43 matches
-
Explorarea lumii, a vieții proprii de copil care a urmat, era legată de această primă tresărire. Vedeam cum veneau la noi oameni, care vorbeau cu tata și cum din ceea ce spuneau izbucneau hohote de râs, sau înjurături de admirație, sau sticliri de ironie în priviri, dispreț sau satisfacție secretă, o plenitudine a trăirii, o jubilațiune intensă, adesea pentru un singur cuvânt rostit de al lui Bașă, capiule și ce i s-a răspuns, căscăundule, ce putea spune cutare și în loc de asta
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
oprește, nu suntem noi mari, nu știm noi destulă carte, nu suntem liberi? Mă apucă râsul. El, cumintele Dobrinescu, șeful clasei, cu bursă încă patru ani, ieșea sigur învățător... Ce-l apucase? - Fugim în țari străine, reluă el cu o sticlire stranie în ochi, dar cu un glas domol, gospodăresc. Pâș, pâș, și... Și arătă cu mâna în depărtările închipuirii. Țelul prea sigur al vieții sale nu-i mai plăcea, bănuia, intuia poate că destinul meu avea să fie mai aventuros
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dinadinsul să-l învețe, îl sfătuia, îl corecta, îl punea s-o ia de la cap, era numai un dialog al lor, al cărui sens ne scăpa, uneori suna clopoțelul și tot nu-l slăbea... Bârzoi se întorcea în bancă cu sticliri de ură în priviri la adresa tuturor, în timp ce din clasă se auzeau stigăte, Bârzoi, Bârzoi, și profesorul ieșea pe ușă ca o fantomă fără chip și formă. - Ce e, Niculescule, îl întreb, ce cauți aici? - Ne angajăm? zice. Și tu vrei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o ființă care se stinge în mlaștini, departe, sau care poate s-a și stâns. „Niculiță! Niculiță!“ Tresar. Și într-o clipă, fără să vreau, întrebarea naște: —Unde-i Chiva? Ce-ai făcut cu ea?... Pușcașul rânjește; ochii rotunzi au sticlirea Iezerului. Și deodată un glas - un glas străin parcă, jos, ostenit, înfiorător - glasul lui Marin, totuși pornește: Unde-i? Ce-am făcut? Ce-am făcut eu? Dar tu ce-ai făcut?... Și iar rânji neclintit, lângă mine. —Boierule!... ciocoiule! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă întorceam din luncă și veneam gânditor pe podul răsunător de fier. Apa râului curgea pe dedesubt largă și lină, cu strălucire întunecoasă. În stânga, pe malul dinspre Galați, o bulgărie își întindea răzoarele lungi și liniile negre ale șănțurelelor, cu sticliri de șuvițe de apă printre zarzavaturi. Stăpânul ei era un om cu mustățile mari, zbârlite, cu ochii abia zăriți sub sprâncenele late; un om negru și tăcut. Stăpân la podul umblător din susul liniei ferate, cunoșteam pe un moșnegel îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
direcția luminii lămpii de miner, ca să vadă a urca înapoi Manuil Fragă, fiindu-mi grijă să nu se scapete el de pe fusceii scării Și era tăcere și în bătaia luminii, Apa de jos unduia numai din când în când, aruncând sticliri negre, ca o aripă de corb Deci acum priveam la Manuil Fragă, cum cu găleata legată la brâu, se suia atât de încet pe scară, din fuscel în fuscel, de parcă mergea pe un rând de porumb, prășindu-l de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să se concentreze asupra a ceva ce s-ar fi aflat cumva în spatele său. Privea peste umăr cu o încordare cum nu mai văzusem, așteptând să-l lovească cineva. Dar nu era nimic care să poată fi văzut. Cu o sticlire inimaginabilă și cu imensa mustață fluturând, el adulmeca ceva, parcă presimțind iminența unei grozăvii fără seamăn. Avea o intuiție formidabilă acest Maro și cred că fără sprijinul său aș fi clacat demult, în asemenea măsură mă slăbise atacul Aurorei Sticlaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
epocă cu vedete mult râvnite mai ales de doamne, d-na General (o numeam așa numai când voiam să atrag cuiva atenția asupra autorității și respectului de care dădea ea dovadă) afișa scurt, de după ochelarii cu rame aurii, doar o sticlire de privire într-un unghi ascuțit, asemenea unui fulger și în același timp, o strângere de buze care însemna mult mai mult decât o apostrofare cu vorba sau cu fapta și nu se mai auzea nici musca. În această sufragerie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
presus de orice un bătrân scoțian șiret care are în spate o experiență de o viață în domeniu. Domnul Arthur Scargill provine însă dintr-un mediu diferit: activist sindical de-o viață, cunoscut marxist și instigator de conflicte cu o sticlire belicoasă în ochișorii ca două mărgeluțe. Deci vă pun următoarea întrebare: căruia din aceste două personaje i-ați încredința viitorul industriei miniere britanice? Pentru că despre asta este vorba în disputa minerilor. Căci, în ciuda retoricii zvonistice a domnului Scargill despre locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
