert geometria îl regăsește pe Euclid: cu Moréas, poezia se întoarce la Alceu. Dar această revenire e întărită de toată forța exhaustivă a gândirii moderne. Stanța lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se înveșmîntă în aceeași frumusețe canonică, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai general concepută - a teoremei. Emoția e mai ptrofundă și agravată parcă de densitatea pe care i-o conferă o formă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]