2,691 matches
-
va fi ușor. Ne doare, de pe acum, sufletul. A R L E S I A N A Ca arcurile din bolțile gotice, de piatră, e-ncovoiată și ea. Singură. Împinge încet, pe masa altarului, spre picioare însângerate, o roșie lumânare stinsă. Curbat e acum, aplecat spre nu știu unde, și foarte greu de desenat, și gândul meu. Afară, în scuarul cu-asfalt lepros, o tufă verde de laur înflorește pe sub albine, în soarele de aprilie. Sunt puțin trist, dar exist. 5 aprilie 2011
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
surcele focul bârfitorilor Cine sunt se naște în continuare, Ce am fost nici nu s-a terminat Eu - alta Adolescența - o minge de ping pong între mine și București și fereastra mea de la etajul patru pe Calea Victoriei. Adolescența - o făclie stinsă, Un muc de țigară aruncat Pe asfaltul întrerupt de găuri al Bucureștiului Care îmi sărută tălpile cerșind amintiri Adolescența - o minge de ping pong Nu întotdeuna aruncată înapoi. În întâmpinarea cuvintelor mele când devin carnivore, când își cer uncia lor
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
dau minciunii...” (N. Labiș, 3 dec. 1956) La 70 de ani și încă unul potcoava coaptă-ncepe-ncet să cadă iar vinul putrezește trist în cadă pe când mă-năbușă fierbând destinul măselăria s-a carbonizat am ochii goi ca două stinse parce pruncul plângând în mine se întoarce și mă descoperă canonizat... Tu pui răsadurile morții-n spini răsare-n urmă gheară-n altă gheară tu luptă-te-n lupoaica ta ursară și îmi presează oasele în crini - la levitația dintâi
La 70 de ani și încă unul... by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/5445_a_6770]
-
cu-n soare mic-smerit în ea. da, marea printre ramuri răzuind arsura unei voci din afara danturilor și lumină atât cât ai aprinde un pai pe ape direct din raza soarelui prenatal. a cui rază mortule-nasolule și ce soare prenatal răsărind (stins) fără durată în țara asta betonată - termină cu prostiile. pe mâine Domnu’Șora să ne spuneți cât e ora în betonul tuturor(a) o dată pentru totdeauna.
un poem la o sută de ani by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/5928_a_7253]
-
oprește mereu excepția, te gândești totuși că în băltoaca și mâlul lui glodosul dobitoc scaldă, poate, o inimă curată. Tot așa și cu triunghiul pe care-l ghicești, după miros, putrezind sub pletele zeițelor de odinioară, în văzduhuri de focuri stinse, turtit în capete aplecate pe care nu le mai taie nicio sabie, - dar poți oare să-i spui triunghiului „mă, boule!", fără să fii trăsnit de fulgerele lui Dumnezeu? Și ție, fereastră iubită, supapă a bietei mele singurătăți și melancolii
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]
-
Eugeniu Nistor Se făcea că treceam printre șirurile unor coloane, înalte, rotunde și netede așa precum cele ale templelor din străvechiul Egipt, iar spațiul de jur-împrejur și deasupra nu se putea desluși, căci lumina iriza ușor stinsă, și cerul întreg părea umbrit uniform, ca sub un clopot străveziu, în crepuscul... Nici cald și nici frig nu era... Iar printre-acele înșirate coloane cu geometrii atât de ciudate și scăpări arămii, eu nu eram singurul suflet drumărind pe-acolo
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
dulci texte V-am glosat ca pe-o poveste Cu imagini erudite, Eu bătrân student în mite. (O, amarnice dulci texte, Vă glosez tot ca poveste Cu imagini erudite, Eu cărunt student în mite.) 1959 Cumpănă Lui Serban Cioculescu Prin stinse, lungi oglinzi alunecînd, Întreb, răspund, mă cert tot mai dușman: O, nu-i un dialog! Dar mai curînd Doi cîini se latră aprig la palan. Iar alteori cu-acel strigoi istoric, Ce sunt și nu sunt, parcă mă împac: Atunci
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
un cîntecel cu stomacul întors ca al vitei intimitatea luptei tale o voi cunoaște voi amîna ușurința de a înțelege „femeie care te acordezi cu gura poetului / acest torent de mîl senin" perna ta se umflă în noapte și rugăciunea stinsă a inimii nu-l poate opri nici virtutea ce are darul prostesc de a înlătura viața tu culegi un fruct din pomul pe care-l studiam pe-atunci cu știința ridicolă a unui tîmplar iar cînd am văzut în sfîrșit
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
