69 matches
-
a Revoluției din Octombrie i-a găsit pe cei mai mulți dintre cazaci pe fronturile din Kurdistan. Populațiile indigene din Caucaz s-au folosit din plin de starea de criză apărută odată cu revoluțiile. Cecenii și ingușii au atacat și pustiit mai multe stanițe. După momentul de început al Revoluției din Octombrie, în care bolșevicii au pus stăpânire pe Groznîi și Valdikavkaz, armata lui Denikin a alungat Gărzile Roșii spre Astrahan. Deși cazacii nu au format o mare parte a armatei lui Denikin, cazacii
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
au așezat în valea fertilă a râului în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. În literatura secolului al XX-lea, Donul și oamenii săi au fost aduși în atenția cititorilor de Mihail Alexandrovici Șolohov, un cazac născut din stanița Veșenskaia, mai ales prin celebrul său roman "Pe Donul liniștit" ("Tihii Don").
Râul Don (Rusia) () [Corola-website/Science/304813_a_306142]
-
(în limba rusă: Казачье войско, "kazacie voisko") a fost o subdiviziune administrativă a cazacilor din Imperiul Rus. Era formată dintr-un anumit teritoriu populat de cazaci care locuiau în stanițe, sate întărite, organizate militărește, care asigurau de altfel soldați pentru regimentelele de elită ale armatei imperiale și pentru patrulele de grăniceri. Armatele căzăcești erau numite de obicei după regiunea de dislocare. Armatele căzăcești din Rusia au fost desființate în 1920
Armată căzăcească () [Corola-website/Science/309285_a_310614]
-
Ungern von Sternberg la luptele împotriva „roșiilor”. A existat însă și un număr de cazaci care au luptat de partea bolșevicilor. După înfrângerea atamanului Semionov, aproximativ 20% dintre cazacii din Transbaikalia au emigrat în Manciuria, unde și-au înființat noi stanițe. În 1920, Armata cazacilor de la Baikal, ca și alte armate ale cazacilor, a fost desfințată de către guvernul sovietic.
Cazaci de la Baikal () [Corola-website/Science/318443_a_319772]
-
nivelul ridicat de alfabetizare al ucrainenilor, chiar și în rândul celor din păturile de jos. În Hetmanat existau mai multe școli primare decât la vecinii polonezi sau ruși. Prin deceniul al cincelea al secolului la XVII-lea, din 1.099 stanițe din cadrul a șapte districte regimentale, 866 aveau școli primare. Un călător german scria în 1720 că fiul hatmanului Danilă Apostol, care nu părăsise niciodată Ucraina, vorbea fluent latina, italiana, franceza, germana, poloneza și rusa. În timpul hetmanatului lui Mazepa, Colegiumul din
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
războiului, efectivele regimentului au fost completate cu soldați de origine ucraineană. După război, regimentul a fost amplasat pe malurile Bugului Sudic, unde a îndeplinit misiuni de pază a noii frontiere dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman. Centrul administrativ a fost stanița Sokolki, (orașul contemporan Voznesensk din Ucraina). În timpul războiului ruso-turc din 1787-1792, cazacii de pe Bug au mobilizat trei regimente, care au participat la luptele de la Oceakov, Ismail, Bender, Akkerman și Chilia Nouă. Armata cazacilor de pe Bug a fost desființată în 1797
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
1833 de sub autoritatea Corpului cazacilor din Caucaz sub cea a atamanului din Astrahan. În 1872, Armata cazacilor din Astrahan a fost împărțită în două mari subunități și a fost reorganizat ca regiment de cavalerie. Armata cazacilor din Astrahan avea 4 stanițe la Țarițin, Saratov, Cernîi Iar, Krasnîi Iar, 16 stanițe a cazacilor locuitori în iurte, 57 de hutoare și avea în posesie 808.000 desiatine de pământ (128.191km2). Efectivele cazacilor din Astrahan ajunseseră în 1916 la aproximativ 40.000 de
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
a atamanului din Astrahan. În 1872, Armata cazacilor din Astrahan a fost împărțită în două mari subunități și a fost reorganizat ca regiment de cavalerie. Armata cazacilor din Astrahan avea 4 stanițe la Țarițin, Saratov, Cernîi Iar, Krasnîi Iar, 16 stanițe a cazacilor locuitori în iurte, 57 de hutoare și avea în posesie 808.000 desiatine de pământ (128.191km2). Efectivele cazacilor din Astrahan ajunseseră în 1916 la aproximativ 40.000 de oameni. Armata din Astrahan asigura în timp de pace
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
au ocupat Rostovul și Novocerkasskul. Resturile trupelor cazacilor „albi” conduse de atamanul Popov, au fugit în stepele Salask. La mijlocul lunii martie 1919, ofițerii CEKA au executat mai mult de 8.000 de cazaci. Au fost înființate „tribunale revoluționare” în numeroase stanițe, ele conducând judecăți sumare încheiate în doar câteva minute cu condamnarea la moarte pentru activități contrarevoluționare. După ce forțele germane au invadat au ocupat Rostovul pe 8 mai 1918, generalul Krasnov a format un guvern marionetă în regiunile de pe cursul Donului
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