problema mea, spuse el. Treaba este că dacă nu apărem în librării cu o biografie a lui Saddam Hussein în următoarele trei, patru luni, o să ne scoată de pe piață toate editurile din oraș. Își ridică privirea spre mine, cu o sticlire bruscă de disperare în ochi. Poate scrii tu una pentru noi. Ce zici? Șase săptămâni de documentare, șase săptămâni de scris. Douăzeci de mii avans dacă reușim să obținem toate drepturile de vânzare peste ocean și cele de reeditare. — Patrick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din nesimțirea lor porcească. Margaret a obținut în sfârșit un minister: Educația. Va fi minunată, sunt convins. Keith Joseph a fost numit la Sănătate. Pentru mine e un necunoscut. N-a făcut cine știe ce impresie. N-am remarcat decât o ușoară sticlire maniacală în ochi, care mi se pare cam penibilă. Eu am primit 1500 de voturi. Sincer, mă miră că am primit și atâtea - dar oamenii ăștia ar vota probabil și pentru manechinul unui croitor dacă ar avea o insignă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe jumătate închise și veți spune ceva impresionant de genul, „E un caz singular, domnule Owen, categoric singular“. Zâmbi. — Încă nu e totul pierdut, Michael. Putem lucra împreună, putem explora diverse piste și în plus... Se întrerupse brusc și o sticlire fugară îi sclipi în ochi. Și în plus... Să știi că s-ar putea să ai dreptate în privința asta... — Da? În ce privință? — Este un caz singular, nu? Asta-i ciudățenia. — Mă tem că nu înțeleg. — Cuvântul „biscuit“, Michael. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
veneam ca din basme, el rîdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o Întreagă lume Îi răsărea În ochi, eu pe banca din spatele lui, privind pînă la orbire sticlirea fugară a zăpezii În soarele de necrezut al dimineții sfîșiat de goana cailor iuți. Și Crăciunul acelui an Începu spre seara zilei următoare În casa Învățătorului - el Încă nu Îmbătrînise, adică nu arăta pe măsura vremii care trecuse, soția mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca de-un magnet de articolul „Binecuvîntați regimentele și copiii”. Ăsta a fost și-un film. Caut, așadar, mai Întîi regimentele. Nu-s. În schimb, găsesc o informație utilitară. Doi copilași au fost adoptați de Unitatea Militară 0829. „Ocrotiți de sticlirea prietenoasă a scuturilor Țării, orfanii Își regăsesc copilăria.” CÎnd scuturile sticlesc ca mama și ca tata. „Orgasmul era deplin, continuu, aidoma unui ciocan mare, mînuit de un demon În delirul ei interior.” Am citat dintr-un număr al revistei Bordel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am uitat-o, că mi-e tot atât de scumpă ca și în noaptea trecută. ― Te-ai gândit la mine azi? o întrebai eu, amintindu-mi că amanții își pun asemenea întrebări dulci. Închise ochii, și îi zării două lacrimi, mai degrabă sticliri, căci bobul nu crescuse atât ca să se desprindă de pleoape. ― De ce plîngi? o întrebai brusc, încercînd să par mai emoționat decât eram. (Și totuși, o iubeam, Doamne, o iubeam nebunește! Atunci de ce nu puteam suferi alături de ea? De ce mi-era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tăcere, iar ochiul antrenat al lui Faulques observase gentuța de fotograf care Îi atârna femeii pe umăr, și o ciudată Împletire de pași și hazard prin sălile muzeului, cu altă coincidență scurtă, de astă dată fără vorbe și surâsuri, În fața sticlirii ondulate a apei dintr-un tablou de Diego Rivera, care Întrețesuse destine fără ca vreunul din ei să fi fost conștient de asta. Mai târziu, când plecase din muzeu și trecuse pe lângă bronzul ecvestru din fața ușii, Faulques se dusese spre Zócalo
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mirosul crud al ierburilor, iar executații în șanț dintr-o poezie erau rude cu soldatul în putrefacție din Le dormeur du val: Din șanț executații privesc cu ochiul fix Spre stelele sublime ce ard în depărtare Și-n recile pupile sticlirile stelare Trezesc reflexe stinse de dincolo de Styx. Brăilean, deci apropiat de Bărăgan, poetul are, împreună cu toți muntenii, simțul eternității viguroase a câmpurilor, indiferente la gunoiul uman: Florile de pe câmpie le cosesc mitraliere Și cu sucurile scurse spală rănile mortale De
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
i se pusese ceva. Mi-a spus că nu era nebun să strige el, care fusese securist, "Moarte securiștilor!". Habar nu am cum stau lucrurile cu adevărat, dar e plauzibil. Și mie, la televizor, mi se păruse că are o sticlire ciudată, anormală, a ochilor și gesturi cam nenaturale. Oricum, din ce am văzut și auzit atunci, mi-am format opinia, păstrată până astăzi, că 12 ianuarie a fost o zi decisivă pentru ceea ce avea să fie viitorul României. Atunci, la
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]