69 matches
-
1.099 20. C.S.V. Oniceni Oniceni 26.185 210 1.940 21. C.S.V. Români Români 26.186 208 1.601 22. C.S.V. Dulcesti Dulcesti 26.187 85 965 23. C.S.V. Secuieni Secuieni 26.188 167 2.733 24. C.S.V. Stanița Stanița 26.189 204 762 25. C.S.V. Trifesti Trifesti 26.202 185 798 26. C.S.V. Târgu-Neamț Târgu-Neamț 26.196 120 1.380 27. C.S.V. Raucesti Raucesti 26.194 161 0 28. C.S.V. Baltatesti Baltatesti 26.177 143 1.762 29. C.S.V.
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 115 din 14 iulie 2005 pentru modificarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşoară activităţi de asistenţa sanitar-veterinara. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169432_a_170761]
-
Pipirig Plăieșu Pluton Podoleni Poiana Largului Potoci Poieni Răucești Poloboc Recea Popești Roșie Preuțești Roșiori Rădeni Roznov Rediu/Bară Ruseni Rocna Sagna Români Săbăoani Săvinești/Poiana Teiului Săcălușești Siliștea Săvinești-Colonie Socea Săvinești-Sat �� Soci/ Ștefan cel Mare Secuieni Spiridonești Secuienii Noi Stanița Simionești Stejaru/Farcașa Slobozia/ Roznov Șoimărești Stâncă Șovoaia Stejaru/Ion Creangă Tabăra Stejarul/Pângărați Talpă Straja �� Tazlău Ștefan cel Mare Tărdenii Mici Tărcau Telec Tașca Todireni Tămășeni Topoliceni Tepeșeni Toșorog Tetcani Totoești Ticoș Tupilați Timișești Tuțcanii din Vale Topolița Țibucani
HOTĂRÂRE nr. 1.613 din 23 decembrie 2009 privind aprobarea diferenţierii pe zone geografice şi localităţi a indemnizaţiei ce se acordă personalului didactic calificat de predare, potrivit prevederilor pct. 4 din anexa nr. II/1.4 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/218693_a_220022]
-
Bugeac Județul Constantă: Lipnița(1%), Ostrov(16%) 148.ROSCI 0151 Pădurea Gârboavele Județul Galați: Tulucești(3%) 149.ROSCI 0152 Pădurea Floreanu - Frumușica - Ciurea Județul Iași: Dagâța(10%), Dumești(16%), Horlești(35%), Mădârjac(71%), Popești(22%), Sinești(49%), Tansa( Județul Neamț: Stanița(27%) 150.ROSCI 0153 Pădurea Glodeasa Județul Prahova: Valea Doftanei(2%) 151.ROSCI 0154 Pădurea Glodeni Județul Mureș: Ceuașu de Câmpie(1%), Glodeni(17%), Târgu Mureș( 152.ROSCI0155 Pădurea Goroniște Județul Bihor: Husasău de Tinca( 153.ROSCI 0156 Munții Goșman
ORDIN nr. 2.387 din 29 septembrie 2011 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/236892_a_238221]
-
Bugeac Județul Constantă: Lipnița(1%), Ostrov(16%) 148.ROSCI 0151 Pădurea Gârboavele Județul Galați: Tulucești(3%) 149.ROSCI 0152 Pădurea Floreanu - Frumușica - Ciurea Județul Iași: Dagâța(10%), Dumești(16%), Horlești(35%), Mădârjac(71%), Popești(22%), Sinești(49%), Tansa( Județul Neamț: Stanița(27%) 150.ROSCI 0153 Pădurea Glodeasa Județul Prahova: Valea Doftanei(2%) 151.ROSCI 0154 Pădurea Glodeni Județul Mureș: Ceuașu de Câmpie(1%), Glodeni(17%), Târgu Mureș( 152.ROSCI0155 Pădurea Goroniște Județul Bihor: Husasău de Tinca( 153.ROSCI 0156 Munții Goșman
ANEXE din 29 septembrie 2011 la Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 2.387/2011 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237973_a_239302]
-
exotici luptători ai armatei ruse, din punctul de vedere al francezilor, cazacii s-au bucurat de o mare atenție și notorietate, în parte, legată de presupusele lor excese din timpul campaniei din 1812. Cazacii ruși au înființat numeroase așezări (numite "stanițe") și fortărețe de-a lungul "frontierelor primejduite": fortul Vernii (Almatî, Kazahstan) în Asia Centrală, Groznîi în Caucazul de nord, fortul Alexandrovsk (Fort Șevcenko, Kazahstan), Krasnovodsk (Turkmenbași, Turkmenistan), stanița Novonikolaevskaia (Bautino, Kazahstan), în regiunea Uralilor și pe malurile râurilor Ișim, Irtîș, Ob
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
