300 matches
-
puțin amețit, fără să poată concluziona ceva. Un singur lucru i se întipărise bine în minte: Carmina trebuia împinsă de la spate, nu trebuia lăsată să viseze, avea nevoie de putere de convingere. Seara când pătrunse în camera Carminei se simțea stingherit. Spune-mi, tu după ce termini liceul ce-ai de gând? Fata îl privi curioasă. Era prima oară când discutau pe această temă. Vreau să dau la facultate. Tatăl își plecă pleoapele. Medita. La ce facultate? se interesă. La psihologie îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al mamei și odată cu veșmintele parcă-și lepădase toate îndoielile și temerile. Părinții o copleșeau cu atențiile lor, devenise peste noapte, pentru ei, un personaj de seamă, nespus de important și gândirea lor simplistă o făcea să se simtă oarecum stingherită. Ce mult îi impresionase doamna avocat Sidonia Trofin! Tatăl îi povesti că se simțise câteva zile rău. A găsit maică-ta icre simple, nepreparate și într-o dimineață mi-am amintit de marea mea plăcere de a mânca icre, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că e bună de pus pe răni, el a încuviințat, da, e antiseptică, a rotit pețiolul între degete, a studiat cu atenție nervurile, s-a așezat pe scaun, s-a ridicat din nou, bătrânii nici nu îndrăzneau să clipească, ședeau stingheriți, parcă uitați de musafirul lor impacientat fără nici un motiv. Când a văzut-o pe Carmina, și-a îmbrăcat în grabă trenciul, fata i-a observat starea de nervozitate subită ce-i transfigurase chipul, și-a căutat din priviri pantofii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
shetlandului pufos, luat direct pe piele, destul de larg ca să ascundă rotunjimea sânilor și delicatețea taliei. O treziră muzica și glasul bunicii pe care tocmai o visa: Cu o fire ca a ta rămâi nemăritată. Își trecu degetele prin păr. Zâmbi stingherită. Spera ca momentul de slăbiciune să fi trecut neobservat. Se ridică și se Îndreptă spre ieșire. Un duș și se va culca. Trebuia să se strecoare printre perechile Înlănțuite de vraja tangoului. Ca să ajungă În hol fu nevoită să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe care dumneavoastră îl țineți de cinci ani la închisoare, fără să i se fi probat vinovăția și fără să i se fi făcut proces... Vorbele răspicat rostite de Nando Rossi îl făcură pe profesorul Constantinescu să își plece capul stingherit, pe Alexandru Drăghici să se încrunte, iar pe Ceaușescu să sară în picioare de pe scaun, ca și cum i s-ar fi adus o insultă personală. Stai jos, Niculae, stai jos, îi ceru Gheorghiu-Dej mai tânărului său colaborator. Să-i dăm posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zău așa!... Acum, că ați donat statului pământul, sunteți unul de-ai noștri, ce mai încoace și-ncolo!... Sfârșindu-și pledoaria, vicepreședintele întinse o mână peste birou și îl bătu amical și familiar pe umăr. Stelian își drese vocea oarecum stingherit și-i spuse: Da, m-am gândit la postul de contabil de care mi-ați spus mai demult și-am hotărât să-l accept... Bineînțeles, dacă postul nu s-a ocupat între timp... Nu, de unde! Nu s-a ocupat nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
literatură! Era singura posibilitate să aflu ceva despre tine, îi explică Victor. Pentru că tu n-ai vrut să-mi spui mai nimic... Felicia începu să râdă, însă nu găsi de cuviință să-i dea la rându-i vreo lămurire. Era stingherită de ce-i spusese?... Avea cumva un prieten și nu mai era loc în inima ei și pentru el?... Intorcându-se cu fața spre fereastră, fata întinse mâna și aranjă mai bine florile în borcanul care le servea drept vază. Victor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
urmat să se descurce pe cont propriu, începând cu găsirea unei locuințe, fiindcă locuința lor era, așa cum se putea vedea, prea mică pentru a-i putea găzdui... Dar nu e vorba de nici o căsătorie, mamă! protestă din nou Felicia, foarte stingherită. Nu vă faceți griji, doamnă, îi veni Victor în ajutor. Eu am dorit numai sa vă cunosc și să vă asigur de întregul meu respect pentru tot ce ați făcut pentru Felicia... Atât, deocamdată... Cu căsătoria nu suntem așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de manifeste. M-am uitat și eu, ca omu', și chiar m-am amuzat. Era o reacție la prima vedere. Îl invidiam pe artist și mai că mă mândream, pentru că mi se așezase pe umeri povara acestei glorii estetice. Când, stingherit, a reluat începutul refrenului, interpretând un solo de