149 matches
-
urs! Nicidecum!.. Când era mânzoc de trei săptămâni, un armăsar i-a rupt coada și a mâncat-o, iar dacă rămânea cu ea, i-o mâncai dumneata acum, cu tot ce s-ar mai fi găsit prin vecinătate. Iritat de stinghereala continuă pricinuită de acești curioși, stăpânul calului a lipit pe poarta de la intrarea în bătătură un anunț cu litere de-o șchioapă: Percepem taxe separate pentru ghidaj, deranj și ovăz! Numai așa a reușit să se descotorosească de vizitatorii nepoftiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe un lamento, tânguirile lui Jojo. Am dat operei și un nume: Simfonia canină mofturoasă. Eram tare mândru de această creație, deși, mai târziu, atunci când am priceput ce înseamnă dreptul de autor, jaful (mă rog, plagiatul), aveam momente de mare stinghereală când mă priveam în oglindă. Mai curând, gândeam eu, jefuiești un compozitor celebru. Așa, măcar ai o scuză: te-a ispitit geniul acestuia. Dar când ajungi să furi melodia unui câine, e prea umilitor. Treptat, pe măsură ce aveam să devin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
carte. Din Ferentari unde Dumnezeu să mă mai arunce?... Mă ridic. Tot cu moaca aceea sobră de ins care n-are dubii, temeri sau probleme cu atingerea țintei: "Astăzi nu lipsește nimeni". Sala de clasă e cam goluță. E puțină stinghereală în inimile tuturor. Profesoara face ochii roată și întreabă zâmbind: "Chiar nimeni?" Sunt și mai sobru. Scot ultimul as. Dacă nu merge, am rupt-o-n fericire: "Astăzi nu lipsește nimeni nemotivat. Boli și învoiți"... Așa mai merge, zice duduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în armătura culturală - care e impresionantă, de la distincția dintre „idioritmic” și „chinovial” și pînă la arta descrierii fiecărui schit -, ci în penuria creștină a spiritului care poartă armătura. Autorul nu e în duh, și de aici tot marasmul. E o stinghereală de cavou în sufletul diaristului, chiar dacă la exterior hazul e în toi. Neavînd organ pentru dimensiunea sacră, Dan C. Mihăilescu descrie lucrurile în coaja lor fenomenală, lipsindu-i acea ochire care să-l aducă în condiția de degustător discret al
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
de la CC al PCR, când niscai șăgalnici acoliți ai cuplului prezidențial se fac urgent nevăzuți, cu o pudoare de fete mari jignite în tot ce au mai sfânt, lăsându-i absolut singuri pe Tovarăși - a dat întregii lumi senzația de stinghereală pe care o resimți în fața unui impotent declarat. (Mai poate cineva să spună că n-avem și noi o scenă a balconului?). Impotent, dar virulent: mai cu gura mare, mai cu bâta, mai cu fundu-n două luntri și mai cu
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
invadat de nunațele prin care turcul venit din Europa (unde trăia de 12 ani „ca refugiat politic”), cu palton cumpărat la Kaufhof („paltonul acela frumos, din stofă pufoasă, care avea să devină pentru el un motiv de rușine și de stinghereală, dar și de încredere”), cu geantă de voiaj Bally, își revede meleagurile. „Era poet, iar într-o poezie pe care o scrisese mai demult, și pe care cititorii din Turcia nu o cunoșteau decât prea puțin, scrisese că o dată în
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
unele este ușor, pentru altele este mai greu, pentru unele - spre regretul bărbaților - chiar imposibil. Dar cu voință și străduință se poate transforma în posibil. A crea o atmosferă plăcută și destinsă care să scoată pe fiecare din starea de stinghereală și închidere în sine, a reuși să dai încredere celui pe care îl privești cu bunăvoință, este la unii un talent, la alții o calitate dobândită și în acest mod încurajezi pe celălalt să se manifeste, să intre în dialog
DESPRE ELEGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383304_a_384633]
-
bună dimineața! -Bună dimineața! Eram hotărât să merg pe jos, însă faptul că m-ai așteptat, contează pentru mine. Mergem în centru, nu am o destinație precisă. Odată urcat în mașină, s-a instalat cât mai confortabil, simțea o anumită stinghereală în comportamentul lui Victor. -Îmi cer scuze pentru aseară, spuse Victor în timp ce orienta oglinda de interior spre Andrei. M-am enervat, când am văzut-o pe Violeta schimbată, am înțeles atunci, că Măriuca va afla adevărul în privința banilor, noroc că
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
