53 matches
-
MUNTEANU, Ștefan (18.IV.1920, Plaiul Cosminului-Cernăuți), stilistician și memorialist. Este fiul Mariei și al lui Gheorghe Munteanu, țărani. Urmează cursurile secundare la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți și obține licența în litere și filosofie la secția filologie clasică a Universității din Iași (1945). Lucrează ca profesor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
întreține cu finețe și provocatoare trimitere la un enciclopedism de care făcea caz, desigur pe alte aliniamente ale exegezei filologice, și Șerban Cioculescu în foiletoanele sale. Aceste însemnări se adresează, în primul rând profesorilor de română, face recomandarea, cu țintă, stilisticianul, profesori "care ar trebui să reflecteze mereu la posibilitățile de îmbogățire și, mai ales, de nuanțare a interpretării textului poetic, totdeauna generos, fie el cât de îngust" ("Galbenele file"). Tot el atrage atenția asupra posibilităților de a cerceta cu folos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
1941), cele din 17 iulie-2 august 1919, stilizate în Drumuri basarabene (1921) ori contactele transilvane (din luna mai 1927) la Deva, Uioara, Blaj, Crăciunel și Cheresig toate vorbesc de particularități și regionalisme. Precum textele prozatorului, liste de termeni comentați oferă stilisticienilor și lexicografilor puncte de vedere de certă autoritate. IV De unul singur ori însoțit, pedestru ori cu brișca, literatul de la Fălticeni un homo viator colinda în 1906 pe la mănăstiri (Neamț, Secu, Râșca, ajungând la Văratic și Agapia, oprindu-se câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
DASCĂLU, Crișu (11.V.1941, Balinț, j. Timiș), poet și stilistician. Este fiul Ecaterinei (n. Ehlinger), muncitoare, și al lui Dimitrie Dascălu, publicist. A absolvit Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj (1959) și Facultatea de Filologie, secția română-germană, la Universitatea din Timișoara (1964). Imediat după absolvire devine cercetător la Sectorul de lingvistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
formată din zei, eroi, războinici, jertfe, corăbii, sculpturi. Inventivitatea imagistică este valorificată și în volumele de versuri Încercare asupra bucuriei (1978; Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara) și Cicatricele bucuriei (1995). Componenta cerebrală și livrescă este aici prevalentă. Stilisticianul pare chiar dispus a da lecții de compoziție, dar nici rigoarea versificației și nici perfecțiunea aparent înghețată a imaginilor nu plasează versul în sfera construcțiilor artificiale. Asimilările culturale reprezintă particularitatea definitorie a acestei poezii, și ele transpar fie la nivelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
folclorul, fie limbajul, privit în înfățișările lui sociale ori sub aspect semantic, în timp ce Ritm și măsură și Versificație românească anunță o cercetare de referință în poetica noastră, L’Ancienne versification roumaine (XVII-XVIII siècles) (1909). Înainte de a aborda stihurile mai vechi, stilisticianul examinează structura și valorile versului modern românesc, confruntat cu pulsațiile versificației franceze. Silabele tonice și cele atone se înscriu, în limba română - potrivit lui A. -, într-o succesiune care face din ritmul accentuat componenta esențială a versificației, în așa fel încât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
TOHĂNEANU, G.[heorghe] I. (7.V.1925, Galați), stilistician și traducător. Este fiul Emiliei (n. Rășcanu) și lui Ion Tohăneanu, doctor în drept roman al Universității din Berlin, profesor de latină și germană. Urmează cursurile Liceului „V. Alecsandri” din Galați (1935-1943) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
reeditarea, într-un volum unic, a dipticului dedicat de autoare în anii '80-'90 prozei și poeziei românești din secolele al XIX-lea și al XX-lea: Limbajul artistic românesc modern: schiță de evoluție (EUB, 2005), studiu de referință pentru stilisticieni și pentru toți cei care se interesează de literatura română. Profesoara Mihaela Mancaș a transmis multor generații de studenți bagajul cel mai solid al stilisticii, poeticii și retoricii, aplicate cu un gust sigur, cu o mare capacitate de a recunoaște
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
exigentă nu reține mai mult de cinci-șase titluri fundamentale - de la scrierea de tinerețe a lui Lukács pînă la contribuțiile deja clasice din anii noștri ale lui Wayne Booth, Gérard Genette, Lubomir Dolețel ori David Lodge. Or, tocmai în acest domeniu stilisticianul și hermeneutul Toma Pavel ne oferă acum o contribuție care, cu trecerea timpului, va deveni fără îndoială de referință: La pensée du roman este o veritabilă poetică a artei romanești, de la originile ei alexandrine și pînă astăzi. Lumile ficționale (1988
