363 matches
-
sunt schimbate și scrum. Și-e visul dulce mistuit. Când lung privești, când răspicat privești, Când altceva nu ești, tu ia aminte, Decât privirea ce ți-o ațintești La lucruri, la asprimea lor, cuminte, Vei înțelege că-ai încremenit; Ești stei de piatră neînsuflețit. Obsesie Când recitesc în gând câte-o poemă, Nu știu de-am scris-o eu și mi se pare Ermetică, aridă, îngăimare De noimă văduvită, anatemă. Un osândit mă socotesc și cred Că vorbele-mi ființe sunt
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
luăm, două fuioare de fum împletim, care visează înaltul. un loc atât de cast timpul mustește ca putregaiul sub tălpi. din neatenție, noi alunecăm înspre partea abruptă. tu, fiule, stai drept! nu te grăbi! poteca ta, prelinsă în mireasmă de stei, tot urcă și încă mai urcă. din tine se rup și se-nnoadă în urmă năpârlite dureri, șpanuri de vis, neînțelegeri, vinovății încrustate în arabesc de tandrețe, așa-zis moloz în care simțirea se-ncurcă. vechi limpezimi înghețate conservă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
șoptea: Ai grijă că nu este frumos, nu face prostii că-ți taie popa limba!, parcă o auzea el pe bunica Ileana spunând și Îi veni În minte vorbele pe care i le spunea lui Ionel când pleca noaptea „sî stei cu fetili”: Să nu faci prostii cu fetele, că fetele de azi Îs răli-răli! Dar ordinul era ordin, jocul-joc și Va voia să-l joace, mai ales că atenția sa era atrasă de o noutate pe care o zărise din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a’ vostru Îi tăt numai ochi. Nu zâci nimicuța. Doar când l-am pupat pi obraz o zâmbit a râdi. Seamănă cu tat-su, că nici el nu zâce’ nimica, orice i-ai fi făcut... Nu-i plăce’ doar să stei sângur. Încolo... ― Așa-i el, mamă Marandă. Parcă știe că tata Gruia vine obosit peste măsură de la spital și Îi trebuie liniște, ca să se poată odihni... Da’ ia poftim la masă, că v-o fi trecut de foame... După ce i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o făcut di nămiaza mari... Musafirii au intrat... În fața lor au descoperit o Încăpere unde se părea că s-a pregătit un ospăț regal! Piranda, care conducea tot ceremonialul, i-a imbiat: ― Pofiț’ aici În capu’ mesî, ca sî ni stei pețâtorii... La celălalt capăt s au așezat gazdele... Timp de câteva ceasuri bune, au sosit tot felul de bunătăți, fiecare din acestea fiind prezentate de pirandă, ca un adevărat cunoscător!... Când masa a luat sfârșit, bulibașa, cu o plecăciune demnă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rămurișuri confuze se desfac. Nu știu dacă aleasa frumosului praporgic/ pe nume Macedonskiv (încins în roșu Ťfrac// cu epoleți de aurť), Maria Urdăreanu,/ e neam cu Sevastița, stră-străbunica mea,/ mai jună cu un lustru decât Pașoptul, - anul/ întreg e-nscris în steiul alb-sur, sub care ea// își doarme somnu-n cripta ticsită ca o rodie,/ în cimitirul Ťnostruť din Turnu Severin, -/ și ea o Urdăreancă... Prin care-aș fi cimotie/ cu cel ce-a scris rondeluri, cu negru pe velin// ca o împletitură
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
30 de ani mai multe funcții administrative. S-a născut la Oradea, la 8 iunie 1948, și a absolvit Facultatea de Medicina din Timișoara în anul 1973 ca șef de promoție. Ritli Ladislau a fost director al Spitalului Teritorial Orășenesc Stei între anii 1978-1986, apoi medic inspector la Direcția Sanitară Bihor până în 1990, când a devenit director adjunct al Spitalului de Copii Oradea. Între 1997 și 2009 a condus Direcția de Sănătate Publică a județului Bihor", se arată în comunicatul de
Ritli Ladislau, noul ministru al Sănătăţii are CV-ul pătat cu 20 de nou-născuţi morţi la Maternitatea Oradea () [Corola-journal/Journalistic/47836_a_49161]
-
întreagă și-mi sosesc aproape zilnic materiale care vor omagia grav un singuratec. Te îmbrățișez, Ion Caraion * București, 16 noiembrie 1967 Dragul meu, Cel mai puțin mă așteptam la vestea pe care mi-o dai cu operația. Te credeam brad, stei și tun. Ai ridicat prea greu, nu vreau să glumesc, dar mai îndură-i și pe alții la caruselul pietrelor de moară. Aș vrea ca hârtiile acestea să-ți sosească la timp încă, spre a nu se produce vreo încurcătură
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