urmă, o dibuisem, eram destul de zdruncinat și de nervos. Adaugă Încărcătura emoțională inerentă - mă aflam la câțiva pași de peștera lui Ali Baba... figurativ vorbind, se-nțelege, nu mă refer la fanteziile cu comori ale Evelinei -, mai adaugă tracul și stinghereala provocate de faptul că eram obligat să recit cu glas tare, singur În Întuneric, cuvintele doctorului Wagner și vei avea explicația rateului glorios cu care s-au soldat primele mele tentative de efracție. Probabil că mai contribuia la eșec și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și totuși dialogul decurge mereu ca și cînd unul care a văzut Spania ți-ar descrie Alhambra și tu ascultîndu-l te-ai imagina În grădina leilor, deși ești sigur că nu vei ajunge niciodată acolo. Și atunci apare muțenia, o stinghereală Îți paralizează mintea și-ți Încleștează fălcile, ai impresia că judecata ta șchioapătă, Îți formulezi propozițiunile În minte, le cumpănești cu grijă și totul Îți pare banal, comun; nu mai vorbești ca să nu se vadă cît de derizoriu Îți e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
degetul și ne-a pufnit pe amândouă râsul văzându-l că se excitase, deși era ud leoarcă de transpirație și urla cu disperare, dar pe urmă ne-a cuprins o senzație ciudată pe care n-aș putea-o defini, de stinghereală poate, și am tăcut amândouă. Când a tras din nou pătura peste el, Keiko l-a sărutat acolo jos, pe deasupra chiloților. „Hai, sărută-l și tu“, mi-a zis. Mi-am apropiat și eu buzele, rugându-mă ca Maestrul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai scoată o vorbă, se-ntoarse pe călcâie și se îndepărtă. Cei doi pământeni rămaseră în picioare, pradă privirilor curioase a mai bine de o sută de perechi de ochi mediocri. Comandantul Aciobăniței simți că-l încearcă aceeași senzație de stinghereală ca atunci, demult, în tinerețe, când, la un curs de perfecționare, fusese scos brusc la tablă să rezolve un raport dificil între randamentul muncii cu gravitație și randamentul muncii cu imponderabilitate și, din buzunarul din spate al pantalonilor, îi căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
De voie, de nevoie, de lehamite și de foame, comandantul Ion Aciobăniței și pilotul Vasile Amărășteanu consumară în cele din urmă, în mod tacit, fără sorbituri pofticioase, ciorba nr. 3, având tot timpul senzația incomodă că nu știu ce înghit. Vădita lor stinghereală nu prea era băgată în seamă de mediocrii din jur, care mâncau grăbiți, parcă mulțumiți cu simplul fapt că pun ceva în gură. — Mă-ntreb - zise cu glas scăzut pilotul Amărășteanu către superiorul său - ce-o să ne dea la felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
seară am fost legat la ochi... Este plină de grație...” „Tace. Este atât de enigmatic că nu l-am înțeles niciodată.L-am considerat tot timpul un coleg și un prieten comun. Și totuși este un băiat aparte...” Ian simte stinghereala în care căzuseră amândoi și de pe aripile reveriei coboară la realitate. - Seara și noaptea își au farmecul lor. Aș prefera să rămânem aici până dimineață. Privește cum perechile de tineri se preling încet pe alei ca niște umbre. - Printre ele
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
stă în armătura culturală - care este impresionantă, de la distincția dintre „idioritmic” și „chinovial” și până la arta descrierii fiecărui schit, ci în penuria creștină a spiritului care poartă armătura. Autorul nu este în duh, și de aici tot marasmul. Este o stinghereală de cavou în sufletul diaristului, chiar dacă la exterior hazul este în toi. (Sorin Lavric). Neavând organ pentru dimensiunea sacră, Dan C. Mihăilescu descrie lucrurile în coaja lor fenomenală, lipsindu-i acea ochire care să-l aducă în condiția de degustător
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
durat. S-a declanșat însă o mare zăpăceala, de lungă durată, poate chiar incurabilă pricopsindu-se cu o stare aproape imposibil de descris; un amestec de culpabilitate, dorință și sfârșeală, nevoia de a iubi și a fi iubit, îndrăzneală și stinghereală, nevoia de a înțelege pe alții, nevoia de a se înțelege pe sine. Fără să știe în ce fel, părea că ceva dinlăuntrul său îi șoptea: ”privirea inimii mi s-a oprit / asupra Sânzienei din poveste / și nu știu de
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
vitae pus la dispoziție de poetă că și-a încheiat studiile la Universitatea din București, s-a căsătorit, a născut doi copii și a scris „literatură pentru sertarul meu”, notează poeta în succinta prezentare autobiografică. A trebuit să-si înfrângă „stinghereala casnică” și să lupte cu lipsa cronică de „timp liber”, pentru a-l ceda , câștigându-l atâta cât a fost, scrisului. Și apoi, mai adaugă poeta explicându-se: „n-am fost prea grăbită” din respect pentru lumea sacră a literaturii
