2,056 matches
-
o slujbă bună, deși nu tocmai dezinteresat. Avea bucurie la ea și Răducu, se arăta drăguț și săritor precum kosovarul ăla, care semăna cu Remus nu doar la figura de desfrînat, ci și la felul cum s-a priceput să stoarcă din ea tot ce s-a putut. N-ar mai fi vrut să se lase la mîna te miri cui, a porcilor de bărbați, buni să te dea de pagubă și nenorocire. Doar să te tăvălească, atît vor. Nu prezenta
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
cu mandarine moi pe tavă, În lucruri nu mai este nici o grabă, Cuierul flutură ca pe un steag capotul, Mînerele-n sertare-și bagă botul Și-amușină, despăturind cearceafuri, Peste dulapuri cad încet-încet vechi prafuri... Ființele își lenevesc plăcerea De-a stoarce miezuri ce-și preling lin mierea Pe buzele lor coapte a dezmățuri Scăpate într-o doară din dulci hățuri, Cînd sînii și cu coapsele, de-a valma, Sînt rotunjite de serafi cu palma Spre-a fi tainul unui Dumnezeu Ce-
Duminica-i cu mandarine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7450_a_8775]
-
din față - ea dă din cap liniștitor, n-ai grijă, n-are cum să te-audă. Mă înclin mai aproape, îi inhalez aroma de fată fumătoare, dar frecată cu pastă de dinți măcar Supercristal, pe care nu trebuie s-o stoarcă din tub cu zgârcenie, să-i ajungă, și spălată cu săpun ca lumea, nu Rozofin sau Primăvara, și nu sub un duș care se oprește după ce i se pișă trei stropi reci în cap. Cu dinții cam încleștați, îi spun
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
înaintea celor trimiși pentru a rămâne invizibili. Ce repede trece ziua dar cât împlinită hrană, Doică fericirii căzute, Chiar dacă s-a apropiat de rană Și a rămas în cenușă gol. Văzând că trupul s-a împuținat Lacrimile începură să-și stoarcă sarea în mâinile, numai oase, ce-i acopereau ochii, în umbra lor ce încă strălucea. Amintirea ca puii căzuți din cuib tăcuse, Cerul abia mai lăsa câte o rază din începutul zilei, Inima nu-și mai învârtea roata, Fericirea i
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
s-a ales de fondurile de pensie și de cotizațiilor lor de sănătate. Se zvonește că de la anul va deveni obligatorie asigurarea pe viață a fiecărui angajat. Grija față de om, veți spune. Aiurea: o modalitate încă insuficient explorată de a stoarce ultimul bănuț de la cetățean. Situația e atât de tensionată, încât amenințările nici măcar voalate dintre vârfurile pesediste nu mai pot fi ascunse (vezi organizația de Constanța). Ascensiunea unor outsideri precum Mitrea sau Dan Ioan Popescu în poziții de unde-l talonează puternic
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
dădea toată/ promisiunea pe mînă” (Fișă de identitate). Ori într-o variantă mai puțin tăioasă, divulgă funciara inadaptabilitate a ființei auctoriale: „senzația de a fi atît de nouă/ și zadarnică/ o cît/ de puțin să nu mă rătăcesc!...” (Realul-risc). Fragilizată, stoarsă de conținut, existența ajunge a se interoga pe ea însăși, într-un hamletism crepuscular: „Dar cînd vom fi/ nici nu ne e de trebuință!/ Cînd vom fi n-are instanță/ contabilă strictă/ clocită dibaci de buna sau reaua/ credință.// Cînd
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
pe ea însăși, într-un hamletism crepuscular: „Dar cînd vom fi/ nici nu ne e de trebuință!/ Cînd vom fi n-are instanță/ contabilă strictă/ clocită dibaci de buna sau reaua/ credință.// Cînd vom fi n-are curajul bețiv/ de stors juruințe/ frumosul cuminte/ din căruciorul milei împletind/ pe față sau pe dos ciorapii/ solidarității cupide.// Cînd vom fi cu adevărat/ nimeni și nimic/ nu ne mai încurcă deciziile./ Cînd vom fi - se mai poate/ vorbi de la inimă la inimă...?” (La
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
pot să fac treaba asta. În plus, lucru curios pentru un profesor, îmi place mai mult să scriu decât să vorbesc. E drept, la facultate mai și vorbesc. Dar plăcerea mea este să stau în fața foii de hârtie, să-mi storc mintea și să scot ceva. Nu este genul meu să mă exprim prin interviu. Din când în când, însă, cedez. - Vorbeați de plăcerea cu care vă așezați în fața foii de hârtie și pe care o ghicește, desigur, și cititorul. Poate
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
născut la Auschwitz și care nu văzuse în viața lui un copac). Ceea ce lipsește însă de pretutindeni este patetismul. Chiar și acolo unde mulți autori (dintre cei "profesioniști") ar fi tentați, poate, să dubleze numărul epitetelor, să pluseze pentru a stoarce lacrimi cititorului, inteligența și intuiția scriitoricească îl feresc pe Levi de exagerări. Iată, în acest sens, un exemplu elocvent: ajuns, în sfârșit, la frontiera italo-austriacă, eroul-narator privește înapoi, spre lunile petrecute la marginea civilizației, cu oarecare nostalgie. Iar spre viitor