e o fragilă peliculă peste carnea verde a brazilor vreau să cred neauzit strigă inima mea un alt eu sfâșiat de îndoială dictează contururi e ca și cum ar amesteca esențele altor lumi la capătul unei cetăți inventate stă cerul cu litera stinsă atât pentru ziua de azi
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
Acum sunt la fereastra princiară și natura îmi aparține Fîntîni arteziene și șampanii bufante mă sărbătoresc Mîine mă întorc acasă Unde sigur voi reuși Unde sigur va izbucni A Tristei splendoare. Măinile negre căutănd căi florale Ca și culoarea petalelor, stinsă, în depărtata formă de relief Misterul te-mpinge să fugi, să nu-l afli Să nu știi ce este, mușuroi, deal, munte Și mîinile negre căutînd căi florale Să nu știi de-s mîini sau trecute imperii de crengi. încoronat
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
sale în descompunere ori în mai apropiatul ca vârstă Camil Baltazar -, într-un discurs al lamentației de elev singuratic pălind nu atât în vreun “liceu-cimitir” cât în peripluri de romanță, - “plimbări bolnave” - sub ferestrele iubitei ori pe cheiuri cu lumini stinse, înviorat totuși de o imaginație destul de îndrăzneață, care n-a trecut neobservată de exigentul E. Lovinescu, al cărui cenaclu îl frecventa de pe vremea liceului și care îl va caracteriza mai târziu și definitiv în formula “miliardarul de imagini”. Căci scrisul
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
de suport simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri ale istoriei, iar pe de altă parte, reprezentarea alegorică a unor noi aspirații. În fața acestor mari provocări ale timpului, nici retorica hieratică a frescelor și nici lumina stinsă a icoanei nu mai sînt suficiente. Este nevoie de o expresie directă, puternică și purtătoare a unor mesaje fără echivoc. Altfel spus, este nevoie de sculptură, de arta de for. Cei care vor umple golul de pînă acum și vor
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
Mihail Nemeș Noaptea Cu plăcere las coliba, Pe iubita mea o las, Și în codrul stins prind clipa Să mă plimb cu moale pas. Luna prin stejari coboară, Vin zefirii mai întîi Și mestecenii presară Peste noapte dulci tămîi. Inima, o, cum tresare Cînd prin suflet trec fiori De prin tufele-n răcoare! Dulce noapte de
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
A oceanului,/ Și penele cu urme de țiței/ Pierdute de păsări bătrîne,/ Și icrele uscate în peștii morți demult,/ Și miriadele de semințe ale nisipului/ în care au împietrit,/ Niciodată născute,/ Plante nebănuite./ Totul e sterp, întrerupt,/ Doar razele sorilor stinși/ Continuă să ne mai ajungă/ Cu tandra putere a morții" (Plajă ). Caricatura germinației compromise e completată de mutilarea amforelor "care nu sînt decît cioburi de amfore" și chiar de cea a morților "care nu sînt decît cioburi de morți". însăși
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
că se afla în casa unei clarvăzătoare și, din bunătate sufletească, pentru a nu o dezamăgi, fu cît pe ce să accepte o consultație... Ba nu! Nu avea curajul să asiste la strîmbăturile ei, să-i audă din nou vocea stinsă și întrebările pe care le punea defunctului Robson. - Mă voi întoarce, doamnă... Nu vă supărați că astăzi n-am timp. - Vă înțeleg. - Ba nu... Ei! Se încurca în propriile minciuni! Îi părea rău că lăsa o impresie proastă, dar nu
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
auzul, gustul, mirosul și pipăitul care ne fac să descoperim lumea făurită de Cel de Sus". Al șaptelea braț evoca "focul divin neistovit, adevărul fără de început și fără de sfîrșit, izvorul infinit al tuturor celorlalte lumini". A șasea lumînare, cea rămasă stinsă "e semnul duhului omenesc, zămislit ca să auzim și să înțelegem". Ea trebuie să rămînă neaprinsă pentru a ne reaminti că "duhul ne este îndărătnic, că rămîne orb la înțelepciune și că, din această pricină, Reîntoarcerea va fi nesfîrșit de anevoioasă
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
orice strălucire exterioară și conjuncturală, el i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