cucurigu, privindu-ne, a realizat caraghioslâcul situației, a luat catalogul, cârnatul cu toarășul și dus a fost... În zadar încercam să explic inșilor care mă eroizau că n-am pic de talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dat tânărul s-a oprit ca să-și odihnească mâinile. Dondică a ajuns în dreptul lui și l-a întrebat puțin jenat: Mă ierți, mi se pare sau chiar te cunosc de undeva? Băiatul a zâmbit acceptând scuzele și observând cât de stingherit era cel din fața lui i-a răspuns: Nu-i nimic, nu ai de unde să mă cunoști, dar dacă tot vorbim, să facem cunoștință. Te rog să mi spui cine ești, de unde vii și unde te duci? Pe mine mă cheamă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lui care Îl făcură pe celălalt englez să se Întoarcă mirat. Cu coada ochiului, Alatriste Îl văzu zâmbind pe Guadalmedina, care În afară de franceză și latină vorbea și limba ereticilor. — Prietenul meu spune că vă datorează viața, George Villiers părea puțin stingherit, ca și cum din partea-i ar fi preferat să considere conversația Încheiată, iar acum traducea de voie, de nevoie cuvintele celui mai tânăr. Că ultima lovitură dată lui de omul În negru era mortală. — E posibil, Alatriste Își permise și el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pentru noi. Încetează. Saldaña Își ridica mâinile, opunându-se tentației de a afla mai multe. Nu vreau să știu nimic. În vremurile astea, a ști mai mult e mai rău decât a ști mai puțin... Îl privi iar pe Alatriste, stingherit și hotărât În același timp. Vii de bunăvoie sau nu? Ce-mi rămâne de făcut? Saldaña se gândi puțin. Posibilități nu prea existau. — Bun, ce să-ți spun, conchise. Pot rămâne aici până te descurci tu cu ăi de-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rămas singur cu Fusako. S-au așezat pe o canapea din piele de lângă perete. Shigekuni era îmbrăcat în uniforma de școală, iar Fusako purta un chimono elegant. Când s-au dumirit că nu-s decât ei doi, au părut oarecum stingheriți și chicotele fetei au încetat. Shigekuni ar fi vrut să-i arate un album cu fotografii, dar, din păcate, n-avea unul la îndemână. Colac peste pupăză, Fusako devenise brusc neliniștită. Până atunci, lui Honda nu-i plăcuse în mod
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
de la București, vârtejul, ritmul galopant în care se produceau întâlnirile, interviurile, confruntările i-au sporit o ciudată senzație de irealitate (nu mă mai aflam nicăieri, aflându-mă mereu în această oscilație între ce lăsasem și ce-am găsit - J3, 95). Stingheriți, dar emoționați (J3, 100), cei doi soți, veterani ai exilului, au încercat la revenirea în țară reacții afective puternice provocate de regăsirea celor pe care îi știau încă din perioada când îi întâlneau în clandestinitate la Paris (prin intelectuali, ne-
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
Inchiziția, sclavagismul, colonialismul - sunt doar câteva exemple. Totuși, după aproape șapte decenii, amicii mei francezi încearcă o anume jenă atunci când vine vorba despre regimul de la Vichy și despre colaboraționism în timpul ocupației naziste, în vreme ce cunoscuții mei suedezi au dat din umeri stingheriți când am făcut gafa să pomenesc de sterilizarea persoanelor cu tare fizice sau psihice chiar și în anii de după al doilea razboi mondial. Sunt amintiri triste, dureroase, pe care o elementară politețe ne îndeamnă să le... uităm! Nu putem avea
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
sfârșit să ne poarte În miezul unei adevăr. Privirea discerne-mprejur Mintea ia urma, dezbină, pune de-acord În parfumul ce se revarsă Până spre asfințitul zilei. Sunt tăcerile-n care se vede În orice umbră ce se-ndepărtează O stingherită Zeitate. Dar amăgirea contenește și timpul iar ne-aduce În zgomotoasele cetăți din care-azurul se arată Doar zdrențuit, acolo sus printre cornișe. Ploaia istovește pământul, apoi; se-ntețește Plictisul iernatic peste case, Lumina devine tot mai zgârcită - se zgârcește și
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
nu ceea ce se întâmplă în procesul de producție. E posibil ca Stelian Negrea să considere presiuni/ingerințe informațiile pe care, în baza contractului, Intact trebuia să i le pună la dispoziție. Cert este că libertatea să editorială nu a fost stingherita în niciun fel: nu a livrat materiale, dar a primit banii de la Intact. Din informațiile noastre, reprezentanții Intact vor face plângere pentru înșelăciune, considerând că firma Gershwin Media a folosit pretextul așa ziselor ”ingerințe” pentru a lua bani pe materiale