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
unele pe altele" " Eu tot la adevăr, bine și frumos. În Poeme ulterioare și în cele inedite, obiectele părăsesc de bună voie balamalele gravitației și încep o viață a lor: "nimeni, nimic, niciunde/ atâta știa să spună mașina care/ altădată storcea portocale" (Nimeni, nimic, niciunde), "glontele când intră în carne/ se lovește de un alt glonte, mai vechi,/ așteptând acolo/ de la începuturile lumii"(Un glonte mai vechi), "Fără sunet aerul s-a lovit de întuneric/ acoperișurile s-au golit de tot
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
târzie în universul natural al Humuleștiului". Acestea ar putea servi drept model pentru compunerile unui elev silitor care are acea percepție deformată a comentariului de limba română: orice text din manual e un obiect preistoric desăvârșit, pe care îl poți stoarce și deforma oricât de mult. Dat fiind faptul că scriitorul e "genial", orice ar trece prin mintea ta a trecut, obligatoriu, și printr-a lui! ("dar ce este oare absolut întâmplător într-o operă literară?"). Benignele "epitete" și "adjective" sunt
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
trupul tînăr/ cu alt înfierbîntat veșmînt." Așa că o iarbă cu gust de rădăcină amăruie dă într-o parte alonje vegetale și, foarte aproape, începe deja să aibă rigor de cărbune. Viața lor și moartea noastră otrăvesc, deopotrivă, același suc înțepător, stors din smicele de măr dulce și lungit cu ape de leac. Încă trei volume, apoi, Oglinda femeii (1986), Lumină din lumină (1993) și Cuvinte nou născute (2002), sînt despre cheful de-a migra și de-a ,trece" al elementelor. Despre
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
Era primul roman al lui Dostoievski care apăruse, auzisem vag despre el și înainte ca măcar să-l deschid hotărîsem că-i nemaipomenit și c-o să-mi placă. Citindu-l nu-mi dădeam voie să observ că eram dezamăgită și-mi storceam, conștiincioasă, revelații." Un capriciu, poate, de tînără cititoare, nesemnificativ, de n-ar ține în el sucul amărui al autocriticilor de mai tîrziu. E începutul, în adolescența împărțită între discuțiile din familie și mirajul Străzii Mari a unui tîrg, al jocului
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
fii aproape./ Ești partea care lipsește din mine." (La ora Demonului). Autorul reușește, cu certitudine, să construiască un personaj credibil (el însuși), o siluetă ce traversează medii și stări diferite, îmbibîndu-se de ele ca un burete ce urmează să fie stors. Viața trece firesc în text și poezia se deschide la fel de natural către realitate, rezultatul fiind un complex postmodern, în care fiecare treaptă poate ascunde o trapă. În plin biografism apar subtile referințe livrești, după cum cultura înaltă, Arta consacrată ca atare
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
obosește. îndeobște deschid o carte ca pe un pepene copt. Feșteala, aroma îmi ațîță apetitul. înfulec pofticios, căutînd să nu-i risipesc sucul. Dar nici să-i înghit coaja ori fărîmele. Vreau să-l dau gata dintr-odată. Să-l storc. N-am timp de dumicat. înghit iute. înghit tot. Chiar dacă sunt pîndit de indigestie. De care, mai întotdeauna, nu scap. Sunt însă, extrem de puține, e-adevărat, și cărți pe care le degust ca pe caviar, sfărîmîndu-le cu dinții fiecare mărgică
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
nu te-am știut noapte căzută în așternutul curat. Mi-am scris cu vorbe viața, cu tăceri Mi-am scris cu vorbe viața, cu tăceri. Nici răsfățat, nici ocolit de Parce. Din bun și rău n-a mai rămas ce stoarce și în desagi s-au adunat poveri. Abia m-ajunge vântul care toarce din freamătul pădurilor de ieri. Mi-am scris cu vorbe viața, cu tăceri. Nici răsfățat, nici ocolit de Parce. Și nu e drept ca vremea să mă
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
sufletul arde până la cer După ce l-am stropit cu votcă vântul îl umflă ca pe un zmeu copilul din mine se aruncă în beznă ca pe un derdeluș argintiu o pasăre albă îi soarbe zâmbetul de pe chip și mi-l stoarce în palme stau cu fața la Dumnezeu și aștept să-mi regenereze trupul doi maidanezi și-au făcut culcuș în orbitele mele adâncite și calde ies doar noaptea la pradă îmi adulmecă pe rând splina, ficatul, rinichii fără a se înfrupta însă
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
absența e cel mai nevinovat culcuș tăcerea are gură de aur și alfabetul braille încă nu este cunoscut într-un târziu îmi pun oase de paradă îmi dosesc sufletul în locul măduvei și-o tai hai hui în infern fără măcar să storc vreo lacrimă aici e viață nu glumă se hârjonesc femei și bărbați într-o împerechere dementă doar eu ce mai suport un gram de decență.
