319 matches
-
greu de sânge. Sub arcul părăginit al podului se strânseseră trei câini sălbatici - doi stăteau întinși, unul în picioare, doi erau negri, unul galben. Toți aveau însă blana lucioasă, limba de un roșu aprins, dinții albi și imaculați și ochii sticlindu-le vii. În povestirea Însemnări despre fiere, Mo Yan a scris despre acest podeț de piatră și despre acești câini care au mâncat oameni morți până au înnebunit. A mai scris și despre un fiu plin de iubire filială care
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
captive în jurul unei glezne inerte. E frumoasă, dar nu e ce vrea Tariq. O să-i taie gâtul, ca și Safyei, când o să vadă că nici una din ele nu e vizigotă. Că nici una nu e blondă. În spatele zăbrelelor, giuvaierul lui Musa sticlește în noapte. Ce-o fi făcând-o atât de prețioasă? Omalissan se roagă, pe limba ei, pentru sufletele berberelor care mor în locul ei. Cuvintele ei curg în șoapte din ce în ce mai apropiate și se usucă în întuneric, ca uleiul devenit una cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gândurile celui de lângă el, la inima care bătea în noapte ca după o spaimă din copilărie. Își împletiseră degetele în cuvinte fără trupuri de sunet, cu d și l și e și h și oooooooooooo-uri lungi. Își lăsaseră ochii să sticlească sub o lună inexistentă. Își amintiseră, pe rând, de sufleuri de migdale, coșuri cu prune și râsete și alte degete îm pletite, vacanțe în Provence, vara în care se născuse Alioșa, sezonul tartelor cu mure, seri cu mesele pline de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dormitorului a rămas deschisă. În rest, totul e înghețat oprit sus pendat, iar eu, cel care scrie povestea asta, mă plimb încet ca o fantomă nevăzută prin acest stop-cadru și mă apropii de Sophia, să văd dacă în ochii ei sticlește vreo lumină și mă aplec ca să îi studiez fizionomia, ca să constat încă o dată că trăsăturile ei perfecte au încremenit cu desăvârșire, apoi mă întorc spre Cavanosa și mă uit la el și simt că nu vreau să-l văd de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
titulare", îmi aduce aminte de Erasmus Ionescu din Proprietatea și posesiunea, romanul lui Petru Dumitriu. Și aici, și acolo, personajul-narator e un artist al disimulării, oferind celor din jur și lumii întregi câte o mască zâmbitoare ori binevoitoare. Sub aceasta sticlește însă, amenințător, identitatea profundă, cu adevărat scelerată la Erasmus, încă tatonantă în ale binelui și răului la Babis doi. Spre deosebire de predecesorul său, care împingea voit faptele înspre un punct al dezastrului familial, obținut la final, fostul ajutor de arhivar își
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
cu toții stârnește acel apetit al romancierului pentru descrierea detaliată a promiscuității. Ajunși la ai lui, la Pitești, filologii necăjiți trec prin alte peripeții. Cezar ajunge să se bată cu taică-său, montat împotriva Luminiței de un amic perfid. Nebunia își sticlește ochii la tot pasul. Cuscrii îi cad în plasă unul câte unul, cel din urmă fiind cel dintâi: tatăl lui Cezar începe să deseneze cruci pe pereți, cu anunțul de un comic lugubru că fiul lui a murit. Proiectorul este
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
uneori neputincioasă. Oamenii de piatră, demonii sunt, nolens-volens, umanizați. Nu sunt niște ticăloși "de manual", așa cum propaganda comunistă îi înfățișa, în caricaturi de presă și în romane involuntar- caricaturale, pe dușmanii regimului: burtoși, urduroși și gușați, cu ochi în care sticlesc poftele. Iar mediul lor de existență și acțiune, Pătârlagele, Câmpuleț, Turnuvechi (geografia imaginară a scriitorului, infiltrată în cea reală), nu are valoare de fundal contrastiv. Colectivitatea, comunitatea ce numără deja atâtea victime ale noului regim este mai mult - mai puțin
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
viorilor, lătratul câinilor și nechezatul cailor, dar nu vede globul strălucitor care să indice rulota. Pe locul pe care se aflase ieri seară, acum e un dreptunghi curat - exact de dimensiunea rulotei -, care contrastează puternic cu mizeria din jur. Vede, sticlind în întuneric, printre cartoane, la înălțimea de 140 cm, doi ochi. La înălțimea asta, nu pot fi nici de câine, nici de cal. Sunt ochi de pitic. Edy se apropie fără să scoată un cuvânt. Se oprește la câțiva metri
