107 matches
-
ușa cât putu de larg, să iasă fumul. Mai târziu ne-am așezat la masă. După ce am mâncat și am băut câte ceva, am fost poftit într-o odaie alăturată, ce părea mai aranjată, în care se aflau pe pat perne stivuite una peste alta, alături de o altă stivă înaltă cu cergi de lână și tot felul de alte țoale frumoase. Probabil că era zestrea fetei, mi-am zis. Că, oricum, fata părea de măritat, și poate chiar își găsese vreun fecior
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
ceva! Ce mă fac dacă nu găsesc nimic în ghete poimâine? Mama zice că "nu se mai îngrașă porcul în Ajun", dar eu o să încerc!" Fără să mai piardă timpul, băiatul se repezi în magazie unde lemnele erau tăiate și stivuite ordonat de tatăl lui pentru lunile geroase de iarnă și plin de entuziasm, începu să care la bucătărie unde focul ardea permanent. - Mama, unde pot să pun lemnele astea? întrebă el încurcat, când văzu că cineva făcuse aprovizionarea înaintea lui
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
un bărbat în tricou verde mă abordează în germană și mă invită să mă apropii de taraba lui. Stătea zâmbitor pe o cutie răsturnată iar în fața lui improvizase dintr-o alta și un placaj o mică masă pe care avea stivuite pachețele cu un conținut asemănător piperului măcinat. Într-un săculeț se găsea același produs. Mă îndeamnă râzând să îi probez produsul, Klaus mă oprește și realizez atunci că de fapt el vindea acel fruct mărunțit. Râde de mine și mă
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
Bibliotecii Municipale din Chișinău, când timpul îl eliberează de tipicurile vieții rustice, spre a se îngriji puțin de minte și suflet, se trezește - ghidat de un reflex condiționat - cu mâna întinsă spre un raft de bibliotecă în care își are stivuite vreo douăzeci și cinci de volume BiblioPolis. Și asta, deși biblioteca sa mai are câteva rafturi cu ispite asemănătoare. La mulți ani, BiblioPolis! Referință Bibliografică: BiblioPolis ... și un reflex condiționat (Gând aniversar) / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 438, Anul
BIBLIOPOLIS ... ŞI UN REFLEX CONDIŢIONAT (GÂND ANIVERSAR) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348297_a_349626]
-
îl fulgeră un gând „ dacă în fața ucigătorului tir s-o fi găsind și vreo părticică din mine?” aruncă arma și întrebă țipat „ e cineva rănit acolo?” OPRIREA DIN ZBOR astă noapte m-am regăsit cu iubita mea și în întunericul stivuit impecabil a explodat deodată o lumină cosmică a trebuit să deschidem ușile și ferestrele lumina aceea fluidă a năvălit în stradă și a inundat-o n-am rezistat miracolului și am ieșit și noi sa dantuim printre fluturi și libelule
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (3) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345306_a_346635]
-
deplaseze până în spatele clasei să pedepsească elevul obraznic, croia elevul rebel chiar din fața clasei, atunci când era cazul. Tăiatul și despicatul lemnelor era tot treaba copiilor, mai ales pe timp de iarnă. Trebuiau să care lemnele despicate în casa moșului, trebuiau stivuite frumos. Pentru treaba asta primeau de la nevasta învățătorului câte o bucată de plăcintă, ea era mai largă la suflet când vedea degetele copiilor înghețate de ger. Și grădina de cartofi și zarzavaturi, tot de mâinile copiilor era lucrată, atât primăvara
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
atitudini permisive de întrecere și bună dispoziție. MATERIAL DIDACTIC: 64 jetoane dreptunghiulare cu forme geometrice colorate (roșu, galben, albastruă gen Domino; 4 jetoane cu cifre (1-4). DESFĂȘURAREA JOCULUI: Toate jetoanele sunt așezate într-un loc, numit “depozit de materiale” și stivuite aleatoriu. „Muncitorii” vor primi de la șeful de “depozit” (educatoarea sau alt copil) câte 5 „borduri” și un jeton cu cifra care le va stabili ordinea în timpul jocului. Jocul se desfășoară gen Loto, doar că jucătorii, care nu mai au nici o
Jocuri de masă by Veneţia Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/1612_a_2965]
-
mâncarea fierbinte pe gât. Chinurile fizice și psihice îi făceau pe unii (cei care reușeau să ațipească) să se trezească din somn țipând ori izbucnind în plâns 1. După ce erau bătuți până la leșin, unii deținuți erau întinși pe jos și stivuiți, adică așezați unii lângă alții, iar deasupra lor, perpendicular, erau aruncate alte rânduri de victime. Inutil de adăugat că, la asemenea presiune, majoritatea celor din rândurile de jos nu își puteau controla sfincterele și erau obligați apoi să-și ingereze
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