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
atâtea progrese în cădere, am rămas în urmă cu o jumătate de veac față de suratele Europei. Lăcomia politicienilor noștri s-a aliat cu partea semnificativă a celei de la curtea integraționistă, unde, pe discursuri și ședințe puerile, se papă bugete grase, stoarse de la statele vasale. Acum casieria noastră e goală, pentru că atunci când am fost la linia de start, guvernul a dorit să depășim Occidentul, vânzând totul : de la unealtă de lucru, la capete luminate și la pasărea din curtea românului. Atîta timp cît
Estetica morţii, estul sălbatic şi incinerarea [Corola-blog/BlogPost/93872_a_95164]
-
să-și îndure nemurirea, pe care noi o vom afișa, atent din bucățele, pe toate frontispiciile, ca pe un papirus antic, valoros, descoperit într-un zid de cetate. Noi, muritorii de ocazie nu vă vom uita. Peste hologramă vă vom stoarce în răstimpuri câte o rază de lumină! Grav este că se rărește pădurea valorilor, la poarta istoriei noastre stau aliniați corbii de stâncă, dar știu bine că opera sa valoroasă, lăsată patrimoniului românesc, le va sta în cale, așa cum mulți
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
domestică. Încă un pas și poeta trece la avertismentul nedisimulat (mai limpede, poate și mai sfidător, în manuscris decât în varianta pentru tipar a poeziei reper Optsprezece ani) : „Feriți, că mă azvârl în viață, printre boieri și golani, / Să-i storc de sub coajă mireasma amară...“ Din adâncimi, urcă la suprafață îndrăzneli echivalente cu descoperirea identității, energii eliberatoare: „Dac-ai știi, astăzi nici de gușa bătrânilor/ nu mai mi-e frică. Nici de măcelarul ovrei. Nici de comicul ce sare pe cap
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
minunatul pictor Craiu și culegînd amîndoi, pe alee, păstăi de salcîm căzute, decorative substitute ale curmalelor la care nici visînd nu puteam gîndi. Repere, ele păstăile, ale unor campanii obștești din a căror liber consimțită muncă patriotică urma să fie stors nu știu ce ulei. Vîndut apoi, profitabil, de statul socialist, îmbuibaților capitaliști. După externare, vizitîndu-l acasă pe veneratul pictor, îl asist, un timp, în bucătărie (unde-și are și atelierul), la definitivarea compoziției care tratează, evident, patrioticul subiect. Nici o mirare. Cum mirare
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
devastatoare. îți ia auzul, și văzul, și mirosul, și pipăitul, și gustul (literar, dom'le!) c-o simplă fîlfîitură de-ntoarcere pe-o rînă. Dacă vrea, te încălzește brusc în creieri, sau te îngheață țurțure-n măduva spinării, sau te stoarce de aspirații, de transpirații ca pe-o rufanelă intimă (dantelă clefăită dulce între buci dalbe, muierești), vădind-o în batjocura limbută a lumii, pusă la uscat, indecent, unde nu-i voie, bre!!! Anume te atîrnă acolo, te flutură-n urbe
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
demonstrațiilor anti-Frontul Plugarilor și antisovietice din 46-47!- arată cam ce ținută a avut Casă Regală și cum a reușit să țină piept mult peste limita, doar prin poziția și prestanta Regelui și a apropiaților săi, unei plăgi care ne-a stors de identitate, cultura, valori și umanitate peste 50 de ani, si care încă o face! De aceea este evidentă reacția lui Traian Băsescu... nu poate uita, ceea ce a fost crescut să urască: inamicul redutabil - calitatea umană și prestanta care au
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
furouri - o groază de veșminte Cărăbănești. Dar mie îmi placi cînd umbli goală, Fiindcă mătasa-nșeală, taftaua-n falduri minte. Azi însă mi te-mbracă-n răbdări, că-s plin de bube Pe piept și pe picioare. Oh, mîngîie-le tristă Și stoarce-n limba-ți moale puroaiele heruve; Adună-mi coji din coate, păstrează-le-n batistă. Și-abia apoi aruncă-ți sfiala de pe tine, Să-ți freci sînii și șoldul de carnea-mi putrezindă; Un diavol e în mine, dar și
Sonetul întocmit cu chibzuială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11181_a_12506]