46 matches
-
pene sînt scornite pe hîrtie, într-o invocație care adună cărțile: "Hiare cuminți/ cu ghiare, cu dinți,/ cu coadă de pește,/ cu pieliți la dește,/ cu unghe de țap/ în creștet de cap,/ cu blana ca sfecla,/ cu ochii ca stecla/ cum ochii de vîlc,/ fiare cu tîlc,/ cu duhori suave:/ gŕdini filosoafe.../ (Ave!)". Modelul, aici, e cel al poeziei populare, cînd descrie vreun cal fantastic. Mai pe urmă, o cîntare a celor care nu se trec, făcute fiind din slove
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
doisprezece o vinit. Când o vinit, mai este și Carmen martor, să spuie ea că ie m-o chemat aici. O vinit din sus, s-o dus acasă, o mai stat olecuță, ei nu era beat numaidecât, nu știu, cu stecla de vin era, cu o steclă de vin...și apoi eu m-am dus în casă și n-am mai ieșit afară parcă o dat un somn di moarti pi noi. Io-ti cu hărlețul și de aici așa subțire
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mai este și Carmen martor, să spuie ea că ie m-o chemat aici. O vinit din sus, s-o dus acasă, o mai stat olecuță, ei nu era beat numaidecât, nu știu, cu stecla de vin era, cu o steclă de vin...și apoi eu m-am dus în casă și n-am mai ieșit afară parcă o dat un somn di moarti pi noi. Io-ti cu hărlețul și de aici așa subțire în coadă îl țin. Nica mamă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Trei pătrimi din neamul omenesc. NENOROCIRE: Tigaie în care se topește mândria și se coace înțelăpciunea. NEBUNIE: Peatra filosofilor sau mai bine a zice în carea-și sparg capul cei învățați. ORTOGRAFIA: Cai pe păreți pentru cei mai mulți din logofeții noștri. OGLIND|: Steclă a căria credință adeseori se înjură de sine iubire. Totdeauna nepărtinitoare și adevărată, aruncă privitorului fără a minți florile tinerețelor și zbârcelile bătrânețelor. PAT: Un mobil prețios, în care scurtăm jumătatea supărărilor vieței noastre. SEVERITATE: Un secret a trupului care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
să le tragă atenția altunde, vorbind dă chestia cu vinurile șpițerești, care tre să te obosești și să recunoști că o buchisește la perfecție, fincă, acu câteva zile, doctoru Pertiné i-a strecurat prospectu dă Întermediat clondire și jumăți dă stecle Apache (un mare vin șpițeresc aprobat dă doctoru Pertiné). Io am zis mereu că nimic nu ie ca tăritura ca să liniștești spiritele, deși, dacă se pilesc prea praștie, ăi dă conduc Noul Imparțial trebuie să proceadă. Da, din pricină că iei făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la vinu Titán, udând un minestrón cu cidru La Farruca. La primele schimbări, rasa galbenă să chinuia să-mi calce pă urme, da io mă țineam tare. Ca campionu dă bras, am dat rostogol dintr-o singură lovitură rotundă toate steclele dă Bilz, că de n-aș fi avut io mergători cu talpa dublă, tu ți-ai fi rupt cracii. Pă juma Înfierbântat, poa să știi tu dă ce, mi-am lansat primu hau-hau dân noaptea aia și i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
uitai urât, ce să-ți fac? — Mă flăcăule! eu te-oi sfătui un lucru... grăi rar și răgușit vătaful; eu te-oi sfătui pe tine un lucru: să te porți cu mine știi cum? ca c-un pahar subțire de steclă... — Vezi-ți de vite! strigă Faliboga și-și întoarse scurt Alba în loc. Să ne vedem cu bine! Poticni din harapnic și intră în fuga calului în nourii deși de pulbere. Drumul apuca spre coada iazului; vitele umblau domol; tălăngi sunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ar merita să se ivească un prilej de a fi exprimate. Ar însemna să formulez o întrebare mincinoasă... Lasă, te rog, un poem (text) nou pentru eventualii cititori ai revistei "Conta". Un exercițiu după Eminescu: În zădar în câte-o steclă Cu vin sau rachiu de sfeclă Cauți morții o poreclă Să o chemi, s-o vezi la meclă Și, ciocnind cu ea paharul, Să simți că te împle harul Și că poți ceti Zoharul Așa cum citești ziarul... Nu e crâșmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Rămâi sănătos, împărate. Se pornește înapoi femeea. - Iaca, dragu mamei, ce-a zis. - Bun, mamă, le fac până mâne. Șterge cheea și vin iar cinci oameni de fier. - Ce vrei, stăpîne? - Până mâne dimineață să fie un palat tot de steclă, și poleit cu aur și să fie o cărărușă despărțită prin pomi ș-un pom să-nflorească, unul să-nfrunzească, unul să-i pice frunza, să nu fie doi de-un fel. Și cărărușa să fie de catifea cu iarbă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ne putem împărți. 352 {EminescuOpVI 353} - Și la ce vă trebue vouă aiste? - Când pui cușma-n cap nu te vezi, când dai cu biciul te sui la curtea-mpăratului, când îi zice: sulă - sulicică - te suie-n dealul de steclă. - Da-'n dealul de steclă cine șade, ce căutați voi acolo? - În dealul de steclă ține-mpăratul pe fată. - De ce o ține acolo? - Ca să n-o iee smeii. - Până cînd? - Până s-a găsi un voinic ca să omoare smăul... Cel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
