53 matches
-
de prejudecăți sociale. Concluziile criticului cu privire la „originea cultă a poemului în proză suprarealist” sînt în general pertinente. O observație se impune totuși: nu de „suprarealism” e vorba aici (termenul e, de altfel, mult prea lax și prea vag definit de către stilisticianul român), ci de avangardismul „estetizant” al perioadei pre-suprarealiste... Propunerea lui Mihai Zamfir nu va avea însă ecoul scontat: Costin va reintra în conul de umbră... După mai bine de 70 de ani de la debutul său editorial, unicul său volum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
efort de construcție hermeneutică cu totul remarcabil, cu atât mai demn de subliniat cu cât este vorba de o tânără cercetătoare, aflată la prima ei investigație amplă, pe o temă importantă și actuală. Să amintim, în final, faptul că marele stilistician Leo Spitzer cerea interpreților de literatură talent, experiență și credință, adică aderarea simpatetică la operă, ceea ce Alina-Iuliana Popescu demonstrează în lucrare, cu mențiunea că lirica Anei Blandiana reprezintă chiar spațiul ideal în care autoarea a dobândit o experiență analitică importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
țină cont de eterogenitatea compozițională. Vom vedea în capitolul 7 cum, în epoca clasică, reguli stricte generează inserția secvenței narative într-un dialog teatral. Problema eterogenității, în privința căreia clasicii sunt mai receptivi, depășește cu mult cadrul secvenței descriptive. Retorii și stilisticienii menționează încă un aspect negativ al descrierii: tendința de depersonalizare. Dacă narativul este considerat ca fiind un aspect pozitiv, aceasta se datorează faptului că este prin esență antropomorfic. Așa cum s-a văzut în capitolul precedent, prezența centrală și permanentă a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
punct câteva detalii privind definirile terminologice. Voi profita de această pauză pentru a face o scurtă reîntoarcere în timp, pentru că specialiștii în conversație de astăzi uită, uneori prea des, că dialogul-conversație a reprezentat un obiect de interes major în rândul stilisticienilor și retorilor. 2. De la conversație la dialog 30 Dialogul și conversația sunt, în general, sinonime și, în termeni generici, vorbim de o analiză conversațională. Cred însă că ar fi de preferat să spunem că dialogul și conversația reprezintă două puncte
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
autoformation", Paris, 1982; Une grammaire des textes et des dialogues, Hachette, col. "F autoformation", Paris, 1990; Les discours de la presse quotidienne. Observer, analyser, comprendre, PUF, Paris, 2007. Georges MOLINIÉ (1944 -2014), profesor la Universitatea Paris - Sorbonne (Paris IV), semiotician și stilistician francez, autor al unui dicționar de retorică și a mai multor studii de stilistică și de semiostilitică: Eléments de stylistique française, Presses Universitaires de France, Paris, 1986; (în colab. cu Mazaleyrat, Jean) Vocabulaire de la stylistique, PUF, Paris, 1989; La Stylistique
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
forces: le cas de l'explication", Interaction et cognitions, vol. II-1 et 2, 1997: 137-148. - Egon WHRLICH: Typologie der Texte, Heidelberg, Quelle et Meyer, 1975. 1. Perioada: de la retorică la lingvistică textuală 1.1. Redefinirea perioadei Teoretizată de gramaticienii și stilisticienii clasici, noțiunea de "perioadă" a reapărut în lingvistica anilor 1980 sub pana specialiștilor în oral (Luzzati 1985, Blanche-Benveniste 1997, Berendonner 1992). În fața non-pertinenței noțiunii de frază la oral, aceștia din urmă au avut nevoie să definească blocurile de unități care
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
unei alte distribuiri a rolurilor între științele limbajului și științele sau disciplinele textelor literare (precum stilistica) pe de o parte, și științele limbajului și științele informării și comunicării (care au ca obiect discursurile nonliterare) 1,29 pe de altă parte.. Stilisticieni și specialiști în media folosesc lingvistica ca pe un rezervor de instrumente care le permite să dea ceva mai multă precizie descriptivă instituțiilor lor de cititori. Unii se bucură de faptul că lingviștii se mulțumesc în general cu rolul de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
din care personajele fac parte: muncitorimea sau o lume de mâna a doua. În acest caz, se poate vorbi de o contaminare lexicală a narațiunii prin povestire. "Contaminarea lexicală" este un caz aparte pentru un fenomen mai amplu, pe care stilisticianul Leo Spitzer 205 îl numise Sprachmischung sau Sprachmengung ("amestec de discursuri") și care este cunoscut în stilistică și sub denumirea de "pseudo-obiectivitate" sau de "contaminare stilistică" (D. Cohn). Ea poate viza vocabularul unui personaj din povestire, dar și termeni atribuiți
