32 matches
-
curma suferința prin anticiparea vastă a unui final care nu va întîrzia: moartea, dispariția în anonimatul inert al materiei, fantoma unui gînd ce rătăcește obsedant în poezia lui Bacovia". V. Fanache vorbește despre "forța și evenimentele nestăpînite", care sînt "dezlănțuite stihinic în revărsare apocaliptică de ape și de foc", iar Dan Laurențiu vede la Bacovia un univers întruchipînd "un punct terminus al prăbușirii și destrămării greoaie". Care e adevărul? Avem sentimentul că ambele imagini critice își găsesc pilonii de susținere în
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
un anunț oficial privind prezidențialele. La început, mi-a explicat mai mult prin mâini, gesticulând, pentru ca apoi să-mi expună metafizica lansării unei candidaturi. Nu e doar o afirmație, îmi arăta delegatul, e un proces elaborat care nu are nimic stihinic în el. El ar vrea să rămână premier, dar îl împinge partidul", a sintetizat un alt delegat, care mi-a mai spus că liberalul Antonescu nu mai are nicio șansă la prezidențiale pentru că "vor pleca toți de lângă el și că
REPORTAJ din culisele reuniunii PSD: Ce spun delegații despre Schulz, asistentele lui Mazăre și Ponta la Cotroceni by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30841_a_32166]
-
în numele rupturii de comunism a fost de fapt continuată și exacerbata tendința cea mai nefasta a vechiului regim din ultimul său deceniu de existență, numit de Mircea Zaciu "deceniul satanic": sumbrei demolări planificate i-a luat locul o surescitata demolare stihinica. Să ne amintim fie și numai de felul în care s-a petrecut "desfacerea" CAP-urilor, dusă în unele locuri pînă la distrugerea rețelelor de irigații și retezarea pomilor din livezi... ACESTEI confuzii între distrugere și tranziție i s-ar
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
din alte lumi, lovind când În dreapta când În stânga, când deasupra când dedesubt, loviturile nemiloase ne pun În evidență părțile componente, statice și În mișcare ale unei locomotive ce străbate solitară imensa, nemărginita, necuprinsa câmpie Înfășurată În aburi și fum. Alergătura stihinică a monstrului de oțel pe șine e Însoțită de un strigăt turbat. La orizont, cu privirea dementă, turma cu ochii injectați de ură ca un taur furios, așteaptă cu lăcomie Înfruntarea cu fierul care vine. Impactul o spulberă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în Jurnalul de la Păltiniș. Nu mi-au fost însă familiare nici stilul său căutat, intelectual ultragiant, franceza sa lustruită cu răbdare de bijutier, și nici ceea ce intuiam și avea să se confirme mai târziu, adică profunda, surprinzătoarea lui impostură temperamentală: stihinicul profet al amărăciunii și deconstrucției, apostolul teribil al depresiei suicidale era, de fapt, un bon viveur, un om care alimenta cultul prieteniei, amator de vinuri rafinate și de mâncăruri bune, și care, chiar la vârste presupuse ale cumpătării și echilibrului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu această încercare extremă a rezistenței omenești și a credinței. În 1787, Joseph Haydn, la solicitarea Bisericii, a compus o lucrare pentru un cvartet de coarde care poartă numele Cele Șapte Cuvinte ale Mântuitorului, o partitură dificilă în care forța stihinică a ritmului, gravitatea destinului, inciziile dureroase și sfâșietoare ale acutelor sunt contrabalansate de vibrația adâncă a emoției, de cristalinul angelic și de zvonul liniștitor al transcendenței. Interpretarea pe care cvartetul VOCES o dă acestei capodopere clasice reușește o performanță rară
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a dat o palmă măreață detractorilor săi care îl catalogau, în anii când prefera variantele esențializate și abstracte ale free-jazzului, drept omul "care face pianul țăndări" prin finețea tulburătoare a unui borangic sonor trist și emoționant, iritant catifelat. Accesele sale stihinice din trecut s-au transformat, cu rafinament alchimic, în accente dramatice care fulgeră sclipitor în spațiul sonor atât de straniu și de acaparator pe care pianul, sub mâinile-i neastâmpărate, îl crează în jur. Celor care s-au întrebat, poate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]