126 matches
-
Fleischer a produs numeroase filme animate avansate și sofisticate. Câteva dintre aceste filme conțineau coloane sonore cu interpreți celebri de jazz cum ar fi Louis Armstrong realizate prin tehnică rotoscopiei. Utilizarea lui Fleischer de personaje de culoare era adesea considerată stereotipica și denigratoare.
Max Fleischer () [Corola-website/Science/331303_a_332632]
-
și că și-ar fi construit un repertoriu furând și edulcorând cântecele negrilor” (ibidem, p. 30). Dacă Îl urmăm pe acest autor, constatăm că, Încă de la Începutul secolului al XIX-lea, se manifestă numeroase hibridări, bazate În parte pe comportamente stereotipice, asumarea unor stigmate teatralizate ă de către artiștii negri Înșiși ă, precum și o influență puternică și subterană Între grupurile naționale. În mod sigur, căutarea unor stări de conștiință alternative nu a Început o dată cu moda acid party-urilor. Prin muzică se exercită o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de Germania. Această opoziție istorică joacă un rol deloc neglijabil printre cauzele războaielor europene și mondiale din ultimele două secole. În acest sens,este chiar capitală. Trebuie să o percepem totuși și ca pe o opoziție teoretică, strategică, ideologică și stereotipică Între germani și francezi. Cele două concepții există dinainte de războaiele franco-germane. Ele sunt emblema opoziției dintre națiunea construită (prin politică și revoluție, În Franța) și națiunea moștenită (prin cultură și tradiție, În Germania). Iar istoria a acutizat o dilemă care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
prenatal este confundată cu cea care cerea un avort. Ghicim catastrofa care a urmat. Și În acest caz, prejudecățile, cu componentele lor informaționale prea puțin cunoscute, cu efectele lor asupra organizării muncii poliției sau medicilor, cu aspectele lor emoționale și stereotipice, Însoțite de absența atenției față de celălalt și a observației clinice, duc la consecințe dramatice. În domeniul relațiilor internaționale, apar În mod regulat dovezi ale persistenței acestui fenomen. În timpul negocierilor diplomatice tensionate, din februarie 2003, Între Franța și Statele Unite În legătură cu votarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ă intențiile filosofice ale juriștilor. RS ale marginalității și ale marginalilor (săraci, bolnavi mintal, homosexuali, țigani sau imigranți) sunt, de asemenea, În mare parte structurate În cadrul relațiilor intergrup, implicând ancorări și diferențieri, care vor pune o amprentă specifică pe conținuturile stereotipice, ca și pe discursurile de apărare a minorităților (Abric, coordonator, 1996). Pe de altă parte, ne putem pune Întrebări În legătură cu inerția și recurența anumitor conținuturi, care se traduc prin zvonuri sau apar În anumite forme de memorie socială ori de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
politice. Multe cercetări, În special În domeniul psihologiei sociale, folosesc metoda „capcanei” experimentale: detectarea reflexului ideologic nemărturisit, a prejudecății automatizate, descoperită În detrimentul actorului supus anchetei, după ce s-a făcut o adevărată risipă de ingeniozitate pentru a scoate la iveală mecanismul stereotipic sau derapajul discriminant. Modelul În materie Îl constituie, poate, experimentul lui Stanley Milgram În legătură cu supunerea față de autoritate sau cercetările lui Adorno și ale colaboratorilor săi cu privire la personalitatea autoritară. Primul autor a reușit să scoată În evidență, prin optsprezece lucrări experimentale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de $ în 3.210 de cinematografe; încasările globale s-au ridicat la 416 milioane de dolari. Recepția față de film a fost amestecată, cu critici care au lăudat sau au criticat efectele speciale, natura ușoară a poveștii și personajelor și răufăcători stereotipici. Succesul de la casele de bilete au dus la o continuare în anul 2001, "Mumia revine", precum și "" și filmul separat "Regele Scorpion". Șapte ani mai târziu, al treilea film, "", a fost lansat la 1 august 2008. Universal Pictures și Amblin Entertainment
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
și tot felul de alte lucruri, erau chelnerițe etc. Am vrut să facem o lucrare care era mai mult pentru emigranti, dar și pe localnici i-am atenționat că există lucrurile astea, pentru că și ei privesc această categorie în mod stereotipic. Când ai mers la Praga te-ai simțit emigrant sau nu era un context diferit? M-am simțit străină, mai ales la început, dar cred ca situația era puțin diferită, contrastul nu e așa de mare, având în vedere trecutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
T. consemnează percepția vizuală. De exemplu, descrierea unei zile de început de primăvară cuprinde cele două repere caracteristice eroinei flori și ochi: "Se purtau buchete de violete și toate privirile erau vii."332 Autorul se îndepărtează de strategia descriptivă accentuat stereotipică, în special în cazul portretizării feminine, și polarizează atenția asupra privirii tocmai ca instrument de insuflare a vieții prin valoarea creativă adăugată. Nu intenționăm, firește, să reluăm comentariile și trimiterile noastre la mitul lui Pygmelion (v. capitolele anterioare), dar fragmentul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