marcat de reveria trecutului, intimizat, sensibilizat: "Ca vechi locuitor al Bucureștilor, unde în chipul cel mai firesc, dînd colțul unei străzi de patricieni ale căror case sînt în fapt rezidențe, nimerești într-o uliță gloduroasă cu hardughii ce te întîmpină stins și pierdut, nu m-am gîndit niciodată la un război între unele și altele, dus cu ură și fără de cruțare - oamenii în exclusivitate fiind cei ce se bucură de privilegiul mișcării. Tot astfel, zîmbesc cînd aud vorbindu-se despre războiul
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
ale ei, simultane și complementare, cum altfel, la o descendentă a lui Bouddha? În fața lor, ochii aceștia sînt, rînd pe rînd, lipsiți de apărare și plini de străluciri, întinzîndu-se narcisic pe pielea ei netedă, oglindiți de alte perechi cu privirea stinsă (ai surorii celei mari, măritată și nefericită), în reverberații redate perfect de mîna care scrie... Deși răvășiți, ochii ei sînt mai sagace ca niciodată. Alternanța abia semnalizată a vocilor narative destabilizează cititorul: cine vorbește în romanul acesta, o ea sau
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
apoi m-a întrebat: "Câți ani ai dumneata?" I-am spus că aveam 40. "Și de câți ani te ocupi de Andreescu?" I-am explicat că de un deceniu și mai bine. M-a privit lung, apoi cu o voce stinsă a continuat: "Eu sunt cu zece ani mai în vârstă și de Andreescu mă ocup nu de un deceniu ci de trei! Precum bine știi, sunt consilierul artistic al lui Constantin Ionașcu, i-am restaurat tablourile de Andreescu, i le-
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
semnate, printre alții, de Felix Anadam (Geo Dumitrescu): Aritmetică, Dimitrie Stelaru (Trecere), Marin Preda (Măritiș), Ștefan Popescu (Poezia trubadurilor), Ben Corlaciu (Pelerinul serilor), D. Bărbulescu (Oameni în beznă, nuvele),Virgil Ierunca (Relief, excursii critice), Sergiu Ludescu (Mircea Tiriung) cu volumul Stins (poeme), Tiberiu Tretinescu (Vergu Ocu, schițe), Marin Sârbulescu (Orbul de aur, ,poeme) și Ion Schinteie, cu un studiu despre Jean Gion, precum și antologia Poezia tânără românească dintre 1935-1942. Sergiu Filerot își publică primul volum de versuri în 1941 (Încrustări în
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
Constantin Țoiu Duminică, 17 aprilie, a.c. la orele amiezii, dau de cărticica lui , Alcools, poeme alese, aparținând răposatului Mircea Scarlat. între pagini, rătăcite câteva scurte însemnări ale tânărului critic, una din valorile remarcabile, stinse, ale literaturii noastre. Chiar dacă însemnarea figurează în vreuna din cărțile apărute, (neavând timp să cercetez, spre a indica) - o reproduc țel quel ca dovadă a strălucitei sale intuiții: Scriu un eseu despre superficialitatea lui Apollinaire. Superficialitate fecunda, necesară chiar unui
Apollinaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11653_a_12978]
-
inima cu o rază din geniul D-tale poetic, care pentru noi este și va rămâne cea mai Înaltă incorporare a inteligenței române”. Din păcate, călătoria (scurtata, la insistențele lui Eminescu) nu a avut niciun efect asupra poetului cu sufletul stins și obosit. Veneția nu-l mai Încântă, ca-n poezia pe care i-o dedicase mai Înainte («S-a stins viața falnicei Veneții, / N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; / Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, / Pătrunde luna
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
vină Că mi-a fost dat să te-aud Și-a crescut din mine-un dud Cu dudele negre, mari Cît gura de la pahar Cu dudele albe, dulci Cît perna unde îți culci Capul cu ochii deschiși În spaima zorilor stinși Ochii cu cearcăne largi În care lacrima-ți spargi În bucăți limpezi și grele Ca să speli dudele mele Prelinse pe dușumele...
Mă uit toamna în lumină... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9227_a_10552]
-
în casa primului sacrificat al unei diplomații neo-bizantine. Ridicată pe fundații mai vechi din incinta fostei case domnești, clădirea avea două caturi înalte și o mansardă. în afară de dormitor, nu fusese deocamdată finisat decît salonul mare de la parter, tapisat în roșu stins, cu mult aur pe stucaturile baroce și imense oglinzi venețiene. Arhitectul îi destinase viitoarelor baluri, concerte de cameră și chiar micilor spectacole de teatru în limba franceză, cum se purta atunci. Camerele erau spațioase, cu plafoane foarte înalte. Vitraliile albastre
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]