nemiloase împotriva tuturor cazacilor care au luat parte indiferent cum, direct sau indirect, la lupta împotriva sovietelor. După doar două săptămâni, liderii bolșevici ai Frontului de sud au emis propriile instrucțiuni cu privire la aplicarea rezoluției: „Principala datorie a comitetelor executive ale stanițelor și hutoarelor este neutralizarea căzăcimii prin extirparea nemiloasă a elitei sale. Atamanii de regiune și de stanițe sunt subiectul eliminării necondiționate, [dar] atamanii de hutoare trebuie să fie executați doar în acele cazuri în care se poate dovedi că ei
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
După doar două săptămâni, liderii bolșevici ai Frontului de sud au emis propriile instrucțiuni cu privire la aplicarea rezoluției: „Principala datorie a comitetelor executive ale stanițelor și hutoarelor este neutralizarea căzăcimii prin extirparea nemiloasă a elitei sale. Atamanii de regiune și de stanițe sunt subiectul eliminării necondiționate, [dar] atamanii de hutoare trebuie să fie executați doar în acele cazuri în care se poate dovedi că ei au sprijinit în mod activ politica lui Krasnov (au organizat pacificări, au condus mobilizări, au refuzat să
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
de bărbați) în perioada 1792 - 1793 în Kuban. În următorii cincizeci de ani, micul avanpost Novohopiorskaia a crescut în dimensiuni și importanță, fiind punctul central al luptelor împotriva nogailor și circasienilor. În timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774 cazacii din patru stanițe de pe râul Hopior au cerut să formeze un regiment nou. Ca răspalată pentru serviciile aduse în timpul conflictului, Ecaterina cea Mare a aprobat cererea „Regimentului Hopior” printr-un decret din 6 octombrie 1774. La sfârșitul războiului s-a semnat Tratatul de la
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
au format linia defenivă Azov - Mozdok. Această mișcare de trupe a marcat pregătirile rușilor pentru cucerirea Caucazului. Regimentul Hopior a fost făcut responsabil pentru flancul de apus al liniei defensive. Ei au fondat fortăreața Stavropol (22 octombrie 1777) și trei stanițe: Moskovskaia, Donskaya și Severnaia, cu câte 140 de familii căzăcești în fiecare locație. Regimentul Hopior a primit în 1779 propriul lui district administrativ. Condițiile de viață ale cazacilor erau foarte grele, în condițiile în care circazienii organizau raiduri aproape zilnice
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
administrativ. Condițiile de viață ale cazacilor erau foarte grele, în condițiile în care circazienii organizau raiduri aproape zilnice împotriva pozițiilor rușilor. Regimentul Hopior și-a extins controlul în 1804 mult spre vest în teritoriul Kabarda, unde au fondat șase noi stanițe, așa-numita „Noua linie a Kubanului”: Barsukovskaia, Nivinnomisskaia, Belomecețkaia, Batalpașinskaia (Cerkesskul contemporan), Bekeșevskaia și Suvorovskaia. Următoarea expansiunea a avut loc în 1828, când Regimentul Hopior au finalizat cucerirea teritoriilor karaciailor. Aceiași cazaci au participat la prima expediție rusească care a
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
dar au apărut și tradiții noi. În locul unui Sici central, a fost constituită o linie defensivă de la vărsarea râului Kuban în Marea Neagră până la gurile râului Bolșaia Laba. Regiunile de la nord de această linie au fost populate cu cazaci locuitori ai stanițelor. A fost constuit un nou centru administrativ la Ekarerinodar („Darul Ecaterinei”). Armata cazacilor de la Marea Neagră și-a trimis oamenii în cele mai importante campanii ale Imperiului Rus, precum au fost înăbușirea Insurecției lui Kościuszko din 1794, expediția persană a Ecaterinei
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
cinci batalioane de infanterie și o baterie de artilerie. Cazacii au participat la ducerea la îndeplinire a obiectivului strategic al colonizării Kubanului. Armata a avut în stăpânire peste șase milioane de desiatine de pământ, dintre care 5,7 milioane aparțineau stanițelor, restul rămând în rezerva aramatei sau în proprietatea particulară a ofițerilor sau oficialilor cazaci. După ce împlineau vârsta de 17 ani, tinerii cazaci primeu 16 până la 30 de desiatine pentru cultivare și uz personal. Odată cu creșterea populației căzăcești datorită sporului natural
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
în împărțirea administrativă a teritoriului. Spre deosebire de gubernia tipică a Imperiului Rus, care era împărțită în uezduri (districte), teritoriul Kubanului era organizat ca oblast, divizată în mai multe „otdele” (regiuni). Fiecare otdel avea propria sa sotnie, împărțită la rândul ei în stanițe și hutoare. Atamanul (comandantul) fiecărei regiuni era responsabil nu doar de pregătirea militară a cazacilor, dar și pentru problemele de administrație locală. Atamanii stanițelor și hutoarelor erau aleși de cazaci, dar numirea oficială era făcută de atamanii otdelelor. La rândul
