41 matches
-
și nenorocite răsuciri de destin (ca, de pildă, în nuvelele din Mărin ocnașul, 1923), e moleșită într-un sentimentalism fără speranță. Emotiv ca un adolescent întârziat, „trubadurul”, invadat de amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și în însemnările pretins epistolare din Priveliști și amintiri (1912), Floarea iubirei (1914) și Dragostea unui trubadur (1916). Printre înduioșări, înfrigurări, deprimări, o „inimă tristă” bate și un peisaj, la rându-i
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
din englezește, poema dramatică Manfred de Byron. Versiunea, cu pasaje și imagini remarcabile, se poate să fi stat în atenția lui Eminescu (în Mureșanu, dacă nu și în Luceafărul). În epocă R. s-a bucurat, ca poet, de mare popularitate. Stihuiri ale sale sunt transpuse în alte limbi ori incluse de Anton Pann în Spitalul Amorului, făcând, până la urmă, și prozeliți (Costache Caragiali, G. Sion ș.a.). La 1848 circulau și satirele lui politice, un fel de fiziologii. În calendarele sale (din
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
mimând atitudini de „prinț poet” neînțeles, nu-și înfrânează gesticulația cabotină, nici febrilitatea elanului potatoric. În băutură e uitarea și în clinchet de pahare el își găsește bucuria de a trăi. În clipele de incitație se dedă cogitațiunii și atunci stihuirea se prăvălește într-un prozaism dezolant. Poate pentru a nu strica omogenitatea volumelor, K. a lăsat deoparte poeziile de congestionată rostire proletară. La bătrânețe, trăirea mistică îl acaparează (Crinul mistic, 1942). Zbuciumul s-a potolit și, în locul plânsetelor impudice și
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
senzațiile și imaginile de sursă simbolistă. Dar T. și-a adjudecat o notorietate inalienabilă ca autor al unui discurs poetic aliniat programului naționalist oficial din anii ’80 ai secolului trecut. Și aici trece cu ușurință de la elogiu la imprecație, de la stihuirea elegiacă la timbrul pamfletar vituperant. Asumându-și, programatic, statutul de poeta vates și uzând de o retorică tumultuoasă, el celebrează nu numai Miorița sau „mărețele umbre” (Decebal, Niceta Remesianul, Ștefan cel Mare, Horea, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu ș.a.), ci și
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
Bucovinei natale, imaginea codrilor și poveștile de aici intrând cu prisosință în versuri, puțin diferite de la un volum la altul. Chiar în primul, De pe dealuri uitate (1937), trăirile se concentrează în jurul sentimentului de înstrăinare, transpus într-o manieră apropiată de stihuirea populară, cu un timbru dat de sinceritatea blajină: ,, Răspunde-mi, mamă, / De-ai vreo știre despre mine / Eu mă tot caut prin lumea asta mare / și nu-mi pot da de urmă pe cărare...” (Noaptea). Deși continuă în aceeași notă
SUCEVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
interpretarea unor eroi romantici, cât și în dificile roluri de compoziție. A publicat și versuri, originale și traduceri (din Adèle Hommaire de Hell), în foile vremii („Spicuitorul moldo-român”, „Albina românească”, „Zimbrul”, „Almanah de petrecere pentru moldo-români”, „Almanah pentru români”). În stihuirile lui de factură meditativă, autorul pare tentat de lirica de idei, muncit de întrebări nebuloase asupra veșniciei timpului și a misterului vieții („ascunsul firii”). Altă preferință, care îi vine din experiența de om de teatru, este aceea pentru monologul dramatic
PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288879_a_290208]
-
fost, în linia programatică a „Daciei literare”, unul dintre animatorii teatrului din Muntenia. Pentru el, poezia, se poate spune, este o altă formă de oratorie. Convențional în mărturisirile erotice, și-a investit temperamentul în epistola în versuri, în satiră, în stihuirea cu pretenții de reflexivitate. Prozaic și arid, retoric și melodramatic, discursul său liric pare câteodată de-a dreptul ilar, cu tot fondul grav. Este un lirism discursiv și conceptualizat, handicapat de dificultuoasa transpunere a ideilor abstracte în limbaj poetic. De
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
o desfaci ca pe o marfă, Când cu sete cauți forma ce să poată să le-ncapă, Să le scrii cum cere lumea, vr-o istorie pe apă? Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume, Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară, Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară, Și desgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. Dragul meu, cărarea asta s-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de mirare,/ Care s-au cunoscut foarte/ În halul lumei deșarte,/ Cum că n-are nici un bine/ Lumea statornic în sine...”. Ediții: Versuri pentru moartea domnului Grigorie Ghica, întâmplată la anul 1777, octombrie 1, CPV, 179-196. Repere bibliografice: Iacob Negruzzi, Stihuirea domnului Ghica voievod, CL, 1875, 12; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 72-75; Iacob Negruzzi, Cântecul sau „stihuirea” lui Grigorie Ghica vodă, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XXXII, 1909-1910; N. Drăganu, Pagini de veche literatură, DR, 1923-1924; Pușcariu, Ist. lit., 208-209