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lei pentru o votcă mică. Apoi a început iar să vorbească despre femeia aia și ce bine i-a făcut ea lui. Mașina nu mai venea și, la un moment dat s-a oprit și mi-a declarat cu ochi sticlind mâlos: Bă, tu știi că dacă vreau, io pot să te omor? Nu știam, puteam cel mult să mor de râs când îi vedeam mutra scâlciată și cufurită. Iete, colea, a făcut și a început să se screamă atroce, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nume foarte frumos, unul care mi-a atras atenția îndată. Știi cumva de unde provine, sau măcar bănuiești? Femeia nu-i răspunse, dar, înclinând puțin capul în semn de nedumerire, în ochii ei se putu zări repede curiozitatea mare, ce-i sticlea. El spuse mai departe: - Maria este un nume foarte vechi, un nume biblic. El provine din limba ebraică, de la cuvântul Miriam, care are o semnificație dublă: pe de o parte, înseamnă amărăciune, dar, pe de altă parte, înseamnă stea de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fapta lor. Dar mai bine să vorbim de-ale noastre... Urmărind o codană care tocmai trecea prin fața cortului, unde se afla bulibașa, avocatul rămase fără replică, gânditor, dus spre anii primăverilor înflorite de patimi și dorințe, când și lui îi sticleau ochii după ocheșelele în fuste lungi și înflorate. Când bulibașa desluși în starea oaspetelui său că acesta ar vrea să plece, lăsă de o parte alte discuții și îl întrebă : - Ei, dom’le, cum v-ați hotărât? - Bine, voi veni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un tril din ce în ce mai viu a început să curgă peste capetele plecate ale cărăușilor. În cele din urmă, melodia s-a prefăcut într-un cântec de joc în toată regula. Ca și cum ar fi băut apă vie, ochii cărăușilor au început să sticlească de lumina bucuriei și a poftei de viață. Din când în când, se auzea câte o pocnitură din degete sau o chiuitură în surdină. Pâcu, ca un diavol, a pornit să cânte din ce în ce mai cu foc, încât, în cele din urmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai bine de trupul fluierului, și după câteva încercări să vadă dacă îl ascultă instrumentul, a pornit o doină tărăgănată, însoțită de glasul lui mormăit... Cei din jur s-au oprit din cântat. Duși pe gânduri au rămas cu ochii sticlind în bătaia lunii... Cam așa cum stați voi cu gurile căscate la mine hă, hă, hă - a încheiat Pâcu vorba. Și unde-i nădușala, moș Pâcule? - a întrebat Mitruță. Na-ți-o bună că ți-am dres-o! Ai răbdare, băiete
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pot să-l mint. El trebuie să știe adevărul, pentru că tot el este șeful, chiar dacă nu mai merge la drum cu noi ca altădată. Și apoi pe Hliboceanu îl iubește de parcă i-ar fi fecior. Îl vedeam eu cum îi sticleau ochii când acesta reușea să facă o treabă mai cu dichis... Îi sufletul lui! Ce mai?” Numai ce și-a liniștit gândurile, că a și ajuns la poarta bătrânului. Hooo, băieții tatii! Îngăduiți oleacă, că avem o treabă la casa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
primele fire bălaie de lumină rămăseseră Încâlcite Într-un norișor de forma unei calești. Spre deosebire de vecinul său, un stratocumulus impozant, acesta era un cirrus prea firav pentru a struni mult timp strălucirea astrului, astfel Încât, un pic mai târziu, o rază sticli pe sub sprânceana de abur, pătrunzând prin despărțitura triunghiulară rămasă Între perdeaua și tocul uneia dintre ferestrele Salonului VIP numărul 6. La capătul călătoriei sale de ani-lumină, căutătura soarelui Înțepă una dintre pleoapele Împăratului, iar aceasta tresări și bătu În retragere
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Alfina a demarat În trombă, cu scârțâit de roți, lăsând În urmă o dâră de praf și gaze de eșapament. Și iată-l pe eroul nostru rămas de căruță În mijlocul drumului, cu motorul Înecat ca ultimul Începător, cu toate beculețele sticlind disperate pe bord. În acele secunde s-a simțit ca un Wartburg de pensionar redegist, gata să fie prins de fălcile concasorului spre a fi transformat Într-un morman de fiare. Apoi, pedigriul teuton și-a spus cuvântul. Fauvé a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întâi ca obicei, apoi ca reflex, și sfârșind prin a se instaura ca obligație. Din motive obscure, simțeam nevoia de-a fi mereu aranjați și spilcuiți. Când cineva mai spunea câte ceva despre fiicele Evei, un timp câte-o privire