353} - Și la ce vă trebue vouă aiste? - Când pui cușma-n cap nu te vezi, când dai cu biciul te sui la curtea-mpăratului, când îi zice: sulă - sulicică - te suie-n dealul de steclă. - Da-'n dealul de steclă cine șade, ce căutați voi acolo? - În dealul de steclă ține-mpăratul pe fată. - De ce o ține acolo? - Ca să n-o iee smeii. - Până cînd? - Până s-a găsi un voinic ca să omoare smăul... Cel ce-a omorî smăul îi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cușma-n cap nu te vezi, când dai cu biciul te sui la curtea-mpăratului, când îi zice: sulă - sulicică - te suie-n dealul de steclă. - Da-'n dealul de steclă cine șade, ce căutați voi acolo? - În dealul de steclă ține-mpăratul pe fată. - De ce o ține acolo? - Ca să n-o iee smeii. - Până cînd? - Până s-a găsi un voinic ca să omoare smăul... Cel ce-a omorî smăul îi da fata-mpăratul. - Măi băieți, eu voi face bună dreptate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am venit să omor smeul, să-ți scăp fata. - Smeul n-o venit încă la mine. Da s-aude c-aicia-n vale-ntr-un iaz, este noaptea și se cearcă de a se sui să iee fata din dealul cel de steclă. - Rămâi sănătos, Împărate. - Mergi sănătos, voinice. - Mă duc după smeu. Dacă l-oi omorî îmi dai fata. - Ți-oi da-o. Ajunge el la iazul cel unde o găsit băieții. Pune cușma-n cap, se face nevăzut și se pune
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aici? - Aici-i toată puterea mea-mpărate... arată-mi fata ori o destup. Împăratul de-odată s-o-ngrozit, da pe urmă (el, viclean) o aduce s-o vadă el. Da-mpăratul pe unde se suie pe dealul cel de steclă nu se știe, el avea o putere strașnică, neștiută. După ce-a adus-o, da el după ce-a văzut-o a nebunit, așa i-o picat de dragă. Da, să ierți d-ta, și el ei. - Voinice! te-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
greu, decât voinicul a picat ca mort. Da-mpăratul, bucuria lui, a luat ș-a pus pe voinic în fedeleș și i-a dat drumu de vale. Și el a luat fata ș-a suit-o-n dealul cel de steclă. Da bietu voinic când a picat el mort i-a rămas sula-n cerdacul împăratului. Acu, la ce vreme s-a fi trezit el în fedeleș... - I doamne!, viclean am fost, da mai viclean împăratul. Ce să fac eu? Începe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pân ce nu mi-i da fata. Împăratul l-o luat cu blîndeță și l-o amăgit. Ș-o zis vântului ș-o suflat și s-o dus țânțarii de la ușă. - Dacă te-i sui s-o iei din dealul de steclă îți dau fata. - O sul-am fost uitat eu aici. - Eu n-am văzut-o. A stat el trei zile și trei nopți 16bis ș-a gândit ce-i de făcut și i-a venit așa un gînd: să mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ncepe a sufla în casă cu câtă putere ai. El ș-o pus buzele-n cinci și când a-nceput a sufla, împăratul săria din părete-n părete. - Împărate, dă-mi fata că vîntu a sta. - Sui în dealul de steclă ș-o ia. - Dă-mi sula-mpărate. - Sula am svîrlit-o în mijlocul iazului lângă covată... acolo unde era dracii. El era lipit pământului, că vântul nu era să-i facă nimică - cela gătise de făcut, ceia crăpase. Așa mergând el la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
da, numa lasă-ne. - Sula din mijlocul iazului. Se duce ș-aduce dracul sula. - Acu du-ne până pe deal pe - amândoi ș-apoi nu voi stropi. Ei, de frică i-a dus. El a zis: - Sulă, sulicică, sue-ne-n dealul de steclă. Când l-o suit acolo, atâta de multă jelanie ce-a avut ea după dânsul, c-avea o cadă de lacrămi. Atunci Împăratul n-a mai avut ce face și i-a dat-o. A făcut o nuntă strașnică și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noroi, un flăcău cu privirile buimace traversa șoseaua. Bucuros, unul din glasuri îl strigă: - Ce-i, Petrache, ai căzut? - Noah! - Te-ai îmbătat, măi!... Încă nu contenise ploaia cînd s-a lăsat întunericul. După ce a șters cu ziar funinginea de pe steclă, lelea Ghența mi-a adus lamba. Am început să scriu o epistolă. Abia apucasem s-o închei cînd, din ogradă, bubui un glas de bas: - Unde-i profesorul? Mă așteptam să apară un fel de Taras Bulba dar, cu toate că era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mei, și vă rugați să ne ție că din pământ ieșim și în pământ avem să mergem""147 Pământul primordial se înfățișează ca oglindă a lumii în care materialitatea își definește identitatea în propria reflectare: "Dintru-ntăi pământul era străveziu ca stecla, tot ce era într-insul se vedea. Dar când L-a omorât Cain pe Abel și l-a ascuns în pământ, el l-a acoperit ba cu crengi, ba cu buruiene, dar toate erau degeaba, că tot se vedea. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
terenul limbii române a fost format, de exemplu, substantivul entopic, ponind de la gr. entópios "local, indigen", deși existența în limba germană a unui adjectiv entopisch ar putea sugera și o influență a acestei limbi. 310 Folosirea unor forme hipercorecte precum steclă sau sunt este neconformă, firește, cu evoluția limbii, dar pornește din convingerea unor persoane cu o cultură redusă că ele sînt preferabile, fiind "superioare" celor ce țin de norma istorică a limbii. 311 Vezi Gilbert Hottois, L'Inflation du langage
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]