41 matches
-
ca de-un magnet de articolul „Binecuvîntați regimentele și copiii”. Ăsta a fost și-un film. Caut, așadar, mai Întîi regimentele. Nu-s. În schimb, găsesc o informație utilitară. Doi copilași au fost adoptați de Unitatea Militară 0829. „Ocrotiți de sticlirea prietenoasă a scuturilor Țării, orfanii Își regăsesc copilăria.” CÎnd scuturile sticlesc ca mama și ca tata. „Orgasmul era deplin, continuu, aidoma unui ciocan mare, mînuit de un demon În delirul ei interior.” Am citat dintr-un număr al revistei Bordel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
presus de orice un bătrân scoțian șiret care are în spate o experiență de o viață în domeniu. Domnul Arthur Scargill provine însă dintr-un mediu diferit: activist sindical de-o viață, cunoscut marxist și instigator de conflicte cu o sticlire belicoasă în ochișorii ca două mărgeluțe. Deci vă pun următoarea întrebare: căruia din aceste două personaje i-ați încredința viitorul industriei miniere britanice? Pentru că despre asta este vorba în disputa minerilor. Căci, în ciuda retoricii zvonistice a domnului Scargill despre locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
problema mea, spuse el. Treaba este că dacă nu apărem în librării cu o biografie a lui Saddam Hussein în următoarele trei, patru luni, o să ne scoată de pe piață toate editurile din oraș. Își ridică privirea spre mine, cu o sticlire bruscă de disperare în ochi. Poate scrii tu una pentru noi. Ce zici? Șase săptămâni de documentare, șase săptămâni de scris. Douăzeci de mii avans dacă reușim să obținem toate drepturile de vânzare peste ocean și cele de reeditare. — Patrick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din nesimțirea lor porcească. Margaret a obținut în sfârșit un minister: Educația. Va fi minunată, sunt convins. Keith Joseph a fost numit la Sănătate. Pentru mine e un necunoscut. N-a făcut cine știe ce impresie. N-am remarcat decât o ușoară sticlire maniacală în ochi, care mi se pare cam penibilă. Eu am primit 1500 de voturi. Sincer, mă miră că am primit și atâtea - dar oamenii ăștia ar vota probabil și pentru manechinul unui croitor dacă ar avea o insignă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe jumătate închise și veți spune ceva impresionant de genul, „E un caz singular, domnule Owen, categoric singular“. Zâmbi. — Încă nu e totul pierdut, Michael. Putem lucra împreună, putem explora diverse piste și în plus... Se întrerupse brusc și o sticlire fugară îi sclipi în ochi. Și în plus... Să știi că s-ar putea să ai dreptate în privința asta... — Da? În ce privință? — Este un caz singular, nu? Asta-i ciudățenia. — Mă tem că nu înțeleg. — Cuvântul „biscuit“, Michael. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
direcția luminii lămpii de miner, ca să vadă a urca înapoi Manuil Fragă, fiindu-mi grijă să nu se scapete el de pe fusceii scării Și era tăcere și în bătaia luminii, Apa de jos unduia numai din când în când, aruncând sticliri negre, ca o aripă de corb Deci acum priveam la Manuil Fragă, cum cu găleata legată la brâu, se suia atât de încet pe scară, din fuscel în fuscel, de parcă mergea pe un rând de porumb, prășindu-l de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apoi preotul cu nașa o așează peste voalul alb. Marius prinde mâna Smarandei și începe ușor să-i mângâie degetele, în timp ce o privește cu ochi tandri și mângâietori. Ea îi răspunde cu un surâs plin de promisiuni, la fel de luminos ca sticlirea în noapte a unui licurici. Palmele lor îmbrățișate se caută frenetic, pasional, mărturisesc reflexia pură a unui singur gând. "Sunt al tău, sunt a ta." Mirii gustă din pâinea și paharul de vin sfințite prin binecuvântarea preotului, apoi ținându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
veneam ca din basme, el rîdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o Întreagă lume Îi răsărea În ochi, eu pe banca din spatele lui, privind pînă la orbire sticlirea fugară a zăpezii În soarele de necrezut al dimineții sfîșiat de goana cailor iuți. Și Crăciunul acelui an Începu spre seara zilei următoare În casa Învățătorului - el Încă nu Îmbătrînise, adică nu arăta pe măsura vremii care trecuse, soția mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lumea pură a ideilor și uitam multă vreme că pe lume există și o altfel de dragoste. Da, exista, vedeam eu însumi; cum grupuri de băieți și fete coborau împreună de pe treptele universității cu privirile sticlind, ghiceam ce înseamnă acea sticlire, dar nu-mi mai păsa. Da, exista, iar frumusețea divină a unei astfel de priviri a unei fete către un băiat, ca un fulger, și surâsul care urma, curat, de fetiță, mă făceau parcă să îmbătrînesc, eu cel căruia nimeni
