933 matches
-
gândit că Săptămâna Patimilor e un nume mult mai potrivit pentru carnagiul care urmează. “Săptămâna Luminată” sau “Săptămâna Mare” sună pur și simplu inadecvat când te gândești la râurile de sânge, la hălcile încă picurânde și la ochiul fix și sticlos care-și va privi din galantar potențialul consumator. Creștinismul nu e singura religie care-și asezonează marile sărbători cu masacre în rândul necuvântătoarelor, dar e cea în cazul căreia alăturarea pare cu totul stranie. Următorul dialog nu mi s-ar
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
au creat o stranie forfotă distrugătoare. După o vreme, cuceritorii ultimelor cotloane tainice ale planetei și-au strâns dezamăgiți catrafusele, îndreptându-se spre Poli sau spre cine știe ce sălaș exotic în care fecioarele sunt dezvirginate de idoli de piatră, sub privirea sticloasă a vraciului în mantie de pene, căutătorul de urme a pornit, par avion, după Big Foot, iar cuprinsul acela împădurit a revenit la starea lui ancestrală. Însă uciderile de oi au continuat. Din uriașele sume de bani cheltuite atunci (recuperate
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
apar pentru prima oară îngerii și păsările ce străbat mai tîrziu cerul poeziei sale, intrînd în vorbă cu poetul. Bestiarul stănescian cu inorogi străvezii, cai în cavalcadă sau împietriți, cu lupii săi flămînzi alergînd pe omătul cristalin al unor peisagii sticloase, cu rîuri înghețate, dominate de zăpezi strălucitoare și sori de gheață deasupra codrilor oglindiți de cerul rece, limpede și sur, într-o împărăție a gerului veșnic, a prins și el viață alături de copacii săi, pomul, teiul, arborele cu care poetul
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
arătau atât de bine încât păreau proaspăt culese, iar întregul ansamblu era de-a dreptul încântător. O altă „inovație“ pentru care era recunoscut o reprezintă trandafirii ornamentali de pe torturi, realizați din zahăr ars, cărora știa să lea dea un aspect sticlos și străluciri în diverse culori. Și, în fine, putem vorbi și despre o inovație în sensul adevărat al cuvântului, care ar fi putut purta și acum marca având numele Krotz, dar maestrul, din mărinimie, nu a ținut secretul doar pentru
Agenda2003-49-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281786_a_283115]
-
Mie îmi țineam de căldură!/ Blagoslovit cu o pereche de membre asidue/ reci asudate că lipitorile" (Peisaje rănite). Un centru de atracție fascinant îl constituie universul personajelor dostoievskiene, dintre care cîteva sînt interpretate liber, bunăoară Raskolnikov: "Spaimă delirul cu ochii sticloși.../ Și iar/ Chinuit de al zecelea gînd:/ Roșu pe roșu nu se cunoaște./ Pornește prin subteranele varului/ Zgomotele îl catapultează-n taverne/ Oamenii il strivesc sub picioare./ Ucigaș pe albul zăpezii". Treptat, bardul ajunge la o emfaza a mizeriei, poza
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
decât în mediul citadin, însă visul lui este să se retragă în "zăvoaiele Oltețului", unde se află domeniul lui: Ah, Mărgăriteștiul meu, Eden floral, Eden legumicol, cu picturale vinete și tomate, cu dovleci borțoși, cu mătasă de porumb, cu grâu sticlos, cu ovăz care crește până la pieptul meu de bărbat înalt, cu nuci groși abia cuprinși de brațe voinice, cu viță, luncă de Olteț fertilă și parfumată. [...] Mi-aș construi sau o culă olteană, stilizată gotic, sus, pe dâmb, sau un
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
de varza în care sunt făcute. Un pat de varză pe care punem sarmalele ajută la digestie. Dacă avem poftă putem să mâncăm și puțină mămăliguță. Dar mămăliga de azi nu mai e ce-a fost. Înainte era un porumb sticlos, special, care avea alte caracteristici și din care ieșea mălai integral, care își păstra tărâța. Acum mălaiul se face din alt soi de porumb. De aceea mămăliga se face în două-trei minute, înainte dura mult mai mult. Deci mămăliga trebuie
Dr. Mencinicopschi - sfaturi pentru o masă sănătoasă de Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/24138_a_25463]
-
și oameni politici să le comenteze. La OTV, ce să văd? Un oarecare Marin Trușcă, sub al cărui nume scria "copreședinte al Ligii Comuniste" (?) critica vehement riposta americană. Din discuția lui cu Dan Diaconescu, am aflat că hirsutul cu privire sticloasă felicitase comandourile teroriste pentru acțiunile lor criminale din 11 septembrie, care ("noi știm", zicea) n-ar fi fost organizate de bin Laden, ci de o structură de stînga a Islamului, ca pedeapsă meritată la "jignirea pe care SUA a provocat
Cercul micilor teleaști by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15818_a_17143]