Cezar Baltag, Vânat lui Vl. Streinu, Marmură zeiasca admirând statuia zeiței Venus din Milo, Zaruri lui V. G. Paleolog; și în cele mai multe, prin trimiterile expres culturale). Poetul se simte solidar „cu toți acei / Ce sapă-n cuvinte că într-un stei”, despărțindu-se de „Ceilalți care vorbesc în cuvinte lejere” și „Sunt precupeți de vorbe-n panere”, (Neobositul odor, p. 101), de „poezia leneșa”, cum a zis Ion Barbu. Din poezia barbiana, chiar dacă nu atât de evident în constituirea verbului secund
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
e teamă oare ce-o să-i răspundă grâul?” „Paharnice și sfetnic, mai bine gustă cupii dulcea tristețe-a florii cum mi-au cules-o stupii. Nu-s gata pentru fagur, florii-mi așteptu-i rodul, să schimbe profeția scoate-mi din stei rapsodul, o, nu pe-acel cu scripca de ieftină poșârcă, ci pe solomonariul ce moartea-ți ia din cârcă”. Știa întreg regatul cum către nuntă caii vorbeau cum să-i dezlege Reginei nodul Khayi. Fu Khaya ce blestemul din chingile
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > FLOARE DE COLȚ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Infimă pată de culoare De vânturi aspre oropsită, Pe stâlpi de ceruri răsărită, Din apă, stei și stropi de soare. Floare de colț, ce înger, oare, Te-a rătăcit de ochi ferită Și frumusețea dăruită Tăcerilor apăsătoare? Genunchiul îl așez pe piatră Privind uimit minunăția Ițită în împărăția Condorilor, pe stânci pudrată. *** Referință Bibliografică: Floare de
FLOARE DE COLŢ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384950_a_386279]
-
-ncolți în mine ca minune. De prea mult bine ne-am lipsit de lume Făr' de-ai pofti la viitoare nunți Ea neștiind să-i dea iubirii nume Nu are-a cere să colinde munți. Te-a ocrotit pădurea, pernă steiul, Din fulgi de nea ți-am zămislit pocladă Nici gând de somn, în doi țeseam temeiul, Pârâul fiu, miri, munte și Naiadă. Ne-ascunde noaptea sub umbrar de astre, Te-mbrățișez cu-atingeri de cascadă Munte sub munte, icnetele noastre
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
osteniți prin vis, Golf de azur în păduri, Bolta surpată-n abis. Deșert alb imaculat, Cu vivaldiene note, Parcă-i un întreg palat, Ce dansează în gavote. Pe sus albele scântei, Parcă-s lebede ce zboară, Se aude dintr-un stei Viscolul cum ne-nfioară. Ore fine, verticale, Platină și ametist, Pretudindeni ies în cale, În decor vetust și trist. Iarna s-a gătit de bal, Măștile curg în amurg, E o lume de cristal, Peste care toate curg... luni, 29 decembrie
IARNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384574_a_385903]
-
tot crescu, apropiindu-se cu învrăjbită iuțeală. Când simțise pocnindu-i urechile de larmă, tânărul ieșise-n drum, își dusese la gură șuierica și se pusese pe fluierat. Și țiuise până când zărise năvala dalbă apropiindu-se în iureș din fruntea steiurilor. Degeaba copilul cu ai săi îi strigaseră să intre degrabă la adăpost, omul se făcuse zid în fața zăpezii ce-nainta! Îndemnul rămas fără urmare, pățiții anilor trecuți se-ascunseră în loc ferit, făcând cruci ocrotitoare înspre tânărul ce-și punea șuieratul
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > PLEACĂ PĂDURILE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1186 din 31 martie 2014 Toate Articolele Autorului 31 Martie 2014 Pleacă pădurile Moților mei, Pleacă pădurile, cele de-Acasă, Rănitul meu suflet, acolo pe stei Își frânge durerea în tulnice arsă... Mă simt de-o tristețe amară cuprins, Parcă și Cerul pe gânduri m-apasă, Pleacă pădurile, de freamătul stins Mai marilor vremii nici nu le pasă! Pleacă pădurile și-n urmă rămâne Setea strămoșilor
PLEACĂ PĂDURILE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383447_a_384776]
-
destin împlinit. Ca rod al creației divine-i născută O strânsă pereche-ntr-un calm aparent, E stânca ce-așteaptă la praguri tăcută Și apa sărutul schimbând în torent. Un munte își urcă mândria spre ceruri, Cu fruntea înaltă de steiuri ridată. Iar barba-i pădure, asprită de geruri, De chiciuri și nea e din plin pomădată. Tăria aceasta, cu oaspeți doar vânturi, Cu vremea ce trece, e tot mai frumoasă. Primit-a ca rosturi rotirea de vulturi Și dese pâraie
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383624_a_384953]
-