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
numește romane toate operele care, de-a lungul secolelor, au fost salutate și citite drept romane (p. 44). Paradoxal și surprinzător continuă să fie autorul mai ales atunci cînd își formulează metoda de analiză. Ne-am fi așteptat, din partea strălucitului stilistician, să opteze pentru examinarea romanului sub specia construcției sale verbale și să privească istoria romanului european drept o suită diacronică de mutații ale formelor romanești. Nici pe departe! Nu există critic mai lucid și mai sever al „proiectului Bahtin” de
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
Iulian Bol În încercarea de a defini cât mai exact spațiul de cercetare pe care îl abordează, Mihai Zamfir precizează că "nu există, pentru stilistician, subiecte Ťînalteť sau subiecte Ťingrateť. Cea mai neînsemnată pagină improvizată poate sluji unei metodologii în aceeași măsură ca și o capodoperă". Dacă la începuturile activității sale, Mihai Zamfir a fost preocupat cu precădere de istoria literară (Gândirea românească în epoca
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
am notat, în volum), bănuiala mea că Patrick Süsskind (Parfumul) a fost cel puțin inspirat de această primă realizare, în literatură, a unei monografii dedicate „Mirosului”, căci, urmând cursuri de romanistică, în Sudul Franței, l-a putut auzi pe faimosul stilistician Pierre Guiraud vorbind despre acea nuvelă, pe care i-o dădusem în 1968 (știa bine româna, fusese lector la Iași, iar când a văzut, la Bușteni, florile din nuvelă, a exclamat, făcând cu ochiul: «Ah, les capucines!»). Când s-a
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
la lettre”. Urmează numeroase enclave moraliste, nelipsite de elogii și probozeli retrospective. Ion Codru Drăgușanu e așezat sub semnul lui Rastignac și nu numai, căci, obligat de „căderile” existențiale ale românului, „Balzac deviază (...) spre Murger, Scenes de la vie de boheme”. Stilisticianul operează o oportună adaptare a conceptului d-sale fundamental, virînd spre „stilul de existență”. Opera lui Hogaș „reprezintă o colecție de mărturii ale mizantropiei transformate în stil de existență”. Mai înainte, „Odobescu a creat pe cont propriu o variantă a
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
varietățile diferitelor forme ale comunicării electronice, să examineze critic interpretările din bibliografia de specialitate, dar și evaluările din interior (ale utilizatorilor din mai multe generații, ale autorilor de manuale de specialitate, ale articolelor-manifest din revistele informatice etc.). Formația lingvistică, finețea stilisticianului și experiența în judecarea evoluțiilor limbii se vădesc mai ales în felul în care autorul reușește să păstreze măsura înțeleaptă a specialistului veritabil: să nu generalizeze, extinzînd asupra întregului domeniu trăsăturile unui segment al său, să evite profețiile (" Nu putem
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
limba standard de azi (reperul implicit al judecăților în cauză) sînt doar de natură istorică sau regională: personajele folosesc forme vechi sau dialectale, marcate sociolingvistic, dar nu pur și simplu "greșite". Abuzul judecății a fost desigur remarcat de lingviști, de stilisticieni și critici literari. îl întîlnim totuși frecvent în situațiile concrete, în legătură cu forme al căror statut nu a fost suficient verificat și pe care, cu mare ușurință, nu numai elevi și studenți, dar adesea și profesori și exegeți le numesc "stîlciri
Marinerul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15557_a_16882]
-
fost cel mai decis - și deschis polemic - susținător al necesității de a studia "termenii poetici nefigurați". Inventare centrate asupra unor autori și epoci au vizat mai ales clișeele limbajului romantic: dalb, dulce, aprig, duios, tainic, suspin, zefir, filomelă, amor etc. Stilisticienii care s-au ocupat de limbajul poeziei românești au consemnat de obicei tacit inventarele nefigurate, insistînd mai curînd asupra limbajului figurat; studiile Mihaelei Mancaș, de exemplu, sînt centrate asupra unor fenomene retorice indiscutabil mai complexe și mai interesante din punctul
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
cunoscut bine în timpul stagiului meu parizian, a dat o dimensiune complexă și performantă tematismului. El și-a numit metoda: pluritematism. În același sens au mers Jean Rousset și, într-o oarecare măsură, Jean Starobinsky. Acesta are și o pregătire de stilistician. Îmi amintesc de un studiu al lui Richard despre discursul gurmand sau discursul trifologic la prozatorii din secolul al XIX-lea. Splendid. I-am preluat sugestia și am scris ceva despre discursul gurmand în opera lui I. L. Caragiale. Am descoperit