-
decît să păstreze ceea ce neștiutorul îi dăruia zilnic".) Și, astfel, într-o bună dimineață, bătrînul servitor, constatînd că stăpînul său nu mai apare, sparse ușa zăvorîtă și descoperi ceva de neînțeles: "Stăpînul său, adevăratul său stăpîn, stătea fulgerat, cu privirea sticloasă și țintă la chipul clocotitor de viață din oglinda criminală. Omul din cristal se mișca, făcea gesturi clare, apoi hohoti perfid, se desprinse de sticlă și dispăru. Cînd servitorul se trezi din leșin, în odaie se răspîndiră miasmele morții iar
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
le spun rugăciuni păgîne le pun înainte foarte flămînd fiind să pască întîmplări sălbatice cu munți și păduri îndepărtate poate chiar de neatins/ apoi mă-mbrac încet încet ca un nabab cu insolitul meu costum din stofă de țărînă pură sticloasă inconfundabilă cu guler cu manșete cu buzunare cu căptușeală de iarbă tînără zglobie frunzoasă/ pornesc la-ntîmpalre pe străzi prin cartiere sărace prin parcuri obscure prin care doar paraliticii dorm cu bezna impenetrabilă-n brațe/ îmi imaginez că sînt bun și
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
de inferioritate ale unei "muieri cu toane". Scriitoarea Claire Goll credea că cine se căsătorește cu Alma este condamnat la moarte, Elias Canetti își amintește de făptura ei uriașă, invadatoare, împodobită cu un surîs dulceag și cu ochi mari, albaștri, sticloși. Cînd farmecele au început să pălească, Alma își făcea apariția umbrită de pălării gigantice, ornate cu pene de struț, semănînd ba cu un d'Artagnan, ba cu un travestit, sau cu un armăsar înhămat la un car funebru, scria aceeași
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
autentice prin imaginația febrilă, în același timp serioasă și burlescă. Lirismul vibrează ca o rețea sub înaltă tensiune. E un lirism de măști care se sustrage exprimării directe. Un labirint de senzații și de gânduri se traduce în versuri reci, sticloase, dar pline de un sânge viu care le irigă în interior. Rareori o scriitură mai exactă metaforic a transcris o mai puternică tensiune lăuntrică. Tot așa cum o aparentă detașare ascunde cel mai radical pesimism. În ultimele poeme, versul se dezgolește
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
grijă să nu-l scape. Într-adevăr, «spectacolul» pe care-l oferea cadavrul lui Ionică Vindecătorul, căci el trebuie să fi fost, era înfiorător. (...) Ochiul stâng îi fusese scos, probabil cu un briceag sau cuțit, iar dreptul rămăsese deschis, neatins, sticlos. Petre Nebunul crestase cu un cuțit sau un briceag pe pieptul Vindecătorului o cruce. De ce-ai făcut asta? îl întrebă comisarul-șef adjunct. Crucea?! Păru să se mire ucigașul. Aaaa, da, crucea. Pentru că se credea Dumnezeu, dar era fals
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
ea, un set elegant de pix și stilou cu ștaif, de director executiv. Apoi o colegă de serviciu, viitoarea soție, cum s-a potrivit mai apoi, mi-a făcut cadou un set scump și luxos, cu numele unui designer imprimat sticlos în auriul cutiei, cu care semnăm contracte și care imi purta distinsa funcție prin birouri sobre. Am fost tare legat de instrumentul meu de scris și poate de aceea am o exigenta aparte pentru felul în care îmi desfășor muncă
Cu stiloul la purtator [Corola-blog/BlogPost/98246_a_99538]
-
În dimineața în care din reflex în oglindă am privit și nu m-am văzut părea că întregul perete și-apoi întreaga cameră până atunci așezate în spate cuminți a cutezanța deodată bombate se cufundaseră cu totul în apele-i sticloase și fără milă peste margine le revărsau ocupându-mi tot locul iar de sub degetele ce febril mai cătau pe suprafața netedă și rece încercând să mă regăsească nedumerirea strunele își acorda și-am tras atunci cu grijă ușa-n urma
CHIMERE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383670_a_384999]
-
era teamă și să respire, ca nu cumva aburul care îi ieșea din gură să topească pojghița de gheață care se formase pe suprafața apei. Reușiră să iasă de pe oglinda lacului tocmai când uriașul se năpusti după ei pe gheața sticloasă care pârâi prelung și cedă sub greutatea lui. Spiridușul chiui de bucurie văzând cum se zbate namila în undele înghețate, în timp ce se transforma într-un bloc de gheață uriaș. - Ce crezi că voia de la noi arătarea cu un ochi? Ștefania
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