conține elemente de așteptare, de Întrecere, de surpriză, de comunicare reciprocă Între copii. Copilul cu deficiențe asociate prezintă un deficit În comunicare, manifestat sub forma a cel puțin unuia dintre următoarele aspecte: Întârzierea sau lipsa totală a limbajului verbal; limbaj stereotipic și repetitiv; lipsa Înțelegerii și a practicării unor jocuri social-imitative sau a unor jocuri variate și spontane referitoare la orice condiții abstracte; În domenii precum: interacțiune socială, limbaj asemănător cu cel din comunicarea socială, joc simbolic sau abstract-imaginativ. Jocul se
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Andreea-Roxana TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2164]
-
tip disfazic (dislexie, disgrafie, disortografie), de tip praxic (lipsă de îndemânare și precizie în efectuarea mișcărilor) și la nivelul operațiilor aritmetice (discalculie); - o dezvoltare generală lentă, incapacitate cronică de a înțelege și asimila cele învățate, reacții de învățare nesigure și stereotipice, atitudini de demisie sau de agresivitate în raporturile cu cei din jur, labilitate emoțională evidentă, eșec școlar repetat, dificultăți în menținerea concentrată a atenției, suport motivațional deficitar etc. Etiologia în cazul pseudodeficienței mintale poate fi rezumată la: - deficiențe senzoriale (auditive
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
modele, materiale didactice, experiențe și exemple concrete, copilul nu înțelege. 6. Inerția accentuată a proceselor nervoase superioare și a limbajului verbal face în așa fel încât copilul nu poate asimila un vocabular nuanțat, se exprimă în cuvinte puține, cu fraze stereotipice, redundant, vorbește greoi, efectuează cu mare dificultate operații abstracte, comparații, generalizări. 7. Incapacitatea concentrării atenției asupra dimensiunilor relevante ale stimulilor din jur se manifestă prin faptul că individul nu‑și poate concentra atenția asupra a ceea ce i se explică, întreabă
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
comunicării, vârsta mintală de un an, tulburări neurologice grave, cu puține șanse de supraviețuire; b) deficiența mintală profundă, forma incompletă - se caracterizează prin afectarea parțială a sistemului nervos, deficiențe senzoriale destul de accentuate, comunicare prin cuvinte monosilabice, grave afecțiuni psihomotrice, mișcări stereotipice, vârsta mintală de 2‑3 ani; copilul poate achiziționa un număr de acțiuni motorii elementare. Sintetizând, putem spune că persoanele cu deficiență mintală profundă necesită un grad ridicat de dependență, sunt irecuperabile, fără șanse de profesionalizare, având potențial foarte scăzut
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
a) comunicare verbală - orală și scrisă: - are la bază un vocabular dirijat de anumite reguli gramaticale; - labiolectura - suport important în înțelegere; b) comunicare mimico‑gestuală - este cea mai la îndemână formă de comunicare, de multe ori folosită într‑o manieră stereotipică și de auzitori; Limbajul mimico-gestual poate fi definit ca o formă specifică de comunicare interumană, prin intermediul unui sistem de gesturi asociate cu reacții mimice și pantomimice, folosite între parteneri și recepționate cu ajutorul văzului. Din unele cercetări rezultă că stadiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
deficiență mintală, decalajul dintre dezvoltarea limbajului și celelalte funcții psihice este foarte evident, deoarece posibilitățile de înțelegere și de ideație rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese interesante. Copilul deficient mintal are totuși posibilitatea să‑și însușească unele formule stereotipice pe care le utilizează în conversații simple. Chiar dacă expresiile lingvistice de argou sunt învățate fără eforturi și sunt frecvent întâlnite în limbajul cotidian, comunicarea nu se desfășoară după o anumită logică, deoarece asociațiile (în planul ideatic) nu pot fi conștientizate
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
9.1. Autismul 1 - tulburare de dezvoltare, relaționare și comunicare" Experiența practică a identificat o categorie aparte de copii care prezintă dificultăți de comunicare și relaționare cu cei din jur, instabilitate emoțională, asociate sau nu cu deficiențe de intelect, comportament stereotipic și repetitiv, având relevanță în desfășurarea normală a activităților educative și de socializare a acestor copii, mai ales în primii ani de viață. Conceptul de autism infantil precoce a fost lansat de Leo Kanner 2 în 1943 și definit de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