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
poemului în proză i-a consacrat o carte), premergătoare celor moderne. Romanul modern românesc are puțini analiști la fel de fini ca Zamfir. Faptul de a fi scris un studiu despre Proust nu e întîmplător. Interesantă, în toate acestea, e și perspectiva: stilistician, Zamfir a căutat să împace această ramură a criticii literare cu diacronia. Conceptul de stilistică diacronică, ce li s-ar fi părut înaintașilor săi, oximoronic, îi aparține. Nu numai în literatura română se simte acasă. Aș putea numi alte cîteva
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
Octavian Goga, cel mai tânăr și, totodată, mai longeviv dintre autorii luați în discuție. Vor urma și altele, ajungând până aproape de stricta contemporaneitate.) Nici n-ar fi putut să fie altfel orientată, dat fiind faptul că Mihai Zamfir este și stilistician. Cine i-a citit cărțile de critică literară a avut prilejul să învețe, din ele, ce înseamnă aceea analiză redutabilă. Aplicată atât detaliilor, cât și ansamblurilor. Poemul românesc în proză (1981) sau Cealaltă față a prozei (1988) sunt, din acest
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
manta" - Dimitrie Cantemir. Viața și opera, 1958). Extrem de interesantă în cartea din 2002 a lui Dragoș Moldovanu este critica psihostilisticii, a concepției după care stilul unui autor reflectă psihologia sa. Reprezentantul cel mai cunoscut al acestei concepții este Leo Spitzer. Stilisticianul german deduce din particularitățile de stil ale unei opere "etimonul spiritual", trăsătura definitorie a psihologiei (sau a ideologiei) autorului acestuia. Din critica psihostilisticii decurg consecințe importante pentru caracterizarea barocului literar în general, și a stilului lui Cantemir în special. Stilul
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
Tudorel Urian La prima vedere, eseurile din volumul Reflecții filologice, al cunoscutului lingvist și stilistician I. Funeriu, par a fi creația unui mare chițibușar. Cand sunt tot mai mulți cei care anunța apocaliptic moartea cărții, cel puțin în forma ei tradițională, maneliștii ocupă prima scenă lirica a țării, iar bătăturilor din talpă unui fotbalist li
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
interpretare ale elevilor buni la literatură, deveniți studenți la Litere, sînt cel mai adesea rezultatul unor antrenamente de acest gen. Subiectele de teze unice și de bacalaureat reflectă aceeași practică. Aparent, ea ar trebui să-i bucure pe lingviști, pe stilisticieni, pe teoreticienii literaturii, care pot constata că teoriile lor au căutare și difuzare; de fapt, cred că mulți se simt mai curînd stînjeniți și îngrijorați. Ideea corectă de a subordona cunoștințele de lingvistică și teorie literară înțelegerii textului literar nu
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
cu absolută sinceritate (este adevărat, în corespondența intimă). Mai greu le-ar fi să explice cauza acestei schimbări de optică asupra propriei creații, după zece ani de la publicare. Pe de altă parte, oarecum derutați ar trebui să fie și subtilii stilisticieni 13 pentru care acele „cuvinte stranii” și „nonsensuri” par a fi constituit, timp de un secol, probe decisive pentru evoluția limbii poetice românești. 2. „...Pân-atunci «Legenda» la care lucrez va fi gata și fiindcă luceafărul răsare în această legendă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cu absolută sinceritate (este adevărat, în corespondența intimă). Mai greu le-ar fi să explice cauza acestei schimbări de optică asupra propriei creații, după zece ani de la publicare. Pe de altă parte, oarecum derutați ar trebui să fie și subtilii stilisticieni 13 pentru care acele „cuvinte stranii” și „nonsensuri” par a fi constituit, timp de un secol, probe decisive pentru evoluția limbii poetice românești. 2. „...Pân-atunci «Legenda» la care lucrez va fi gata și fiindcă luceafărul răsare în această legendă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de prejudecăți sociale. Concluziile criticului cu privire la „originea cultă a poemului în proză suprarealist” sînt în general pertinente. O observație se impune totuși: nu de „suprarealism” e vorba aici (termenul e, de altfel, mult prea lax și prea vag definit de către stilisticianul român), ci de avangardismul „estetizant” al perioadei pre-suprarealiste... Propunerea lui Mihai Zamfir nu va avea însă ecoul scontat: Costin va reintra în conul de umbră... După mai bine de 70 de ani de la debutul său editorial, unicul său volum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]