824 matches
-
Printre cuvinte). Astfel că poezia n-ar fi decît o eroică ariergardă existențială. Paseist prin fidelitatea sa față de instrumentul expresiei tradiționale ("Uneori îmi pare că arta există anume pentru ca trecutul să se poată exprima"), poetul adoptă, în relația sa cu stihia imprevizibilului, un stoicism elegant: "Fii tare sub loviturile vieții: e calea cea mai comodă...". Ceea ce nu e decît o variantă păgînă a umilinței. I se potrivește lui C. D. Zeletin însuși percepția ce-o are asupra unui însemnat poet băștinaș
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
Pavel Șușară Între Prometeu și Esop Sub o aparență blajină și greoaie, de erou pozitiv dintr-un epos la care se lucrează, după scenariile asiatice, vreme de nenumărate generații, Vladimir Șetran dezvăluie (Palatul Brâncovenesc din Mogoșoaia) un temperament de stihie romantică și o concizie piezișă de moralist esopic. Privind lumea aproape insesizabil, cu ochiul pe jumătate închis în spatele unor sprîncene crescute în sălbăticie, el vede mai degrabă energii decît forme și citește, în structurile constituite, momentul primordial al marilor combustii
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
din zid al lapidaților cu suspinele femeilor părăsite într-un port îndepărtat pe fluviul lipsit de maluri visezi mulțimi regate mari și secte sesam al unei lumi ce nu revii hoarde de mâl oștiri de trestii triburi de branhii și stihii stoluri de păsări fremătânde vă-ndepărtați ca o cometă spre-a rutului democrații Calma putere a florii O după-amiază cu roșii furnici ce devorau ochii uluiți ai unui bărbat Iată îți spui o invenție inutilă pe care creatorul ei a
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
În tensiunea electrică, În firele electrice, a devenit lucru de la sine Înțeles pentru omul tehnic de azi care ar trebui să știe, iată, că la fel era resimțit focul În ancestralitatea folosirii sale: ca un element În sine, ca o stihie dintre cele patru ale lumii. Dacă revenim, Însă, la filologie și Încercăm să lărgim baza de informații pentru a face diferența cât mai clară Între luminare și lumânare, vom vedea că lucrurile nu sunt chiar așa de limpezi . În general
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
omenesc. Acesta n-are, să zicem așa, o substanță proprie, ci este teatrul unei afluențe și a unei scurgeri continui de hrană. Tocmai această mișcare neîncetată Îl alcătuiește și Îl susține. Însă baza hranei este pâinea și vinul ale cărei stihii nu au decât să-și schimbe forma, pentru a deveni trup. Am putea deci spune că pâinea și vinul sunt trupul În virtualitatea lui, sub rezerva unei schimbări de formă, care le conferă calități noi. În timpul vieții sale de muritor
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
și cele asemenea. Deoarece aceste patimi obișnuiesc să urmeze firii noastre, trebuie să le omorâm în apă”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute, PSB, vol. 29, p. 62. footnote>. Apa e și stihie care aduce la viață, dar și una care îneacă. Este simbolul natural al vieții, pentru că nu există viață fără apă, dar este, de asemenea, simbolul distrugerii, al morții și al purificării, pentru că nu există curățenie fără ea. Când se unește
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
nu se atinge de chipul dumnezeiesc din el. E drept că trupul se destramă pe încetul, dar nu se nimicește, căci nimicirea e tocmai trecerea în neexistență, câtă vreme destrămarea e numai o împrăștiere, respectiv, o reîntoarcere a trupului la stihiile pământene din care fusese luat. Iar ceea ce se află în această stare, nu se pierde, cu toate că așa ceva trece dincolo de înțelegerea noastră simțuală”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 8, PSB, vol. 30, pp.