perpendicular, erau aruncate alte rânduri de victime. Inutil de adăugat că, la asemenea presiune, majoritatea celor din rândurile de jos nu își puteau controla sfincterele și erau obligați apoi să-și ingereze fecalele. După ce toți din cameră fuseseră bătuți și stivuiți, treceau din nou prin torturi, începând din vârful stivei până jos2. În nebunia colectivă care s-a instalat, multe metode de schingiuire au fost născocite ori adaptate ad hoc, iar unii agresori manifestau preferințe pentru un procedeu sau altul. Ion
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
-și aprindă una dintre țigările indoneziene, preferatele lui, aplecându-și cozorocul brodat de la chipiu ca să-i țină paravan la vânt. Cu uniforma lui nu tocmai impecabilă, Încălțat cu cizme cretane Înalte până la genunchi, căpitanul Kontoulis examină luminile de marș, șezlongurile stivuite, bărcile de salvare. Giulia era singură pe vastul Atlantic, cu bocaporții bătuți În scânduri, ca să reziste la valurile care se izbeau de bord. Puntea era pustie, cu excepția a doi pasageri de la clasa Întâi, oameni de afaceri americani, care beau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fiu de folos...” Coliba pe care slujbașii japonezi i-o dăduseră misionarului în Ogatsu se afla în vârful golfului, destul de departe de barăcile dulgherilor și ale clăcașilor. La fel ca și celelalte colibe, nu era decât o mână de bârne stivuite una peste alta. Cămăruța ca un șopron era în același timp și loc de culcare, și loc de rugăciune solitară pentru misionar. Încă de pe când era elev la seminar, avea obiceiul să-și lege încheieturile mâinilor înainte de a se culca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că trupul său zăcea Întins pe o icoană... Primul gând care-i trecu prin minte era legat de Bikinski: „Nu cumva”, Își spuse el, „pictorul a trecut În lipsa mea pe-aci și și-a făcut mendrele?!” Icoanele, ce se aflau stivuite În dreapta sa, păreau făcute de o altă mână. Apoi, de unde ar fi avut atâția bani Bikinski ca să-și Împodobească „scândurelele” În aur și argint? Icoanele ce se aflau În preajma lui aveau amprenta unor alte vremuri. Medicul se sculă În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Toinettei. Din păcate, draga mea, nu mai pot rămâne. Am de scris niște scrisori importante... Dar se opri deodată, cu o expresie de supremă surpriză. Liniștea și clipele de desfătare din casa marelui boier Filipescu... Vinurile gustate direct din buțile stivuite... Pivnița boltită... Răcoarea... Ambrozia savurată din ulcioare vechi... Lumina amețită a unui opaiț ținut în palmă de un fecior palid... Acel zeu alungat din Olimp... Glasul de înger... Cântecele despre iubiri vinovate și doruri rătăcite... În fața lui stătea acum chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
alungat. În zilele și săptămânile următoare, când străzile s-au umplut iarăși de lume, și curtea Școlii Speciale nr. 2 deveni neîncăpătoare. Copii, profesori, supraveghetori, bucătărese, infirmiere, femei de serviciu mișunau ca furnicile pe lângă camioane să ajute la descărcat, sortat, stivuit și aranjat în sălile de clasă de la parter, transformate în depozite și hambare pentru roadele Revoluției. Cadourile de Crăciun și ajutoarele pentru orfanii din România curgeau și se revărsau ca dintr-un corn al abundenței. Baloți și saci cu haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să o viziteze. Acesta tocmai scria, la cererea lui Hulagu, o Istorie a Cuceritorului Lumii, care rămâne, până astăzi, sursa noastră cea mai de preț pentru cunoașterea invaziilor mongole. El putu, așadar, să intre În locul misterios În care erau așezate, stivuite sau rulate zeci de mii de manuscrise; afară Îl așteptau un ofițer mongol și un soldat Înarmat cu o roabă. Ce putea cuprinde ea ar fi fost salvat, restul, lăsat pradă flăcărilor. Nu se punea problema citirii textelor, nici măcar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un singur apartament. Așa însă, certurile în gura mare dintre tata și mama se învecinau cu certurile în gura mare dintre tații și mamele unor prieteni de-ai mei. Văzute din afară, locuințele noastră arătau ca niște cuburi mici, luminate, stivuite unele peste altele. Înăuntrul lor, adulții se ciondăneau necontenit, pentru te miri ce. Privind de jos, din întunericul străzii, nu puteai să-i auzi. În schimb tata știa cum stau lucrurile, căci, pe lângă serviciul lui obișnuit, preluase și funcția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