mai sticlea nostalgică, păstrând captivă În bobul ei incandescent amintirea unui sân ca o cupolă bizantină ori a unui ten asemenea petalei de crin, apoi bărbații au Început să dea din mână a lehamite atunci când se mai rostea vreun nume feminin, pentru ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mărfurilor etalate În vitrinele magazinelor de lux. Fiindcă sunt niște materialiști, lipsiți de ideal. Vor numai bani și nimic altceva. Am observat același lucru și la unii din tovarășii care mă Însoțeau În vizitele efectuate În străinătate. Văzîndu-i cum le sticlesc ochii după mărfuri străine, Îi spuneam tovarășei Elena: ticăloșii ăștia mă vor vinde, Într-o bună zi, pentru un pachet de țigări Kent. Pentru ei, lupta de clasă e numai un pretext, Își bat joc de ea. Și atunci, cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ultimele zile acumulase multă oboseală, simți bruc aerul nopții oxigenîndu-i plămînii, limpezindu-i creierul, poate că încă nu e totul pierdut, cîteodată un șut în fund poate însemna un pas înainte, se gîndește privind atent în direcția Baricadei, cu ochii sticlindu-i sub dîrele de lumină lăsate pe cer de trasoarele forțelor de ordine. Cred și eu, dom’ Petrică, izbucnește Gulie, că doar n-o să-l scotociți voi, îi face semn lui Tîrnăcop să nu-l slăbească cu nici un chip pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Șuieratul trenului Îl trezește din amorțire. Însfârșit, câinele iese din cocioaba lui Ben, umbră scheletică și străvezie. Antoniu Îl cheamă lângă el, cu un fluierat scurt. Îi mângâie pe cap și câinele dă din coadă docil. În ochii lui, ce sticlesc de foame se citește o o mare speranță. -Măi dihanie străvezie, uite cum râde luna de noi cu gura până la urechi. Câinele Își ridică și el privirea către cer, din reflex, și latră la lună stins, vlăguit. Antoniu scoate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ereditară. Tata a murit la spitalul de nebuni. Fusese un judecător respectat. Dar i se urcase băutura la cap, cum s-ar spune. Am fost să-l văd în ziua în care a murit. Era îngrozitor de slab și ochii îi sticleau. M-a apucat de mână și m-a întrebat: „Îi vezi?“. „Pe cine?“ am zis. „Păunii“, a spus el. „E drept că sunt frumoși, cu penele lor în culori strălucitoare, dar nu pricep de ce îi lasă liberi prin secție. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o schemă neterminată și făceam fel și fel de calcule din care nu rezulta nimic. Iată și alte începuturi date: Patrocle Patrocle este un câine lup. De câte ori îl văd, îmi amintesc cât de mic și de jucăuș era. Ochii îi sticleau ca două mărgăritare, iar urechile erau parcă două antene, pururea pregătite să capteze cel mai mic zgomot. Acum însă a crescut mare. De curând, Patrocle a făcut o faptă remarcabilă, ajungând la salvarea unei vieți omenești. Un eveniment deosebit E
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ultimele zile acumulase multă oboseală, simți bruc aerul nopții oxigenîndu-i plămînii, limpezindu-i creierul, poate că încă nu e totul pierdut, cîteodată un șut în fund poate însemna un pas înainte, se gîndește privind atent în direcția Baricadei, cu ochii sticlindu-i sub dîrele de lumină lăsate pe cer de trasoarele forțelor de ordine. Cred și eu, dom’ Petrică, izbucnește Gulie, că doar n-o să-l scotociți voi, îi face semn lui Tîrnăcop să nu-l slăbească cu nici un chip pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sclipiri din noapte. Trufașă era. În trufia ei fugea nemișcată și Luna i se închină aruncând spre ea sclipiri din noapte. Rochia ei neagră, cu guler înalt se târâia de pământ cu o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se schimbe nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui, Et puis A se preschimba Scump Crăiasă Insectă Preafrumoasă Isteț Taci, tu Inventiv Chiar te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o lume numai pe noi doi. Îmi luă mâna, o sărută, învârtindu-mă o dată mă conduse la masă. Îmi trase scaunul, puse muzică și se așeză și el. Servirăm în liniște. Ne priveam reciproc cu o lumină în ochii ce sticleau, ne zâmbeam, era o taină știută numai de noi doi. Vraja dintre noi era atât de puternică încât nici nu auzisem când veni cineva. Însă când se apropie foarte tare de noi, tresărirăm speriați, vinovați. Era tocmai această stare neplăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]