Stelian Negrea - Prestatorul. Ce a ascuns Evenimentul Zilei, în campania sa de distrugere a televiziunilor nesubordonate Puterii () [Corola-journal/Journalistic/48547_a_49872]
-
irgil] G[heorghiu] și L[aurențiu] I[onescu] * Chișinău, 10 iunie 1934 Respectat domnule Valerian, Nu v-am mai scris demult. Dumneavoastră poate n-ați observat, eu care m-am obișnuit să vă scriu mereu, azi însă mă simt oarecum stingherit. Stingherit și de faptul că ultima scrisoare a fost lipsită de politeță. E adevărat. Acuma observ și eu. Am vorbit prea mult. Azi am citit Nu11 a lui Eugen Ionescu și m-a fugărit din scoarță în scoarță pe mine
Însemnări despre tânărul Const. Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5795_a_7120]
-
mi s-a întâmplat în repetate rânduri, să mă oprească vreun bătrân, sau vreo bătrână care nu-și dezlipea ochii de mine și în același timp își făceau cruci într-una. Mă întrebau: - A cui ești tu, fată? Eu răspundeam stingherită, mai cu seamă de faptul care îmi părea tare ciudat că toți se închinau văzându-mă, de parcă se temeau și nu-mi plăcea cum mă priveau și apoi se închinau înfricoșați ca și cum aveau dinainte o apariție din altă lume. -Sunt
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
-l supăr ori, și mai rău, să-l rănesc, sau să mă abțin În speranța că, pe parcurs, ordinea Întâmplărilor se va reface de la sine, În virtutea logicii povestirii? Observasem după ambele incidente, cum le numise el autoprotector, că se simțea stingherit și Încerca din răsputeri să le facă uitate - din pudoare, din orgoliul de bărbat care nu admite că ar fi bolnav, nu știu. Mi-am zis că, În Împrejurări de-astea, un compromis dulceag cu adevărul nu poate pune În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să aveți îndoieli, nu pricep de ce nu aveți încredere în ea. Doar e fiica dumneavoastră. Gata, hai să ne oprim aici! Nici nu știi ce greu mi-a venit să te chem ca să purtăm discuția aceasta. Într-adevăr, Pop părea stingherit. Se foia pe scaun negăsin du-și locul. Pe tot parcursul discuției fumase țigară de la țigară și își umpluse de două ori ceașca de cafea. No, hai! Ia, să uităm de lucrurile astea și să revenim la oile noastre! declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că nu va scoate nimic de la Calistrat iar insistențele lui Toma nu făceau decât să-l enerveze pe acesta. Prezența bătrânului le stricase excursia, lui Cristian i-ar fi plăcut să fie singuri. Calistrat apăruse nepoftit și el se simțea stingherit. Ar fi vrut să o întrebe pe Ileana o mulțime de lucruri, însă moșneagul se afla acolo, în spatele lor, auzind tot ce vorbeau. Urcușul devenise mai dificil. Stânci masive se vedeau împrăș tiate printre copacii ale căror trunchiuri crescuseră contorsionate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că ochii Ilenei încep să arunce fulgere, se întrerupse. No, ce să mai vorbesc eu? Lasă-l pe el să povestească! Chiar așa, se întoarse ea spre inspector, cel mai bine este să te aud pe tine! Cristian se simțea stingherit. Ce să povestească? Acum, după ce totul se terminase, i se părea că nu se întâmplase mare lucru. Își dădu însă seama că nu va scăpa atât de ușor de curiozitatea femeii, așa încât, începu să relateze aventurile din noaptea ce trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ridică ea din umeri. Acum, Cristian curăța atent capacul coșciugului. Săpase de jur împrejurul acestuia astfel încât, atunci când îl va ridica, să nu cadă pământ înăuntru. Deși știa că ar trebui să se grăbească nu se putea împiedica să facă aceasta. Se simțea stingherit și chiar puțin dator față de Calistrat. În sfârșit, se declară mulțumit. Lăsă lopata deoparte și luă cazmaua de pe mal. Introduse vârful de metal sub capac și apăsă ușor. Nu se întâmplă nimic, capacul rămânea nemișcat. Apăsă mai cu putere, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în definitiv, era în casa lui și trebuia să-l asculte. O politețe elementară îl obliga să o facă. Absolut deloc, rosti el, chiar mă bucur că ai venit. Lucrurile s-au mai schimbat pe aici de când ați plecat, spuse stingherit bărbatul mai în vârstă, dar ușurat că ginerele său nu-l refuză. Se vedea că își căuta cuvintele. Era clar că e frământat de problema pe care o avea și se gândise mult la această discuție, însă acum nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]