excese din timpul campaniei din 1812. Cazacii ruși au înființat numeroase așezări (numite "stanițe") și fortărețe de-a lungul "frontierelor primejduite": fortul Vernii (Almatî, Kazahstan) în Asia Centrală, Groznîi în Caucazul de nord, fortul Alexandrovsk (Fort Șevcenko, Kazahstan), Krasnovodsk (Turkmenbași, Turkmenistan), stanița Novonikolaevskaia (Bautino, Kazahstan), în regiunea Uralilor și pe malurile râurilor Ișim, Irtîș, Ob, Enissei, Lena, Amur, Anadîr (Ciukotka) și Ussuri și multe altele. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comunitățile căzăcești se bucurau de privilegiul scutirii de taxe, având, în
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Datorită absenței legilor scrise, cazacii se guvernau conform "tradițiilor căzăcești", o serie de legi nescrise. Societatea căzăcească era puternic militarizată. Națiunea era numită "voisko (armată)" și era împărțită în districte regimentale, de companie și de subunități sătești - "polcuri", "sotnii" și "stanițe". Fiecare așezare a cazacilor, singură sau impreună cu așezările învecinate, forma una sau mai multe unități militare de cavalerie ușoară, fiind gata să răspundă la orice amenințare în foarte scurtă vreme. Marea majoritate a cazacilor este de credință ortodoxă, deși
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
pe 26 martie 1918. Încercarea Armatei Voluntarilor de cucerire a Ecaterinodarului din 9 - 13 aprilie a fost un eșec de proporții, în timpul luptelor generalul Kornilov pierzându-și viața. Comanda supremă a fost preluată de generalul Denikin, trupele sale retregându-se în stanițele îndepărtate de pe malul răsăritean al râului Don. În luna iunie a anului 1918, colonelul Hihail Drozdovski și cei 3.000 de oameni ai s-au alăturat Armatei Voluntarilor. Pe 23 iunie, cei 8-9.000 de oameni ai Armatei Voluntarilor au
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
(în limba rusă: Казачье войско, "kazacie voisko") a fost o subdiviziune administrativă a cazacilor din Imperiul Rus. Era formată dintr-un anumit teritoriu populat de cazaci care locuiau în stanițe, sate întărite, organizate militărește, care asigurau de altfel soldați pentru regimentelele de elită ale armatei imperiale și pentru patrulele de grăniceri. Armatele căzăcești erau numite de obicei după regiunea de dislocare. Armatele căzăcești din Rusia au fost desființate în 1920
Armată căzăcească () [Corola-website/Science/309285_a_310614]
-
au așezat în valea fertilă a râului în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. În literatura secolului al XX-lea, Donul și oamenii săi au fost aduși în atenția cititorilor de Mihail Alexandrovici Șolohov, un cazac născut din stanița Veșenskaia, mai ales prin celebrul său roman "Pe Donul liniștit" ("Tihii Don").
Râul Don (Rusia) () [Corola-website/Science/304813_a_306142]
-
Kazahstan, dar și în alte republici unionale în perioada sovietică. În regiunile pe colonizate de cazaci din Ucraina, regiunile Kubanlui și Donului, cuvântul „hutor” era folosit pentru descrierea unor noi așezări, indiferent de numărul locuitorilor, locuitori care se separaseră de stanițele de origine. În unele comunități căzăcești din Rusia, aceste tipuri de așezări mai erau numite și „posiolok” (посёлок) sau „vîselki” (выселки). În timpul reformelor lui Stolîpin, președintele Consiliului de miniștri ai Rusiei, Piotr Stolîpin a încurajat țăranii să părăsească obștile sătești
Hutor () [Corola-website/Science/318419_a_319748]
-
Ungern von Sternberg la luptele împotriva „roșiilor”. A existat însă și un număr de cazaci care au luptat de partea bolșevicilor. După înfrângerea atamanului Semionov, aproximativ 20% dintre cazacii din Transbaikalia au emigrat în Manciuria, unde și-au înființat noi stanițe. În 1920, Armata cazacilor de la Baikal, ca și alte armate ale cazacilor, a fost desfințată de către guvernul sovietic.
