321 matches
-
care o întreagă serie de denumiri pentru polițiști: "Prin partea locului era o ŤCoană Leancať, niște Ťvrăbiiť și niște Ťgabâriť, Ťo șleahtă de presariť, așa că din partea asta eram bun asigurat că n-o să dau ochii cu Ťpresať"; mai departe apar "sticletele din post" și "curcanii". Autorul își glosează termenii, dar introducând diferențieri care par destul de artificiale, chiar false: ŤCoană Leancať = "comisar prost", Ťvrăbiiť = "sergenți de stradă proști", Ťgabâri/gaboriť "agenți", Ťo șleahtă de presariť "agenți care umblă după mită" . Termenii în
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
cocorii în Stelele-n cer, cioara, rățușca, cocoșul, claponul (Călin Nebunul), vrabia ( Fata-n grădina de aur), cucul (Miron și frumoasa fără corp), cucuveaua (Printre stânci de piatră seacă), lebăda (Mureșanu, 1876), ciocârlia (Călin), pitpalacul prepeliței, presurile (Freamăt de codru), sticleții exuberanți, cu penaj multicolor (Vre o zgâtie de fată). Insectarul. Musculițele și fluturii (în Miradoniz), ploșnițele roșii (Cugetările sărmanului Dionis), paianjenul, greierele, musca, luciolii (licuricii), albinele, gândacul (Călin Nebunul), furnicile, puricii, bondarul, lăcustele, țânțarii, cărăbușii (Călin), "viespii" (Codru și salon
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
că morunul e „Un mare pește ganoid (2-3 metri) care diferă de nisetru prin grăsimea lui albă (acipenser huso). Din beșica ș!ț lui se face clei de morun”; păsăruica, ce nu poate fi altceva decât pitulicea, e dată drept... sticlete. Descurajante - ce să mai vorbim! - asemenea întreprinderi iresponsabile... Eu unul, de-a dreptul vlăguit și dezorientat, am renunțat să duc la capăt colecția de gafe care s-ar putea aduna din toate cele 300 de pagini traduse atât de slut
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
Expresia din titlu trebuie interpretată atât la propriu, cât și la figurat. E vorba cu adevărat de un tablou, și anume Sticletele, al pictorului flamand Carel Fabritius (1622-1654), înfățișând pasărea cu acest nume, care a lucrat în atelierul lui Rembrandt și le-a fost profesor lui Vermeer și De Hooch. Tabloul joacă un rol important în romanul americancei Donna Tartt, intitulat, cum
Tablou de fond () [Corola-journal/Journalistic/2887_a_4212]
-
flamand Carel Fabritius (1622-1654), înfățișând pasărea cu acest nume, care a lucrat în atelierul lui Rembrandt și le-a fost profesor lui Vermeer și De Hooch. Tabloul joacă un rol important în romanul americancei Donna Tartt, intitulat, cum altfel? decât Sticletele (The Goldfinch). Acțiunea, extrem de complicată, se desfășoară pe fondul tabloului lui Fabritius. Deja tradus în câteva limbi, romanul e considerat unanim o capodoperă. Referințele cele mai frecvente sunt la Marile speranțe, romanul lui Dickens, la Idiotul lui Dostoievski și la
Tablou de fond () [Corola-journal/Journalistic/2887_a_4212]
-
lasă sedusa de cei slabi și fără voce. Suferință copiilor și a femeilor sunt temele ei favorite. Durerea mamei pricinuita de pierderea unui copil e metaforizată prin transformarea copiilor pierduți în fluturi care zboară pe o fâșie de cer. Povestea sticletelui care e doborât de praștia unui băiat și ajunge în colivia unei doamne care se îmbolnăvește și moare e istoria cuștii, a spațiului închis în care, sub pretextul protecției, al ocrotirii, i se ia libertatea unei ființe. Doar moartea stăpânei
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
când diva se golește înfloresc luceferi și luciul apei se preschimbă-n cleștar. Vântu-și toarce fuioarele în fine adieri, iar miresmele se-mpânzesc involuntar, dar lacul tresare sub eolienele atingeri, apoi nămolul se dislocă ca și-un ghețar. Iar un sticlete trist orchestrat de greieri își cântă oful precum un vechi flașnetar, nuferii luminează ca și-o aură de îngeri și Luna se-ndrăgostește de tristul-lăutar. În bătaia Lunii, nuferii parcă-s corăbieri ce plutesc pe luciul lacului făr' de hotar
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
altar,când diva se golește înfloresc luceferiși luciul apei se preschimbă-n cleștar.Vântu-și toarce fuioarele în fine adieri,iar miresmele se-mpânzesc involuntar,dar lacul tresare sub eolienele atingeri,apoi nămolul se dislocă ca și-un ghețar.Iar un sticlete trist orchestrat de greieriîși cântă oful precum un vechi flașnetar,nuferii luminează ca și-o aură de îngeriși Luna se-ndrăgostește de tristul-lăutar.În bătaia Lunii, nuferii parcă-s corăbierice plutesc pe luciul lacului făr' de hotar,iar Luna-nfrigurată promite