VERSURI PENTRU MOARTEA DOMNULUI GRIGORIE GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290500_a_291829]
-
Lumea statornic în sine...”. Ediții: Versuri pentru moartea domnului Grigorie Ghica, întâmplată la anul 1777, octombrie 1, CPV, 179-196. Repere bibliografice: Iacob Negruzzi, Stihuirea domnului Ghica voievod, CL, 1875, 12; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 72-75; Iacob Negruzzi, Cântecul sau „stihuirea” lui Grigorie Ghica vodă, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XXXII, 1909-1910; N. Drăganu, Pagini de veche literatură, DR, 1923-1924; Pușcariu, Ist. lit., 208-209; Emil Turdeanu, Contribuțiuni la studiul cronicelor rimate, CEL, 1936; Alexandru Ciorănescu, „Occisio Gregorii Vodae” - cea mai veche
VERSURI PENTRU MOARTEA DOMNULUI GRIGORIE GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290500_a_291829]
-
că exact așa s-au întâmplat lucrurile. Când primesc expresie sintactică, verbele zicerii se pot înscrie, în stil indirect, într-o relație de dependență, ca termen regent: „Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume.” (M. Eminescu) într-o relație de interdependență, întrebuințate la diateza impersonală: Mi s-a spus că toți au plecat din oraș. sau, în stil direct, într-o relație de incidență, în structura unui enunț complex
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
șarpe, ce se sorește pe ea. Versurile lui Nicolae Dimache († 1837) sunt și ele de inspirație veche, pe motivul zădărniciei. Cât despre Ioan Prale, "musicos" de origine basarabeană (1769-1847), el e mai cunoscut pentru invenția patului mutabil după soare. Încolo stihuirea lui e îngrozitoare și doar versurile din Psaltire alunecă mai normal: Mic eram între frățime, Și cel mai în frăgezime, Într-a tatălui meu casă De păscut oi mă aleasă, Mâna mea făcu organul, Degetele mele psalmul. GH. ASACHI Poezia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
valorificată într-un ciclu dedicat lui George Enescu, unde sunt urmărite principalele evenimente din biografia marelui muzician. Nu e lipsită de ingeniozitate încercarea de aflare a ritmurilor prin care să fie reprodusă structura unor opere ca Oedip sau rapsodiile enesciene. Stihuirea patriotică, abundentă, pueril rapsodică, e mult mai convențională. Se păstrează tiparele mitizante în care sunt invocați eroii, tipare potrivit cărora orice soldat devine un Făt-Frumos. Metaforismul primelor volume se stinge treptat în schematism, didacticism, rutină a versificării despre orice, odele
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
dintr-o decepție amoroasă, naivele versuri estudiantine ale lui F. sunt când plângătoare, când imprecatorii (Inimă de student, 1904). Exercițiile lui lirice rămân monocorde, chiar dacă tema suspinătoare a „iluziunilor pierdute” e tratată pe alocuri cu mici variațiuni de tehnică a stihuirii. Printre propriile confesiuni sentimentale sunt intercalate tălmăciri din Horațiu, Catul, Heine, F.W. Weber. În reviste, a mai publicat traduceri din Eschil (Prometeu înlănțuit), J.-J. Rousseau, Carducci, D’Annunzio. În afara unor scrieri ale lui Catul (Către Lesbo ș.a.), F.
FROLLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
autor al unei capodopere a teatrului nostru istoric, Vlaicu Vodă (1902), restul producției lui literare pare, cu puține excepții, al unui diletant. Poet, uneori, în Vlaicu Vodă, poate și în Sutașul Troian, D. nu este, altfel, decât un tehnician al stihuirii, dexter în combinații prozodice de o lejeră virtuozitate. Un oarecare ecou a avut Balada strămoșilor, în care „a neamului datină” și gloria străbună sunt exaltate cu o energică afectare. În memorialistica de tip anecdotic, două suveniruri, Robert Laurent și Ahmed
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
București, absolvită în 1954; între 1955 și 1970, anul obținerii diplomei de licență, își desăvârșește studiile la Facultatea de Filologie - Universitatea din București. Activitatea sa culturală evidențiază următoarele funcții: Opera poetică a lui Ion Gheorghe, cea eliberată „prompt“ de lestul stihuirilor proletcultiste din "Pâine și sare" (roman în versuri - București, Editura pentru Literatură, 1957), "Căile pământului" (București, Editura Tineretului, 1960), "Cariatida" (București, Editura Tineretului, 1964; augmentat, în ediția din 1967) etc., reunește în bogata-i corolă policromă volumele: Este prezent în
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]