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
cu frumusețe, iar la sfârșit l-a creat pe om, pentru el și pentru fericirea lui fiind create toate cele văzute, căci omul era împăratul întregii creații, stăpân al făpturii. De aceea, înainte de cădere, toate i se supuneau lui, atât stihiile cât și viețuitoarele. Și această comuniune cu Dumnezeu și cu întreaga natură explică lipsa suferinței în Rai, căci El a fost rânduit de Creator, stăpânitor al celor văzute, rege al întregului univers. Astfel, nici focul nu putea ceva împotriva lui
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
este astăzi o mulțime goală tot ce părea atâta de clar doar o sumă de hieroglife ține secretul acelei substanțe din viitorul anterior, pe care-l ai în sipetul din podul absolut al palmei ca pe o comoară râvnită de stihii halcografie din ceea ce ești, am ales ipostaze și te-am definit oarecum apofatic, ca extrasens, despre tine nimic n-am găsit pe pământ; numai într-o enciclopedie extrem și protocolar numele tău era suflat cu aur și penumbră dar, cu
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
sunt de noi privește cum coace pânea vieții o bătrână la șaptezeci de verste peste creștet. în cuibul ei ca pe pământ se poartă dezgroapă rădăcini aprinde focul îndeamnă vita-n jug visând norocul cu pânea din secara morții moartă (stihia mea). O, Mamă, vin cu boabe într-un ulcior golit de-nțelepciune după credință sunt amare roabe căderea tânguind-o în genune prin vârf de suliți alte-s albine lucrând în noi obârșia și ceara până atârnă dijma cât povara
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
o liniște absolută de început de lume se pogorî, și deodată plafonul, care era glisant, se dădu la o parte, și cerul își făcu apariția, nesfârșit și senin, parcă era noapte și parcă era-n zori, în adâncuri se-nvolburau stihii mute, dar în față stele poznașe clipeau fastuos, îngeri sprințari fâlfâiau grăbiți, în inspecție, și plecau să ducă raportul, lăsând ceva praf de aur de pe aripi, planete impozante își luau locul și luminau fosforescent. Cei doi, întinși în pat, unul
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
tristețea ca sănătate și intelectul ca viață, revărsîndu-și umorile peste oricine i-ar fi trecut pragul - făcîndu-și-l supus; punîndu-l s-o stăpînească. Un creuzet de disperări somptuoase, Biblioteca își digera volumele, timpul și cititorul, dînd la iveală noi calamităț și stihii pentru uzul cotidian. Luciferică, ea își purta-n pîntece lumina științei. O știință stearpă și elegantă, paradoxică și chinuitoare - ca o religie locală. Surpînd prezentul, pulverizînd viitorul, răsturnînd firea și recalculînd soarta prizonierului său spre a fi doar un trecut
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
întregul obligase analizele din prima parte a cărții. Comentariul critic pornește de la teza unității și circulației motivelor și obsesiilor (uneori pînă la preluarea acelorași fraze sau formulări): condiția artistului și a artei într-o lume din care a dispărut umanismul, „stihia germană" și responsabilitatea germană în secolul celor două războaie mondiale, muzica și romantismul ca provocatoare de boală și decădere, Goethe versus Nietzsche, mit și iraționalismul barbar al mitosofiei naziste, ș.a.m.d. „Thomas Mann nu dorește să se fragmenteze, el
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
Furtuna cea mai formidabilă, dintre multele pomenite, este, fără îndoială, cea care, după dl. Strâmbeanu, ar fi dus la descoperirea Braziliei. Flota lui Cabral, ajunsă la Cabo das Aguilhas, în sudul extrem al Africii, ar fi fost purtată de "o stihie de mii de ori mai a dracului decît cea întîmpinată de noi", spre apus, pînă în Brazilia, la Porto Seguro, deci la o distanță de peste 6000 km! Dacă secretele navigației atlantice sînt aproape inaccesibile spațiului nostru de experiență, distorsiunile informației
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
poza infatuată a poetului și elanurile lui "combative": Aleargă pe cîmpie iar crivățul hain, amarnic scuturîndu-și străbunele cojoace. Dar mie nici nu-mi pasă! în timpii care vin aud cum grîul crește și pîinea cum se coace. Luînd în piept stihia, eu merg de ger niznai cînd polul nord cu urlet asupră-ne coboară; deodată mi se pare că sînt în luna mai și-ngîn în șoaptă stihuri ce-am să le scriu la vară. S-alerge cît îi place ursirea de
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
pânzele albe ale destinului/ dăltuind flori-de-nufăr/ îngemănate cu flori-de-colț/ încrustate pe sufletul meu/ ce plânge după nostalgia fulgilor/ și a zăpezii dintâi“ (Tainică amintire). Există mereu un filon elegiac de amintire leopardiană și eminesciano-nichitiană în același timp al compenetrării între stihiile universului cosmic, în versiunea lor antropomorfică, și ființa poetei:„Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine?/ Cui îi pasă de sălciile ce mă plâng,/ de râul ce se aruncă în lac,/ unde plutește umbra mea
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