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un loc în care subiectivitatea este marcată în mod privilegiat. Apoi pentru că, în limba franceză, plasarea unui adjectiv în fața sau în urma unui substantiv oferă posibilitatea de a obține efecte de sens interesante care alimentează, de altfel, de mult timp gândirea stilisticienilor. Studiind cele două fenomene, vom observa evidențierea unei proprietăți semantice importante, clasificarea 232. 6.1. Tipuri de adjective În general, gramaticienii împart adjectivele în "obiective" și "subiective". Repartizare foarte schematică, discutabilă însă, în principiul ei care permite opoziția dintre două
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu absolută sinceritate (este adevărat, în corespondența intimă). Mai greu le-ar fi să explice cauza acestei schimbări de optică asupra propriei creații, după zece ani de la publicare. Pe de altă parte, oarecum derutați ar trebui să fie și subtilii stilisticieni 13 pentru care acele „cuvinte stranii” și „nonsensuri” par a fi constituit, timp de un secol, probe decisive pentru evoluția limbii poetice românești. 2. „...Pân-atunci «Legenda» la care lucrez va fi gata și fiindcă luceafărul răsare în această legendă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cu absolută sinceritate (este adevărat, în corespondența intimă). Mai greu le-ar fi să explice cauza acestei schimbări de optică asupra propriei creații, după zece ani de la publicare. Pe de altă parte, oarecum derutați ar trebui să fie și subtilii stilisticieni 13 pentru care acele „cuvinte stranii” și „nonsensuri” par a fi constituit, timp de un secol, probe decisive pentru evoluția limbii poetice românești. 2. „...Pân-atunci «Legenda» la care lucrez va fi gata și fiindcă luceafărul răsare în această legendă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
teoreticianul afirmă că, în raport cu poezia, "specificul stilistic al genului romanesc" constă în aspectele sale "dialogice" și "plurilingve": "stilul romanului este o îmbinare de stiluri; limbajul romanului este un sistem de "limbi""141. Remarcabile, mai ales în contextul epocii, sunt tentativa stilisticianului de a sistematiza această pluralitate de "limbi", care este aproximată într-o manieră apropiată de tripartiția coșeriană diatopic/diastratic/diafazic (cercetătorul rus vorbește despre o "stratificare" determinată de "genuri", despre una "profesională" și despre una "socială"142), precum și demersul de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
imaginii limbajului în roman", pe care Bahtin le clasifică în trei categorii principale: "hibridizarea", "corelația dialogică a limbajelor" (subcategorizată, la rândul ei, în "stilizare", "variație" și "parodie") și "dialogurile pure"143. Desigur, din perspectivă actuală i s-ar putea reproșa stilisticianului asimetria artificială pe care o stabilește între poezie și roman (monolingvism vs. plurilingvism), dar și absența unei distincții clare între planul "colectiv" ("idiomatic") și cel individual (textual-discursiv) al limbajului. Raportată, însă, la momentul scrierii sale, lucrarea lui Bahtin reprezintă un
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
1941), cele din 17 iulie-2 august 1919, stilizate în Drumuri basarabene (1921) ori contactele transilvane (din luna mai 1927) la Deva, Uioara, Blaj, Crăciunel și Cheresig toate vorbesc de particularități și regionalisme. Precum textele prozatorului, liste de termeni comentați oferă stilisticienilor și lexicografilor puncte de vedere de certă autoritate. IV De unul singur ori însoțit, pedestru ori cu brișca, literatul de la Fălticeni un homo viator colinda în 1906 pe la mănăstiri (Neamț, Secu, Râșca, ajungând la Văratic și Agapia, oprindu-se câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întreține cu finețe și provocatoare trimitere la un enciclopedism de care făcea caz, desigur pe alte aliniamente ale exegezei filologice, și Șerban Cioculescu în foiletoanele sale. Aceste însemnări se adresează, în primul rând profesorilor de română, face recomandarea, cu țintă, stilisticianul, profesori "care ar trebui să reflecteze mereu la posibilitățile de îmbogățire și, mai ales, de nuanțare a interpretării textului poetic, totdeauna generos, fie el cât de îngust" ("Galbenele file"). Tot el atrage atenția asupra posibilităților de a cerceta cu folos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
zborul spre noi înșine, spre cultura noastră de fond. Gestul editorial prin cartea de acum - Scrisul, ca o taină (titlu vizibil arghezian) - îl situează pe autor în linia specialiștilor de marcă, prea bine cunoscuți de unii dintre noi, filologi, lingviști, stilisticieni. Numai că Nicolae Georgescu trece lejer - atunci când este cazul! - frontierele acestor discipline, spre filozofie, antropologie, folclor, psihosociologie, istorie, geografie etc. Mi se pare explicabil un asemenea comentariu multiplu, căci autorul stă pe lângă Eminescu, centru de iradiere a spiritului românesc în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