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
în mai multe „otdele” (regiuni). Fiecare otdel avea propria sa sotnie, împărțită la rândul ei în stanițe și hutoare. Atamanul (comandantul) fiecărei regiuni era responsabil nu doar de pregătirea militară a cazacilor, dar și pentru problemele de administrație locală. Atamanii stanițelor și hutoarelor erau aleși de cazaci, dar numirea oficială era făcută de atamanii otdelelor. La rândul lor, aceștia din urmă erau numiți de atamanul armatei, care era numit direct de împărat. Până în 1870, acest sistem legislativ din oblast a rămas
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
atamanii otdelelor. La rândul lor, aceștia din urmă erau numiți de atamanul armatei, care era numit direct de împărat. Până în 1870, acest sistem legislativ din oblast a rămas unul de factură militară, iar deciziile legale erau luate de atamanii de stanițe și de doi judecători aleși. Mai apoi, sistemul a devenit mult mai birocratic, iar funcțiile judiciare au devenit independente de conducerea stanițelor. Viața politică mai liberală din Kuban a fost direct reflectată de standardele de viață ale locuitorilor. O caracteristică
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
sistem legislativ din oblast a rămas unul de factură militară, iar deciziile legale erau luate de atamanii de stanițe și de doi judecători aleși. Mai apoi, sistemul a devenit mult mai birocratic, iar funcțiile judiciare au devenit independente de conducerea stanițelor. Viața politică mai liberală din Kuban a fost direct reflectată de standardele de viață ale locuitorilor. O caracteristică centrală a vieții cazacilor din Kuban a fost sistemul de învățământ. Primele școli au existat încă din timpul migrației de la Marea Neagră, iar
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
pe 26 martie 1918. Încercarea Armatei Voluntarilor de cucerire a Ecaterinodarului din 9 - 13 aprilie a fost un eșec de proporții, în timpul luptelor generalul Kornilov pierzându-și viața. Comanda supremă a fost preluată de generalul Denikin, trupele sale retregându-se în stanițele îndepărtate de pe malul răsăritean al râului Don. În luna iunie a anului 1918, colonelul Hihail Drozdovski și cei 3.000 de oameni ai s-au alăturat Armatei Voluntarilor. Pe 23 iunie, cei 8-9.000 de oameni ai Armatei Voluntarilor au
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
acestora, dar, cu timpul, ei au adoptat regulile rusești. În loc să construiască un Sici central, ei au ales să formeze o linie defensivă de la vărsarea râului Kuban până la vărsarea râului Bolșaia Laba și au colonizat regiunea de la nordul acestei linii cu stanițe. Efectivele Armatei au fost suplimentate prin migrarea unor noi grupuri de cazaci. Populația Armatei numara în 1801 peste 32.000 de persoane. În 1808, cinci sute de cazaci repatriați din Bugeacul aflat sub control turcesc au fost recolonizați pe teritoriul
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
exotici luptători ai armatei ruse, din punctul de vedere al francezilor, cazacii s-au bucurat de o mare atenție și notorietate, în parte, legată de presupusele lor excese din timpul campaniei din 1812. Cazacii ruși au înființat numeroase așezări (numite "stanițe") și fortărețe de-a lungul "frontierelor primejduite": fortul Vernii (Almatî, Kazahstan) în Asia Centrală, Groznîi în Caucazul de nord, fortul Alexandrovsk (Fort Șevcenko, Kazahstan), Krasnovodsk (Turkmenbași, Turkmenistan), stanița Novonikolaevskaia (Bautino, Kazahstan), în regiunea Uralilor și pe malurile râurilor Ișim, Irtîș, Ob
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
excese din timpul campaniei din 1812. Cazacii ruși au înființat numeroase așezări (numite "stanițe") și fortărețe de-a lungul "frontierelor primejduite": fortul Vernii (Almatî, Kazahstan) în Asia Centrală, Groznîi în Caucazul de nord, fortul Alexandrovsk (Fort Șevcenko, Kazahstan), Krasnovodsk (Turkmenbași, Turkmenistan), stanița Novonikolaevskaia (Bautino, Kazahstan), în regiunea Uralilor și pe malurile râurilor Ișim, Irtîș, Ob, Enissei, Lena, Amur, Anadîr (Ciukotka) și Ussuri și multe altele. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comunitățile căzăcești se bucurau de privilegiul scutirii de taxe, având, în
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Datorită absenței legilor scrise, cazacii se guvernau conform "tradițiilor căzăcești", o serie de legi nescrise. Societatea căzăcească era puternic militarizată. Națiunea era numită "voisko (armată)" și era împărțită în districte regimentale, de companie și de subunități sătești - "polcuri", "sotnii" și "stanițe". Fiecare așezare a cazacilor, singură sau impreună cu așezările învecinate, forma una sau mai multe unități militare de cavalerie ușoară, fiind gata să răspundă la orice amenințare în foarte scurtă vreme. Marea majoritate a cazacilor este de credință ortodoxă, deși
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]