undele înghețate, în timp ce se transforma într-un bloc de gheață uriaș. - Ce crezi că voia de la noi arătarea cu un ochi? Ștefania ridică din umeri, fără să îi răspundă. Conducând ca vântul săniuța de gheață, ajunseră în curând la treptele sticloase ale palatului în care domnea Zâna Iarna, o domniță înaltă, cu părul lung și alb atingând zăpada de la picioare și cu o mantie pufoasă cu o trenă atât de lungă încât adunase de-a lungul ei o ceată de zece
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
sub titlul ,,Bătrânul și motanul”. ,,Peștișorul fermecat” ne îmbie cu o atmosferă de basm, iar inscripția cu titlul ,,Bulgăreasa” - cu una de-a dreptul copilăroasă, pe care o cităm: ,,Iaca, vine o bulgăreasă,/ Înaltă, suplă și frumoasă,/ Ochii-i mici, sticloși ca marea,/ Cu ei luminează calea./ Doi copii stau, se uitau/ La fata ce o zăreau:/ - O vreau eu, căci sunt muntean!/ - O iau eu, căci sunt oltean!/...Vai , vai, vai, vine-un bulgar,/ Ne lasă în gură amar./ Fata
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
le răsfiră, cu grație, printre degete. Același fenomen se repetă cu stropii de apă, pe care-i face să irumpă în aer, transformându-i, printr-un gest magic, în sfere imense, străvezii, volatile. Muzica redă clipocitul cristalin al apei, ciocnirile sticloase ale scoicilor și foșnetul straniu al nisipului, în combinații timbrale de mare plasticitate și finețe expresivă. Finalul scurtmetrajului transformă jocul inocent de la început, într-unul meditativ, preocupant, datorită dedublării subite a personajului feminin - fapt ce face posibilă întâlnirea sa cu
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
foarte mult ne-a povestit poate ore în șir/era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/pline de frică". în fine, ultimul text cu Oona,înainte ca ea să dispară: "din seara aceea când frigul ne-a pătruns/ bezmetic prin ochii obosiți de atâta/privit prin
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
trăiești. Urcă din nou în odaia cu șemineu. Sfoara era prea scurtă, puse un scaun pe masă. Inspiră. Expiră. Oftă pentru ultima oară și... - Ce faci acolo, curvo? șuieră deodată cu mânie, clar, Kîsenka, arcuindu-se toată, cu ochii-i sticloși scăpărând, și lepădând în sfârșit obișnuita-i mască de animal nevorbitor de limba rusă. Ce-i, ai înnebunit cu totul, lepădătură ce ești! Ce-ți lipsește? Ce viață spirituală? Ce vă tot lipsește, rahaților? Ce, ai uitat ce te-a
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
trecea. Croindu-și cu greu prin hățișuri cărarea, cînta dintr-un flaut de os și zicea: - Veniți să vînăm în păduri nepătrunse mistrețul cu colți de argint, fioros, ce zilnic își schimbă în scorburi ascunse copita și blana și ochiul sticlos... Fastuosul scenariu mitic se sprijină pe simetrii și articulații subtile și deschide largi perspective simbolice. Mistrețul i se năzare prințului pretutindeni: în "apa jucînd sub copaci", în foșnetul ierbii, în lucirea lunii - ca o obsesie premonitorie și fatală: Dar vai
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
mult ne-a povestit poate ore în șir/ era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/ buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în/ spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/ dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/ cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/ în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/ pline de frică" (Scrâșnitorul); "înfășurase bine scrisoarea în mână/ ochii i se îngustau/ și simțea un gust acru în gură// noaptea/ se împerecheau gândacii leneși/ sub privirea ei atentă și
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
al lui Mircea Horia Simionescu, Nesfârșitele primejdii. În evaluările și caracterizările sale, autoarea comentariului (ne)critic se bazează și pe opiniile unor personaje din carte, de exemplu pe opiniile Despinei, care afirmă, printre altele: "Parcă ne-am afla în universul sticlos și alunecător al lui Dali". Citând-o cu evlavie pe Despina, Gabriela Gheorghișor susține, la rândul ei, că "universul ficțional construit de Mircea Horia Simionescu tinde să devină unul Ťdalinianť, fluid și elastic." Ne întrebăm pe cine va cita eseista
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
-ntregul. Și atunci Mehria, apărut din senin, alergă din mașină, înainte să oprească motorul și fără să-și fi deschis, ca de obicei, porțile spre grădină. În timp ce-o purta în brațe, Mehria avu din nou privirea aceea febrilă, sticloasă, de varan în pustiu. O-n-tre-bă în arabă dacă o doare și ea nu înțelese exact, însă intui și îi răspunse pe limba lui: "Leî, leî...10", lăsân-du-l să creadă că mușcătura nu era mare lucru. "Mulțumesc" și "nu" erau singurele
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]