Cazaci de la Baikal () [Corola-website/Science/318443_a_319772]
-
Ural cuprindea 7,06 milionae ha și a fost împărțit în trei subdiviziuni administrative, cu o pupulație (în 1916) de 290.000 de locuitori., dintre care peste 167.000 erau cazaci, trăitori în 480 de sate, uniți în 30 de stanițe. 42% dintre cazaci erau credincioși de rit vechi (staroverî). Exista un număr de cazaci calmîci, tătari, kazahi și bașchiri . Armata cazacilor de pe Ural a fost unită în 1908 cu cea a cazacilor de pe Ilek. Este necesar să se amintească faptul
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
a câștigat admirația țarului, cazacii au fost sfătuiți să-și dărâme avanpostul. Cazacii de pe Terek au luptat alături de trupele moscovite pentru înfrângerea în 1671 a răsculaților lui Stenka Razin. În 1680, după ce schisma din Biserica Ortodoxă Rusă a atins și stanițele cazacilor de pe Don, un număr de credincioși de rit vechi și-au părăsit satele și s-au așezat pentru început pe râul Kuma, iar mai apoi pe râul Agrahan. După ce cazacii de pe Terek campaniile din Azov ale țarului Petru cel
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
în 1777 și Vladikavkaz în 1784. În aceste faze ale colonizării ruse au avut loc mai multe bătălii importante. În iunie 1774, Devlet-Ghirei a trimis o armată numeroasă kabardină împotriva cazacilor de pe Terek, care au reușit însă să-și apere stanițele. Kizlair a fost apărat cu succes împotriva atacurilor kabardinilor în 1785. În perioada 1788 - 1791, cazacii de pe Terek au luat parte la trei campanii militare, în timpul cărora au avansat până în vestul Caucazului, la Anapa. Probleme discontinuității liniei de apărare căzăcești
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
aici. Următoarele trei decenii au fost destul de dificile pentru eforturile rușilor de cucerire a Caucazului. După ocuparea Georgiei în 1801, cazacii de pe Terek au participat în număr mic la luptele din zona Erevanului, dar grosul efectivelor lor au rămas în stanițe, fiind plasați într-o continuă stare de alarmă, pentru apărarea liniilor defensive. Această stare de fapt s-a schimbat în 1816, când generalul Alexei Ermolov a preluat comanda armatei din Caucaz. El a trecut armata rusă din defensivă în ofensivă
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
regimentului Sunja. În deceniul al patrulea al secolului al XVIII-lea, controlul rușilor asupra Caucazului se îmbunătățise, cazacii preluând ferm inițiativa strategică. Cele mai multe bătălii la care au participat cazacii au avut loc în Cecenia și Daghestan, la mare depărtare de stanițele lor. În timpul deceniului al cincilea al secolului al XVIII-lea au fost organizate mai multe expediții militare în teritoriile muntoase încununate cu succes. Cazacii de pe linia Caucazului au participat la Războiul Crimeii (1853-1856) și la ultimele faze ale luptelor împotriva
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
a Revoluției din Octombrie i-a găsit pe cei mai mulți dintre cazaci pe fronturile din Kurdistan. Populațiile indigene din Caucaz s-au folosit din plin de starea de criză apărută odată cu revoluțiile. Cecenii și ingușii au atacat și pustiit mai multe stanițe. După momentul de început al Revoluției din Octombrie, în care bolșevicii au pus stăpânire pe Groznîi și Valdikavkaz, armata lui Denikin a alungat Gărzile Roșii spre Astrahan. Deși cazacii nu au format o mare parte a armatei lui Denikin, cazacii
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
de bărbați) în perioada 1792 - 1793 în Kuban. În următorii cincizeci de ani, micul avanpost Novohopiorskaia a crescut în dimensiuni și importanță, fiind punctul central al luptelor împotriva nogailor și circasienilor. În timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774 cazacii din patru stanițe de pe râul Hopior au cerut să formeze un regiment nou. Ca răspalată pentru serviciile aduse în timpul conflictului, Ecaterina cea Mare a aprobat cererea „Regimentului Hopior” printr-un decret din 6 octombrie 1774. La sfârșitul războiului s-a semnat Tratatul de la