zăceau îngrămădite înăuntru. Așa cum arăta acum, nici nu se punea problema să o poată folosi și el, dar dacă o îngrijea nițel ar fi putut încropi un adăpost în caz de o nevoie. Peste drum de colibă, se afla un stei de piatră imens. Chiar de sub acesta, crescuse un fag uriaș, în trunchiul căruia se deschidea o scorbură. Între copac și steiul de piatră era un loc îngust, numai cât să-ți încapă mâna. Acolo scormoni el cu o săpă ligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nițel ar fi putut încropi un adăpost în caz de o nevoie. Peste drum de colibă, se afla un stei de piatră imens. Chiar de sub acesta, crescuse un fag uriaș, în trunchiul căruia se deschidea o scorbură. Între copac și steiul de piatră era un loc îngust, numai cât să-ți încapă mâna. Acolo scormoni el cu o săpă ligă, intrând sub rădăcina groasă. Făcuse o gaură destul de adâncă în care își așeză mica lui comoară. Acoperi cu grijă locul, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu se poate să nu fi remarcat batalele, niște bazine mari, alături de drum, mărginite de diguri înalte de pământ. Ei, în această situație, musai, ca să folosesc o expresie de aici de pe la voi, trebuie să mi le arătați și mie. 9 Steiul uriaș arunca o umbră răcoroasă peste micul luminiș din inima pădurii. Nu se auzea decât bâzâitul gângăniilor zburătoare și, din când în când, câte un ciripit de pasăre. Așezați pe bușteanul prăbușit, Cristi și Vasilică Pohoață fumau în tăcere. Permiteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce se ridica în depărtare. Se opri să admire pentru câteva clipe peisajul copleșitor. Creasta se contura pe cerul senin, fără nici un nor. Albia pietroasă a pârâiașului împărțea pajiștea alpină în două. Izvora de undeva de mai sus, de după un stei de stâncă ce se sumețea din mijlocul mării de verdeață. Zona înierbată se termina la poalele vârfului stâncos, în formă de piramidă. Soarele coborâse în spatele piscului iar umbra acestuia se întindea până aproape de locul unde se afla Cristian. Aflându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-mă să urc până acolo sus! Calistrat se conformă supus. Îl luă de mână și împreună ajunseră deasupra intrării peșterii. Stâncile de acolo arătau de parcă cineva se jucase prăvălindu-le dinspre vârf. Bolovani imenși stăteau înghesuiți unul peste altul printre steiurile de rocă calcaroasă stabilă. Ceea ce văzuse de jos, se confirma. Dacă așeza încărcăturile de dinamită în locurile potrivite, reușea să prăvălească grămada aceea de pietre peste intrare. Își făcu un plan unde să pună explozivul după care se întoarseră lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Își aminti că, de fiecare când venise acolo, i se întâmplase ceva ciudat. Poate că Ileana avea dreptate, poate că pe stânca aceea chiar își aveau sălașul niște ființe supranaturale, zei ori cine știe ce altceva. Se întoarse și ridică privirea spre steiul uriaș de piatră sub care se afla. Ce a vrut să însemne asta? murmură el. Ce ați vrut să-mi spuneți? Așteptă câteva clipe dar, în afară de un fior pe spinare, care fără îndoială nu avea nimic de a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și sfios, V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi sfânt când iară Biruitoarea Brimo va naște pe Brimos... Și-l veți vedea, slăvitul sub verdea lui tiară De iederă brumată și smilax înflorit; Fântâni adânci de viață în steiuri El va deschide Și veți cunoaște-ntr-însul extazul infinit. Iar cetele, stufoase de tirse și nebride, Vă vor purta pe-ntinse nisipuri și dumbrăvi Veți colinda prundișuri fierbinți, veți trece ape Și munți pentru-a vă pierde în negrăite slăvi... V-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rîndu-ți, temutele destine Urcând și tu sub cerul de fier și chinoros. Te-așteaptă mohorârea pustiului pietros! Nu șovăi, străbate-o... Și când - diamantine - Pădurile de ghețuri se vor ivi pe cline, Încrezător, azvârlă ciomagul de prisos: Din povârniș, în steiuri; din stânci, în văgăune Izbit de lespezi, ciotul va face să răsune Cu lung și mare vuiet tot hăul de granit. Dar sus, sub îngînata lumină-abia născândă, Lăsând să scape râsul din pieptul tău sporit, Acopere căderea cu hohot de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
379 din 14 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Te-a uitat, bădiță, lumea, Într-un pustnic țintirim, Cum ne uită, tristă, vremea, Pe toți, după ce murim... Numai eu m-așez sub teiul Ce-nflorește an de an, Încrustând în veșnic steiul, Dulce stih de moldovean. Nu mai sărutăm iubita, Recitând din versul tău, Fiindcă străjuie orbita Îngeri fară Dumnezeu... Nu mai e cinstită slova, Izvorâtă din amor, Valul ne izbește prova Și poeții... ne tot mor! Referință Bibliografică: Te-a uitat
TE-A UITAT, BĂDIŢĂ, LUMEA ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361299_a_362628]