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care ne-o dă ideea că undeva în orașul în care trăim cineva are aceleași preocupări ca și noi, deși meseria lui e alta și că oricând te puteai duce să-l vezi, și el să te primească cu acea sticlire în ochi pe care i-o dădea pasiunea nobilă pentru cultură? Cum de renunțase și la meseria lui și la această pasiune și acceptase să vină la noi și să... Abia acasă deschisei și eu fălcile și râsei cu gura
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fată, o retrăii cu putere această magică inițiere și nici o clipă nu mă gândii și nu simții că Nineta nu mai era aceeași. Scena se repeta aievea și pentru ea. Îmi dădeam seama, se uita la mine cu mii de sticliri de speranță nebună în privirea ei mistuită realmente de focul ei interior, parcă nestins, nestins de vânturile și furtunile care suflaseră atâta vreme în el. De ce nu? gândeam cu o adâncă convingere pe care mi-o insufla trupul ei minunat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un foc somptuos din surcelele stelelor / Adună de pe flori polenul somnului / Și-l dăruie cerșetorului la răspântie” (Brățara nopților, X); „Cuvinte, corăbii pentru coraliile glasului / Pentru aurul strâns în funduri / Pentru tristețea care își sună clopotele în cortina timpului / Pentru sticlirea de silex a surâsului / Pentru nădejdea mângâind umerii ca o blană albastră” (Ibid., XV); „șOmulț nu simte viziunea călcând cu el alături / În zilele cu soare, în bucla arăturei / În nopțile-n beteală, în argintul porților răsfoind zilele apelor / În
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nodule pe sens, 180 de pagini gata, ilustrații poate, vezi, a treia e cu pogorămînt! la vînătoare de clipa ce, altminteri, cuprinde neluată în seamă, farmecul nopții, că la ea vezi mișcările antinaturale de om, stau să o compromită din sticliri și mai mult, noaptea toată o mare de lumină să înțelegi, pînă atunci risipește marea de oameni, ai, Drăgane, ce locuri avem? 77, s-a stricat locomotiva, de aceea a stat, a adus alta de la Pașcani, da două, de la 41
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mirosul crud al ierburilor, iar executații în șanț dintr-o poezie erau rude cu soldatul în putrefacție din Le dormeur du val: Din șanț executații privesc cu ochiul fix Spre stelele sublime ce ard în depărtare Și-n recile pupile sticlirile stelare Trezesc reflexe stinse de dincolo de Styx. Brăilean, deci apropiat de Bărăgan, poetul are, împreună cu toți muntenii, simțul eternității viguroase a câmpurilor, indiferente la gunoiul uman: Florile de pe câmpie le cosesc mitraliere Și cu sucurile scurse spală rănile mortale De
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cuplului regal spaniol nu erau de fapt ai lui Ferdinand, care era homosexual. Dezamăgită de soțul ei, Isabela își va găsi repede consolarea în brațele altor bărbați. Regina este departe de a fi o frumusețe, însă ochii ei albaștri cu sticliri verzui îi dau o expresie de inteligență pătrunzătoare. Candidații nu lipsesc. Idila cu chipeșul general Francisco Serrano se petrece în văzul lumii ceea ce îl determină pe regele consort să se retragă la castelul El Pardo. Pentru salvarea aparențelor, Serrano este
Isabela a II–a a Spaniei () [Corola-website/Science/300855_a_302184]
-
este loc pentru oameni ca Fărcășanu. Apariția romanului a fost promită extrem de favorabil. Astfel: Romanul a fost recenzat mai recent de Ion Negoițescu în revista "Cuvântul Românesc" din Canada care afirmă: ""Eficient de bună seamă, stilul acestui memorial nu cunoaște sticlirile de valori spurcate cu care îți ia ochii și îți ațâță imaginația marele Mateiu, dar eficiența lui provine din eleganta pondere a intelectului. Atmosfera se creează cu simplitate, cuvintele degajează ceea ce singura inteligență sensibilă îngăduie, simțurile păstrându-și buna cuviință
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]