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
căzut și în ogradă, Și-n livadă, și-n grădină; Șoriceii ies să vadă Dacă nu-i cumva smântână. Unul ia o bucățică, Dar pe dată se topește; Ceilalți tremură de frică, Ce se-ntâmplă îi uimește! Deodată ciripește Un sticlete pus pe sfadă: - Fraților, îi lămurește, Asta e ... prima zăpadă! Referință Bibliografică: PRIMA ZĂPADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384344_a_385673]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CANȚONETE CU STICLETE 2 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Martor nemărturisit banalul timp delicat irosit n-a istovit din ruga mea ce se înfruptă din frisoane am strecurat pelerinaje poame de treci
CANŢONETE CU STICLETE 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383861_a_385190]
-
mea ce se înfruptă din frisoane am strecurat pelerinaje poame de treci hotarul neînfrânt am să ți-l cânt dar să te oprești cărări- poteci de treci la Mănăstirea din Castel odihna mea un ruginit rastel Referință Bibliografică: CANȚONETE CU STICLETE 2 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CANŢONETE CU STICLETE 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383861_a_385190]
-
Episodul 173 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIIÎ Hidosul copil crescu. Nu se juca nimeni cu el. Fetițele, găinile, caprele - ființe care fac deliciul copilăriei - îl ocoleau de departe. Dacă nimerea întâmplător într-un lan de cânepă, zeci, sute de vrăbii, de sticleți zurbagii se ridicau lărmuind și a doua oară nu se mai dădeau pe-acolo. Recoltele boierului crescură. Când urâțelul împlini nouă ani, fu adus un dascăl grecesc chior. închizându-și des singurul ochi teafăr și ferindu-se să-și privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sfântului părinte că părăsise fără să vrea cărarea și că e pe cale s-ațipească. Se-așeză pe o bancă de marmură și-și frecă încet cu podul palmei ochii obosiți, căprui. Dintr-un Fraxinus excelsior pogorî în zbor frânt un sticlete și i se așeză pe un genunche, ciripind. Papa îl mângâie pe cap și pe spate, își țuguie buzele și scoase câteva sunete asemănătoare cu ale micii păsări colorate din față. Sticletele ascultă atent, cu capul într-o parte, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un Fraxinus excelsior pogorî în zbor frânt un sticlete și i se așeză pe un genunche, ciripind. Papa îl mângâie pe cap și pe spate, își țuguie buzele și scoase câteva sunete asemănătoare cu ale micii păsări colorate din față. Sticletele ascultă atent, cu capul într-o parte, apoi începu să cânte. Când termină, fața sfântului părinte se întunecă: — Cardinalul Massari, va să zică... - murmură el și în ochi i se aprinseră două luminițe de ură. Sticletele încuviință. Papa scoase dintr-un buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ale micii păsări colorate din față. Sticletele ascultă atent, cu capul într-o parte, apoi începu să cânte. Când termină, fața sfântului părinte se întunecă: — Cardinalul Massari, va să zică... - murmură el și în ochi i se aprinseră două luminițe de ură. Sticletele încuviință. Papa scoase dintr-un buzunar al sutanei albe un pumn de semințe de cânepă pe care sticletele le ciuguli mulțumit. Apoi sfântul părinte fluieră amănunțit preț de câteva minute, după care sticletele ciripi o dată scurt, semn c-a înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Când termină, fața sfântului părinte se întunecă: — Cardinalul Massari, va să zică... - murmură el și în ochi i se aprinseră două luminițe de ură. Sticletele încuviință. Papa scoase dintr-un buzunar al sutanei albe un pumn de semințe de cânepă pe care sticletele le ciuguli mulțumit. Apoi sfântul părinte fluieră amănunțit preț de câteva minute, după care sticletele ciripi o dată scurt, semn c-a înțeles, și-și luă zborul. Papa părea acum mai treaz ca oricând. Se uită spre coroana lui Fraxinus excelsior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