larg cele doua uși minunat împodobite ale marelui scrin. Era mai încăpător decât ai fi putut crede. Un lemn roșu, plăcut mirositor, îi căptușea adâncimea. Tot interiorul era ocupat de câteva teancuri groase de hârtie de scris, mii de pagini stivuite unele peste altele. Când, înfigîndu-și degetele în ele și răsturnîndu-le pe covor, Egor le-a răvășit prin toată odăița, am putut vedea că erau acoperite cu un scris egal, ciudat de inexpresiv. Dar abia când am încercat sa citesc câteva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întuneric. Căldură, ce mai vine din sală, pe vremuri încălzea cu godinul, acu nu mai are la ce, de dooșcinci de ani, ba-s mai mulți - câți ani sunt de când a-nchis prăvălia ? Acu, în prăvălie, pe doi pereți, lemnele stivuite, și-ntr-o parte, cărbunii - la ce să mai faci foc când n-ai nici un-să te miști ? Bufetul vechi, cu ușile căzute din balamale, borcanele mari de gogoșari, sacii de cartofi, cratițele, găleata cu zoaie... Se-nvârte printre ele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apropiat de gura de piatră, a muntelui, de dinaintea sa .Privind cu atenție, i s-a părut că vede, ceva, ca un capăt de schiu. A făcut un pas. Doi. Și a văzut nenumărate schiuri, împachetate, frumos, două câte două, și stivuite, ca într-o magazie. A apucat prima pereche. A ieșit din capătul de hrubă. A pus pachetul alături. Și-a făcut datoria pentru care coborâse. Cu captura sub braț, a urcat, pe unde coborâse. Comandantul l-a întrebat, după întoarcerea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
acum ca magazioner. În magazia de pe dig, tăcere, căldură Înăbușitoare de aproape patruzeci de grade, aer greu, murdar, Încețoșat de praful auriu al ovăzului ce curge pe un tobogan uriaș, ca un șuvoi nesfîrșit, și este Încărcat În saci și stivuit, alcătuind metereze impresionante de la un capăt la celălalt al magaziei. În alte puncte de pe dig, construcții geometrice de provizii: albul dur, imaculat, al lăzilor de lemn Încărcate cu hrană și muniții de toate soiurile - mărfuri ambalate În cutii metalice, carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înregistrare numerice pe care Marie descifră diverse nume. - Pusese totul sub ascultare: cameră Marie, cameră Lucas, birou jandarmerie... De necrezut! - Ia uită-te aici: un sintetizator de voci. Cu asta poți face ca oricine să spună orice. Luă CD-urile stivuite și etichetate. Voce Gwen, voce Nicolas... - Ne-a manipulat pe toți. Marie era cuprinsă de o senzație de mînie și de scîrbă totodată. Doar necesitatea de a Înțelege totul, de a lega toate firele, o silea să continue; se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a fost că nu e pentru copii și că n-aveam voie să mă uit prin ea. Așa că, bineînțeles, mă uitam prin ea ori de câte ori eram lăsat singur. Se găseau acolo poze de bărbați spânzurați pe sârmă ghimpata, femei mutilate, cadavre stivuite ca lemnele de foc - tot inventarul obișnuit al războaielor mondiale. Mama era fosta Virginia Crocker, fiica unui fotograf de portrete din Indianapolis. Era casnică și violoncelistă amatoare. Cânta la violoncel în Orchestra Simfonică din Schenectady și cândva visa să cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Abia aștept să vă Întâlnesc. Făcură schimb de reverențe și Brunetti puse receptorul la loc În furcă. Primul lucru pe care-l făcu fu să se ducă la șifonierul de pe peretele Îndepărtat. Îl deschise și Începu să vâneze printre lucrurile stivuite și aruncate pe fundul lui: o pereche de bocanci, trei becuri În cutii separate, un prelungitor, câteva reviste vechi și-o servietă din piele maro. Scoase servieta și-o șterse de praf cu mâna. Ducând-o Înapoi la masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ca să le putem recicla, să putem înregistra din nou pe ele, trebuia musai să transcriem repede totul, ca să le eliberăm. Ce muncă ! Ce muncă ! Bătrînelul furios ne deschise o ușă spre un fel de magazie unde zăceau unele peste altele, stivuite, cu un fel de furie încă vizibilă, vreo zece magnetofoane mari, probabil de fabricație sovietică. Pe unele rămăseră fixate rolele din plastic, dar benzile fuseseră probabil scoase și distruse. Poftim, și astea sunt de vînzare dacă vreți. Guy avea întreaga
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
locul. Cu toate astea, morții conti nuau să-i întâm pine în fiece dimineață, înfiorându-i pe locui torii orașului cu privirile lor îngrozite. Până într-o dimineață, când un pâlc întreg de străjeri fu găsit, cu arme cu tot, stivuit, ca sacii la moară, și comparația nu păru nelalocul ei, căci aveau cu toții obrajii secați și albi, de parcă ar fi fost dați cu făină. Atunci locuitorii înțeleseră că sunt pierduți. Estimp, pictorul continua să vină în Piața Mare. Își așeza
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]