ANGELA NACHE „MIRACULUM” PREFAŢĂ DE MIRCEA IORGULESCU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351007_a_352336]
-
echilibrat, rasat și deosebit de plăcut. Ori de câte ori am ajuns la „Malibu”, Mary - mai ales -, toată numai zâmbet și voie bună mi-a vorbit cald, deschis tratându-mă la modul cel mai prietenos și nelăsând să se strecoare nici măcar o urmă de stinghereală sau disconfort în comunicarea noastră, indiferent de contextul în care se desfășura. Cunoașterea de-atunci cu Mary și Ray a fost preambulul prieteniei noastre de azi, când o dată pe săptămână ne vedem și tare bine ne simțim împreună! Dar șirul
PRIETENII MEI CIPRIOŢI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355307_a_356636]
-
cu cinci mai mică, așa că lasă... Wow! M-am dat de gol ca o puștoaică și nu asta am dorit! exclamă Iuliana, roșind ușor. - Daaa? Nu arăți. Ai cuvântul meu de onoare! Mă bucur mult, Iuliana. Parcă îmi trece total stinghereala, se explică el, prinzându-i afectuos brațul și cu cealaltă mână. Da, da, da...! Lasă doar o mână, domnule doctor, te rog! șopti ea râzând, în timp ce-i împingea mâna ușor și-l privea șăgalnic. Trupurile lor se apropiaseră foarte mult
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
zoologică. Nu știu dacă mai sunt lei sau urși în ea..., dar putem verifica... - A, nu, nu! Nu doresc... Continuă! Ai o memorie de elefant și povestești așa de frumos, încât m-ai fermecat. Nu glumesc! adăugă ea, imediat ce observă stinghereala instalată pe chipul lui Eugen. - Ei bine, parcul, în cele mai bune zile ale sale, se întindea pe aproape o sută de hectare și a devenit unul din cele mai întinse spații de acest fel din Europa, cum spuneam. Este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
fără a integra în descriere câte un pasaj despre ea. Este o doamnă nesfârșit de plăcută, în compania căreia nici nu poți crede că dacă ai întâlnit-o prima oară e și adevărat! Parcă o cunoști dintotdeauna, ea îndepărtează orice stinghereală, este directă, spontană, vivace... Nu trădează nicio sfială, nu ezită să sară în a face un serviciu de folos semenului pe care nu-l lasă să o uite și să nu spere să o reîntâlnească...! Duhul de tristețe, duhul de
FLORENTINA COCA ZIBILIANU. GENEROZITATEA PERSISTĂ ÎN OMUL ALES de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357714_a_359043]
-
E Ș E C. Brr, nu prea ne place, nu? Tare sunt curioasă să știu ce informație vă vine în minte când citiți cuvântul eșec? Amintirea unui refuz, durerea unei nerealizări, stinghereala unei situații neplăcute? Vedeți voi, de multe ori asociem eșecul cu un element negativ. În școala românească suntem educați că eșecul este opusul succesului. Oare? Mă uit în sertarul meu cu eșecuri și vă asigur că s-au strâns câteva
Despre eșec, cu onestitate. Uitându-te în spate la 2016 – tu ce ai învățat din erorile tale? () [Corola-blog/BlogPost/338733_a_340062]
-
ținând de mâna pe bunicul Gheorghe. Laura rămase încremenită, numai la așa ceva nu se așteptase. Socrul ei ramase stingher în prag, neștiind ce să facă, ce să zică. Slăbise, era neîngrijit și i se citea pe față tristețea, dar și stinghereala. - Tăticule, cum de ai venit până aici, de unde ai aflat? Normal, era curioasă. Dacă socrul ei aflase, cum de nu venise Nicolae? El ar fi fost mai în măsură să facă acest lucru. - Păi, am sunat la Angela la serviciu
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340138_a_341467]
-
într-un ungher simte unda poemului vestejit acoperit încă de scrum, de fum, ce-și caută drum să dispară. Afară. Îl privește și-l simte, ia aminte purpura-i apare, e boare de jar de sfială, dar are și-o stinghereală de poem scris afară. Se-nchid ferestrele, ușa spre camera mică, poemul de-afară prins înăuntru recită, declară - Aproape trecută e toamna, așternută-i castana pe caldarâm. Auzi pașii iernii din negura vermii cum aleargă spre noi? Vezi albul masteacănului
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
ar vrea să spună dintr-o suflare ceea ce are pe suflet. Se simte o stare de revelație în fiecare frază, la acest poet al stărilor, cum l-am perceput eu. Se simte o teamă. De prea multă singurătate. O stânjeneală. Stinghereala omului părăsit. Totodată, senzația de prea singur este secondată de sentimentul că prin trup, prin suflet și prin spirit trece mereu cineva. Ploaia este fenomenul meteorologic preferat. Poate pentru că are efect melancolic, liniștitor asemenea amintirilor care vin și pleacă precum
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]