i se aprinseră două luminițe de ură. Sticletele încuviință. Papa scoase dintr-un buzunar al sutanei albe un pumn de semințe de cânepă pe care sticletele le ciuguli mulțumit. Apoi sfântul părinte fluieră amănunțit preț de câteva minute, după care sticletele ciripi o dată scurt, semn c-a înțeles, și-și luă zborul. Papa părea acum mai treaz ca oricând. Se uită spre coroana lui Fraxinus excelsior să vadă dacă mai așteaptă cineva și zări un porumbel călător și un corb. Ugui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scoase de sub sutană o bucată de cașcaval. Corbul o luă în cioc, croncăni ceva mai domolit și zbură cu cașcaval cu tot spre apus. încă zâmbind, papa se lăsă relaxat pe spătarul băncii, fluieră într-un anumit fel și doi sticleți apărură imediat în zbor, așezându-i-se pe umeri, de-o parte și de alta a capului. Sfântul părinte pocni ușor din degete și sticleții porniră a-i cânta ușor la ureche. Grigorie al XV-lea închise ochii. O pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zâmbind, papa se lăsă relaxat pe spătarul băncii, fluieră într-un anumit fel și doi sticleți apărură imediat în zbor, așezându-i-se pe umeri, de-o parte și de alta a capului. Sfântul părinte pocni ușor din degete și sticleții porniră a-i cânta ușor la ureche. Grigorie al XV-lea închise ochii. O pace divină i se citea pe chip. Episodul 204 SÂNGELE APĂ NU SE FACE în această stare îl găsi cardinalul Damiani, un om mărunțel, nu tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răsfoind sau numai aducând la semnat și pecetluit documente, bule papale, scrisori sosinde întru sau plecânde dintru Vatican, foile i se agățau de buricele degetelor, veșnic lipicioase și dulci. Cardinalul se opri în fața lui Grigorie al XV-lea și tuși. Sticleții încetară cu cântatul. Sfântul părinte deschise ochii: — Ce este? — Sanctissime - spuse cardinalul - n-aș îndrăzni a tulbura binemeritata tihnă a sfințeniei voastre dacă părintele Pedro, de la poartă, n-ar fi venit în graba mare să mă înștiințeze că, spre adânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la alții. — Am înțeles - răspunse cardinalul. Și cu vlahii ce fac? — îi primesc. Trimite-l pe Pedro încoace cu niște scaune și vezi, adă ceva, dulceață, miere, ceva ușor. — Miere - spuse Damiani. — Bine, miere - spuse papa, apoi fluieră scurt și sticleții zburară de pe umărul lui pe creanga lor din Fraxinus excelsior. Apăru părintele Pedro cu trei scaune, se înclină adânc, lăsă scaunele și se depărtă în vârful picioarelor. Trecu un răstimp și de după unul din colțurile catedrei, însoțiți de doi soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de om, dar cel mai mult televiziunea, care-i umple pustiul serilor, aducîndu-i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu-și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținînd colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncîndu-și brusc pijamaua, se-mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să-și cumpere mărci. Ca apoi, după-masă, sorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sunt toți acasă. La fel ca în ziua anterioară, coborâră în garaj cu liftul, de fapt, pentru clandestini aceasta nu e cea mai bună manevră, pentru că, dacă e sigur că până acum au scăpat de iscodelile portarului, Cine or fi sticleții ăștia pe care nu i-am văzut niciodată pe aici, se întreba el, curiozității responsabilului garajului nu-i vor scăpa, vom afla imediat cu ce consecințe. De data asta va conduce inspectorul, care merge mai departe. Agentul îl întrebă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Primăvara într-o zi. Fulgii cad ca și-alteori, Deși, mărunți și foșnitori, Punând vestă codrului Fără voia nimănui; Cad tăcuți din înălțimi, Delicați și anonimi. În peisajul alb, regal, Zburdă în poiană-un cal; Se mai prind în cânt sticleți Și mai vezi crescând nămeți. În fagii bătrâni și groși, Corbii stau ca niște moși, Croncănind nepăsători, Că au mai văzut ninsori... Referință Bibliografică: CORBII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014. Drepturi
CORBII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367925_a_369254]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MĂLINII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului MĂLINII Au înflorit pe deal mălinii; Uimiți, s-au cumințit sticleții Și-ascunși în spatele grădinii I-admiră-n zorii dimineții. Și albul rupt în bucățele De nu știu cine-n noaptea caldă, Ciorchini formează-n rămurele Și-n roua limpede se scaldă. Acum, când ziua se-nfiripă Lățindu-se peste fânețe, Se-oprește soarele o
MĂLINII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367727_a_369056]