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
au format linia defenivă Azov - Mozdok. Această mișcare de trupe a marcat pregătirile rușilor pentru cucerirea Caucazului. Regimentul Hopior a fost făcut responsabil pentru flancul de apus al liniei defensive. Ei au fondat fortăreața Stavropol (22 octombrie 1777) și trei stanițe: Moskovskaia, Donskaya și Severnaia, cu câte 140 de familii căzăcești în fiecare locație. Regimentul Hopior a primit în 1779 propriul lui district administrativ. Condițiile de viață ale cazacilor erau foarte grele, în condițiile în care circazienii organizau raiduri aproape zilnice
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
administrativ. Condițiile de viață ale cazacilor erau foarte grele, în condițiile în care circazienii organizau raiduri aproape zilnice împotriva pozițiilor rușilor. Regimentul Hopior și-a extins controlul în 1804 mult spre vest în teritoriul Kabarda, unde au fondat șase noi stanițe, așa-numita „Noua linie a Kubanului”: Barsukovskaia, Nivinnomisskaia, Belomecețkaia, Batalpașinskaia (Cerkesskul contemporan), Bekeșevskaia și Suvorovskaia. Următoarea expansiunea a avut loc în 1828, când Regimentul Hopior au finalizat cucerirea teritoriilor karaciailor. Aceiași cazaci au participat la prima expediție rusească care a
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
dar au apărut și tradiții noi. În locul unui Sici central, a fost constituită o linie defensivă de la vărsarea râului Kuban în Marea Neagră până la gurile râului Bolșaia Laba. Regiunile de la nord de această linie au fost populate cu cazaci locuitori ai stanițelor. A fost constuit un nou centru administrativ la Ekarerinodar („Darul Ecaterinei”). Armata cazacilor de la Marea Neagră și-a trimis oamenii în cele mai importante campanii ale Imperiului Rus, precum au fost înăbușirea Insurecției lui Kościuszko din 1794, expediția persană a Ecaterinei
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
cinci batalioane de infanterie și o baterie de artilerie. Cazacii au participat la ducerea la îndeplinire a obiectivului strategic al colonizării Kubanului. Armata a avut în stăpânire peste șase milioane de desiatine de pământ, dintre care 5,7 milioane aparțineau stanițelor, restul rămând în rezerva aramatei sau în proprietatea particulară a ofițerilor sau oficialilor cazaci. După ce împlineau vârsta de 17 ani, tinerii cazaci primeu 16 până la 30 de desiatine pentru cultivare și uz personal. Odată cu creșterea populației căzăcești datorită sporului natural
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
în împărțirea administrativă a teritoriului. Spre deosebire de gubernia tipică a Imperiului Rus, care era împărțită în uezduri (districte), teritoriul Kubanului era organizat ca oblast, divizată în mai multe „otdele” (regiuni). Fiecare otdel avea propria sa sotnie, împărțită la rândul ei în stanițe și hutoare. Atamanul (comandantul) fiecărei regiuni era responsabil nu doar de pregătirea militară a cazacilor, dar și pentru problemele de administrație locală. Atamanii stanițelor și hutoarelor erau aleși de cazaci, dar numirea oficială era făcută de atamanii otdelelor. La rândul
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
în mai multe „otdele” (regiuni). Fiecare otdel avea propria sa sotnie, împărțită la rândul ei în stanițe și hutoare. Atamanul (comandantul) fiecărei regiuni era responsabil nu doar de pregătirea militară a cazacilor, dar și pentru problemele de administrație locală. Atamanii stanițelor și hutoarelor erau aleși de cazaci, dar numirea oficială era făcută de atamanii otdelelor. La rândul lor, aceștia din urmă erau numiți de atamanul armatei, care era numit direct de împărat. Până în 1870, acest sistem legislativ din oblast a rămas
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]