sfărâmate-n albia somnului de ne-somn,/ adunându-te/ risipindu-te etc.) dau la iveală preferințele stilistice ale poetei, la care trebuie să adăugăm neapărat dramatismul inclus în numeroasele replici-întrebări existențiale fără răspuns ce a-desea sunt conexate cu lexeme numind stihiile ce ne asediază și mortifică simțurile și sentimentele ca într-o dramă shakespeariană: „Dar cine mai poate vedea?!.../când ochii noștri orbesc/de vuiietul vântu-lui,/ când ochii orbilor/ sunt păsări moarte/ arunca-te-n pustiul de munte?/ și ochi de
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
abordare aptă să redescopere în om - fără să-i evite limitele și durerea ― o dimensiune de măreție, de a cărei lipsă în primul rând suferim. Iată de ce au-toarea se aruncă în luptă trup și suflet, de-acum imună în contra conspirației stihiilor ce se reunesc mereu să întunece și să frângă bucuria inimii și pa-văza perenei tinereți a poetei: „Sărmane vânturi ce nu știu/că inima mea, niciodată/nu va ajunge/ în-deajuns de bătrână,/ îndeajuns de uscată.../să nu mai poată simți
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
de el, ca fiind răspunzătoare pentru sărăcia celor mulți. Cel mai ades, apar în versuri regretele anilor pierduți și ale viselor neîmplinite. Mai apar, bacovienele neguri fără noimă, nouri ca plumbul, semne de furtună, frunze de vânt spulberate, neliniști, „muzica stihiei” care a cuprins pădurea (Zi de toamnă). Gândurile sunt „de-un tunet stârnite”, umbre fără număr, ce-l însoțesc în noapte „spre locuri străbune, meleaguri sfințite / Să-mi revăd destinul nescris în vreo carte” (Zi de toamnă). Un tablou autumnal
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
cel al apartenenței de neam, și aici autorul își dă adevărata probă a virtuozității artistice: „Străjuiesc piscuri de munte cetele cetății dace / Ca să-și apere pământul de puterile vorace / Sărăciți de bogății, munții-ncep să se prăvale / Stânci lovite de stihii au pornit iureș la vale. Arde codrul, arde lanul, arde câmpia pustie / Interesele tembele s-au pornit să ne sfâșie / Strigă Tisa, strigă Nistrul, strigă Țara-n agonie / Inclusă în Uniune, România-i o stafie. // Câmpurile dezgolite de păduri și
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
apele imaginare Plutesc prin vorbe interzise Spre un liman de salvgardare Imagini tandre, ireale S-au înșirat în cursul vieții Să-nfrunte vremi atemporale De strajă porților cetătii Pe crângurile milenare În nefirescul poeziei Vibrează suflete hoinare S-alunge regele stihiei! Din depărtări luminescente Răsună glasuri cristaline Și prin efluvii congruente Devin armate de ondine Suave flori, pierdute vise Plecate-n lumea de tăceri Ați revenit, deși proscrise, Când v-am chemat de nicăieri ... Citește mai mult Suave floriSuave flori, nescrise
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
nicăieri ... Citește mai mult Suave floriSuave flori, nescrise visePe apele imaginare Plutesc prin vorbe interziseSpre un liman de salvgardare Imagini tandre, irealeS-au înșirat în cursul viețiiSă-nfrunte vremi atemporaleDe strajă porților cetătiiPe crângurile milenareîn nefirescul poezieiVibrează suflete hoinareS-alunge regele stihiei!Din depărtări luminescente Răsună glasuri cristalineși prin efluvii congruenteDevin armate de ondineSuave flori, pierdute visePlecate-n lumea de tăceriAți revenit, deși proscrise, Când v-am chemat de nicăieri... XIX. ADUCEȚI BASARABIA ACASĂ, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1949
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
cu dor. la radio, e muzică italiană, caldă. Milva - Nulla Rimpiangerò. la fereastră, o lumânare, pentru Maica Domnului. și șoptesc „Cuvine-se cu adevărat”... și totul este așa de simplu și de frumos! precum zborul păsării, poemul libertății. și aștept stihia anotimpului... să ne punem zâmbete de dovleac, să ne luminăm palmele cu gutui sentimentale. și te aștept și pe tine, amore-amore, să Îți fiu vioară, la miezul nopții, când Îngerii se vor ridica din pietre, căci iubirea are palme de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
părut vântul./ Orbi tot pământul,/ Tot cerul, toată vecia./ Nici un zbor./ Nici un neabsent./ Ca din ulcior în ulcior,/ un exordiu de flori bâiguitoare/ picura-n nebunia/ celuilalt sau a acelui moment/ halucinant" (moment halucinant). Cu o gesticulație uranică, poetul angajează stihiile în viziunea unui subiect ce se recunoaște demențial în abisalitatea sa clocotitoare de contraste: "o spumă/ în trecere pe malul acestui lac de stele/ făcându-le mai simple, mai bune, mai ciudate/ și iarăși paralele/ contrastele și tocmai când pare
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
subiect ce se recunoaște demențial în abisalitatea sa clocotitoare de contraste: "o spumă/ în trecere pe malul acestui lac de stele/ făcându-le mai simple, mai bune, mai ciudate/ și iarăși paralele/ contrastele și tocmai când pare mai cuminte/ alaiu-atâtor stihii, mai fără de ecou,/ deodată se răstoarnă, deodată-și ies din minte/ un milion de lucruri și-nnebunesc din nou...// sosește-o oră a serii tâmpită ca un bou" (cu coarnele-n fereastră și coada răsucită). Un conspect critic al creației
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]