însoțită de încercarea de a compensa această lipsă prin moduri alternative de comunicare, cum ar fi gesturile sau mimarea); - la indivizii cu un limbaj adecvat apare un impediment în abilitatea de a iniția sau susține o conversație cu ceilalți; - limbaj stereotipic și repetitiv; - lipsa înțelegerii și a practicării unor jocuri social‑imitative sau a unor jocuri variate și spontane referitoare la orice condiții abstracte (de exemplu, imposibilitatea de a lua o banană și a o folosi pe post de microfon); c
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
unor jocuri social‑imitative sau a unor jocuri variate și spontane referitoare la orice condiții abstracte (de exemplu, imposibilitatea de a lua o banană și a o folosi pe post de microfon); c) comportamente, interese și activități reduse, repetitive și stereotipice, manifestate sub forma a cel puțin unuia dintre următoarele aspecte: - interes redus și anormal în intensitate sau concentrare; - aderența aparent inflexibilă pentru un ritual specific și nefuncțional, preocupare nefirească pentru una sau mai multe activități stereotipice și puține la număr
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
activități reduse, repetitive și stereotipice, manifestate sub forma a cel puțin unuia dintre următoarele aspecte: - interes redus și anormal în intensitate sau concentrare; - aderența aparent inflexibilă pentru un ritual specific și nefuncțional, preocupare nefirească pentru una sau mai multe activități stereotipice și puține la număr, precum și concentrarea nefirească asupra unui subiect care nu necesită acest efort (de exemplu, învârtirea unei roți de mașină de jucărie un timp îndelungat cu foarte mare concentrare), lipsa aparentă de interes pentru anumite activități care par
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
jucărie un timp îndelungat cu foarte mare concentrare), lipsa aparentă de interes pentru anumite activități care par strict nefuncționale sau social rituale (de exemplu, nu înțelege de ce oamenii își dau mâna când se întâlnesc sau motivația spălatului pe dinți); - maniere stereotipice sau repetitive (de exemplu, fâlfâirea sau răsucirea mâinii sau a degetului, mișcări complexe ale întregului corp); - preocupări insistente pentru părți ale obiectelor (de exemplu, preocupare foarte mare nu pentru ceea ce este un instrument de scris sau pentru cum arată, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
stimulii vizuali și auditivi, atenție deosebită pentru mediul neanimat, absența fricii în fața pericolelor reale, interes obsesiv pentru stimuli identici și imuabili; - lipsa identității personale: nu se identifică pe sine, tendința de izolare, absența jocului autentic, preocuparea pentru jocuri ciudate, activități stereotipice rituale, lipsă de inhibiție în comportamentul general; - mișcări ritmice de pendulare a capului, rotirea în jurul axului propriu, stări de anxietate extremă, aparent ilogică: control corporal scăzut în contexte specifice; - deficiențe în vorbire, vorbire întârziată, stereotipii verbale, ecolalie, repetarea unor vocale
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
atipic. 2. În 1943, medicul Leo Kanner a descris pentru prima dată 11 copii care s‑au prezentat la clinica sa cu o combinație de grave deficiențe de vorbire marcate de anormalități în interacțiunea socială și o înclinație spre comportamente stereotipice, repetitive și ritualistice. Acești 11 copii au fost primii copii diagnosticați cu autism infantil. 1. O estimare moderată a incidenței autismului este de aproximativ 4‑5/10.000 indivizi. Totuși, estimările recente urcă până la 10/ 10.000. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de comparare, dar nici nu țin de ceea ce ar presupune o obiectivare cantitativă: de aici, imposibilitatea unui enunț ca *Am văzut culoare o apă mai albăstruie decât la tine. Caracterul "impresionist" se regăsește într-un anumit număr de grupuri prepoziționale stereotipice care au aceeași funcție de a modifica substantivul: o iarbă de smarald, o piele de abanos... Când Flaubert scrie în Educația sentimentală (II, IV) "apusul întindea la înălțimea unui om o lumină roșiatică", grupul nominal nu denotă doar un obiect, ci
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aceste două cazuri extreme, găsim relații stereotipe, care nu sunt neapărat strict lexicale, dar nici pur contingente. De exemplu, anafora infidelă un student ... tânărul se bazează pe un stereotip: chiar dacă, prin definiție, un student nu este neapărat tânăr, totuși studentul stereotipic este tânăr. "Un Lup [...] Se folosi atunci de-o viclenie. C-o bâtă, c-un cimpoi și-o ipingea, nu s-ar putea s-ajung și eu, colea cioban la oi?..." Și-ar mai fi scris și pe căciulă, hoțomanul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fie el și în Tuileries, trebuia să aibă un tron? De fapt, tocmai prezența unui baldachin roșu îi conferă naturalețe asocierii: în mod normal, un baldachin este asociat unui tron; cât despre "estradă", ea este o componentă normală a tronului stereotipic. 7.7 Textul începe printr-o progresie cu temă constantă: "În anul 1726, un tânăr ... / Avea cu el ...". Tema o constituie tânărul. Cea de-a treia frază anunță o progresie lineară; de fapt, este o parte a remei din fraza
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]