36 matches
-
Nu-mi imaginez că el va fi capabil de altceva decât delirurile televizate ŕ la Păunescu, în emisiunile sale itinerante pe la diverse posturi, mai mult sau mai puțin famelice. Și nici decât Dan Diaconescu direct, autorul unei formule de-un statism monumental, în care-l văd așezându-se și pe Vadim. Un post de televiziune care va transpune în limbaj vizual insanitățile de celuloză din revistele lui Vadim va avea soarta primei ediții a OTV-ului de tristă amintire. Există și
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
preistoria operei în contemporaneitatea ei cea mai seducătoare. Acesta e și atuul decisiv al generației de cântăreți de azi: talentul actoricesc. Apropierea de teatru și de film e atât de mare, încât granițele dintre genuri se șterg. Inexpresivitatea scenică deprimantă, statismul vechilor cântăreți sunt înlocuite de un dinamism excepțional. Antrenați (pentru că, da, e vorba de mult efort fizic, de dobândirea unor tehnici speciale de respirație și multe alte secrete) să cânte în orice poziție, purtați pe brațe, cu capul în jos
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
a lui Mateiu. an prefață la volumul de Opere Perpessicius se mulțumește să nominalizeze Sub pecetea tainei. Șerban Cioculescu credea chiar că "fragmentele rămase din Sub pecetea tainei pare-se n-ar fi dat un roman propriu-zis. Sau altminteri zicând, statismul concepției, ritmul domol al evocării, n-ar fi ieșit din formulă așa de personal realizată an Craii de Curtea-Veche." an schimb, ăn monografia să din 1981, Alexandru George opinează că ultimul român al lui Mateiu ăntregeste caracterul de confesiune al
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
superficială și, mai ales, preponderent sceptică și demitizantă, luptam din greu contra acestei porniri singulare. Căci, trebuie s-o recunoaștem, nu știm bine ce, o celulă secretă a sufletului nostru ce ne situează mereu în planul nesiguranțelor, ferindu-ne de statismul îngâmfat și adormitor al satisfacției de sine, un fel de ureche internă a lui, e mereu aplecată către sunetele venite de dincolo de noi și de dincolo de realitatea imediată a obiectelor și a tuturor lucrurilor din jur. Ca și cum eu-însumi aș fi
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
muzică sondează cu încăpățânare lumea reală, ajungând să ofere imagini sonore ale unor fenomene sau stări neobișnuite. Două tipuri de mișcare muzicală îi sunt caracteristice: cea Ťstaticăť și cea Ťhăcuită, sfărâmatăť. Într-un prim buchet de lucrări ce izvorăsc din statism, sentimente foarte subtile sunt transpuse în muzică cu o încărcătură poetică și cu o precizie uimitoare: apariția, insinuarea în real a unei noi ființe (Apparitions), amenințătoarea apăsare a presiunii - imaginați-vă că faceți scufundări, ce senzație aveți la schimbarea de
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
moștenirii lăsate de nemuritorii noștri străbuni” (p. 31), iar această meditație asupra continuității unei ilustre tradiții, aptă a se lăsa convertită în realitate trăită este, poate, elementul cel mai înăl- țător al romanului. Dinamismul trăirii destramă impresia de fatalitate și statism - există un suspans permanent, impresia fiind de trăire supramundană, dirijată de instanțe ascunse: „Tot ce facem pentru morții noștri (...) o facem de parcă ar urma să se întoarcă. Sfârșitul, cel adevărat, nu-l poate pătrunde mintea umană” (p. 192). Finalul, brusc
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
preistoria operei în contemporaneitatea ei cea mai seducătoare. Acesta e și atuul decisiv al generației de cântăreți de azi: talentul actoricesc. Apropierea de teatru și de film e atat de mare, încât granițele dintre genuri se șterg. Inexpresivitatea scenica deprimanta, statismul vechilor cântăreți sunt înlocuite de un dinamism excepțional. Antrenați (pentru că, da, e vorba de mult efort fizic, de dobândirea unor tehnici speciale de respirație și multe alte secrete) să cânte în orice poziție, purtați pe brațe, cu capul în jos
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
justificându-se astfel atât elementele de gematrie conexă (program secret, cifre simbolice, melograme), cât și premonițiile compozitorului care rememorează, cu presentimentul morții, momente semnificative ale unei vieți. Un concert solistic atipic, dominat la început (Thema con variazioni și Adagio) de statism și platitudine, iar apoi (Rondo ritmico; con introduzione) de mobilitate și contrast, culminând cu un climax terifiant, rezolvat printr-o desinență oarecum mistică și, în orice caz, ca o posibilă redempție. Sherban Lupu a intuit toate acestea, cu precădere stigmatele
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
din incapacitatea de a găsi o formă care să închege pe un plan derivat antinomii originare. Toată amploarea culturii germane derivă din această incapacitate, din această disproporție care închide în sine un tragic impresionant. Arhibanala distincție între dinamismul germanic și statismul francez nu trebuie interpretată ca o degenerare franceză și o exuberanță germanică, ci ca o diferență de tensiune. Francezii sînt vii fără să depășească formele care îmbracă viața; nemții nu pot fi vii decât prin lipsa de formă, prin elementar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
duble fețe a imaginarului, socio-cultural și poetic, reconstruiește imaginea ca o structură intermitentă a complexului de sensuri descifrate. Manifestarea artistică a mărcilor semantice ale orizontului socio-cultural se desfășoară în trepte, inițiatic: imaginea arhetipală, imaginea mitică, meta-imaginea. Imaginea arhetipală, descătușată de statismul primordial, este o imagine antinomică, mărginind, dar și dezmărginind cunoașterea; lumea înțelesurilor se închide sau se deschide în funcție de modalitatea discursivă utilizată, fiecărei imagini fiindu-i specifică o strategie discursivă ontologică. Descifrarea imaginii arhetipale este posibilă prin intermediul ritului. Ritul are menirea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
diferite, dintr-un anumit timp istoric". Ca structură deschisă, spațiul poetic se dezvăluie inferențial, mărcile semantice definind înlănțuirea internă a virtualităților de expresie. Manifestarea discursivă are rolul de a pune în act matricea semantică a textului, descătușând instanțele poetice de statismul semnificațiilor. Dinamica instanțelor poetice construiește interdependența textualitate/metatextualitate, generând spațiul discursiv ca manifestare continuă și sincronică a țesăturii semantice. În ceea ce ne privește, considerăm "epistema" ca structură de semnificații textuale și metatextuale, punerea în act, procesualitatea, fiind posibilă printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]