, Ionel (4.IV.1946, Pâncota), stilistician. Este fiul Martei (n. Ilisie) și al lui Petru Funeriu. A urmat liceul în localitatea natală și a absolvit Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din Timișoara (1969). Lucrează ca profesor la Birchiș, în județul Arad
FUNERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
DASCĂLU, Crișu (11.V.1941, Balinț, j. Timiș), poet și stilistician. Este fiul Ecaterinei (n. Ehlinger), muncitoare, și al lui Dimitrie Dascălu, publicist. A absolvit Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj (1959) și Facultatea de Filologie, secția română-germană, la Universitatea din Timișoara (1964). Imediat după absolvire devine cercetător la Sectorul de lingvistică
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
formată din zei, eroi, războinici, jertfe, corăbii, sculpturi. Inventivitatea imagistică este valorificată și în volumele de versuri Încercare asupra bucuriei (1978; Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara) și Cicatricele bucuriei (1995). Componenta cerebrală și livrescă este aici prevalentă. Stilisticianul pare chiar dispus a da lecții de compoziție, dar nici rigoarea versificației și nici perfecțiunea aparent înghețată a imaginilor nu plasează versul în sfera construcțiilor artificiale. Asimilările culturale reprezintă particularitatea definitorie a acestei poezii, și ele transpar fie la nivelul
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
simple impresii ale unor comentatori "lipsiți de pregătire în domeniul filologiei clasice"15. Dislocările specifice frazei lui Cantemir nu își mai află corespondent în limba epocii sale, nici în cea vorbită și nici în cea cultă, ceea ce îl determină pe stilistician să considere că "frecvența excepțională a dislocărilor în scrierile sale peste 500 și mai ales faptul că în marea lor majoritate sunt morfosintactice, adică angajează tocmai grupurile cu cel mai înalt grad de coeziune, demonstrează că nu este vorba de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să fie expresia unei individualități marcate, a unei subiectivități afișate și asumate în mod conștient" (p. 9), Mihai Zamfir plasează începuturile literaturii române în secolul al XIX-lea, deși Istoria ieroglifică, alături de Țiganiada respectă cu asupra de măsură toate exigențele stilisticianului. Izolarea lui Cantemir și Budai-Deleanu, prin faptul că operele lor principale au intrat târziu în circuit, nu înseamnă că ei nu sunt primii noștri scriitori în adevăratul înțeles al cuvântului: creatori cu o deplină conștiință a actului lor, care aplică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să fie expresia unei individualități marcate, a unei subiectivități afișate și asumate în mod conștient" (p. 9), Mihai Zamfir plasează începuturile literaturii române în secolul al XIX-lea, deși Istoria ieroglifică, alături de Țiganiada respectă cu asupra de măsură toate exigențele stilisticianului. Izolarea lui Cantemir și Budai-Deleanu, prin faptul că operele lor principale au intrat târziu în circuit, nu înseamnă că ei nu sunt primii noștri scriitori în adevăratul înțeles al cuvântului: creatori cu o deplină conștiință a actului lor, care aplică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
poemului în proză i-a consacrat o carte), premergătoare celor moderne. Romanul modern românesc are puțini analiști la fel de fini ca Zamfir. Faptul de a fi scris un studiu despre Proust nu e întîmplător. Interesantă, în toate acestea, e și perspectiva: stilistician, Zamfir a căutat să împace această ramură a criticii literare cu diacronia. Conceptul de stilistică diacronică, ce li s-ar fi părut înaintașilor săi, oximoronic, îi aparține. Nu numai în literatura română se simte acasă. Aș putea numi alte cîteva
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
limba standard de azi (reperul implicit al judecăților în cauză) sînt doar de natură istorică sau regională: personajele folosesc forme vechi sau dialectale, marcate sociolingvistic, dar nu pur și simplu "greșite". Abuzul judecății a fost desigur remarcat de lingviști, de stilisticieni și critici literari. îl întîlnim totuși frecvent în situațiile concrete, în legătură cu forme al căror statut nu a fost suficient verificat și pe care, cu mare ușurință, nu numai elevi și studenți, dar adesea și profesori și exegeți le numesc "stîlciri
Marinerul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15557_a_16882]
-
() a fost un critic, istoric literar și folclorist român. Este considerat a fi, alături de Tudor Vianu, unul dintre cei mai mari stilisticieni ai literaturii române. În pofida vârstei sale înaintate, a fost arestat de autoritățile comuniste în anul 1950 și ținut la închisoare timp de cinci ani ca deținut politic. Pe linie paternă avea o descendență aromână. Și-a început studiile la Slatina
Dumitru Caracostea () [Corola-website/Science/298999_a_300328]