1,511 matches
-
condus tot de G. Călinescu și, tot astfel, în revista Lumea. Erau oarecum fericitele timpuri ale anilor 1944-1947 (poate chiar 1945). Pe atunci, Adrian Marino era acel "domn asistent" înalt, chipeș, ușor "infatuat" (termenul îi aparține lui G. Călinescu), în stolul de colaboratori ai profesorului, asista la toate prelegerile lui dar... făcînd - cu distincție - o figură aparte. Am crezut întotdeauna că Adrian Marino își urma, în competență și în metodă, marele maestru. Precum Al. Piru... Mă înșelam! Ucenicul lui Călinescu își
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
deși se auzeau el era aproape sfâșietor de aproape cum lama de cuțit cum cuțitul de lamă ea nu îl vedea dar îl auzea se oglindea și pentru prima dată se vedea atât de clar atât de clar încât un stol de spini îi înflorea în carne el era pe zi ce trece pășesc tot mai greu în mine ca rugina s-au adunat toți morții straturi-straturi perfectul mecanism tot mai des o ia razna din ce în ce mai greu pășesc desișul de cruci
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
Reverie Stoluri mari de păsări albe Luminează iarăși cerul Duc cu ele multe vise Le învăluie misterul .... Aripi se ridică-n ceruri Și se fâlfâie grăbite, Sunt așa de fericite Ale libertății clipe. Mergeți voi, voi stoluri multe Aruncați-vă în soare
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
Reverie Stoluri mari de păsări albe Luminează iarăși cerul Duc cu ele multe vise Le învăluie misterul .... Aripi se ridică-n ceruri Și se fâlfâie grăbite, Sunt așa de fericite Ale libertății clipe. Mergeți voi, voi stoluri multe Aruncați-vă în soare Duceți albele aripe Peste valuri trecătoare. E prea frumos în infinit E prea frumos în infinit E prea frumos cu tine .... Și fericirea ni s-a dat Cu lacrimi și suspine. Clepsidra ce mereu o
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
că în momentul ăla Uit ceva. Mă-ntorc și privesc în urmă. Nimic nu e în plus, Lucrurile stau așezate în contururile lor, Bărbatul din fotoliu întoarce liniștit pagina ziarului într-o lumină caldă. Totul foșnește blând. Deasupra casei un stol de păsări zboară ca una Și din aripile lor Se-mprăștie în jur Miros de corpuri în mișcare. Și până s-apăs clanța de tot Fotoliul se surpă Și uit Și nu mai am cu mine Nimic din ce-am
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
zid al lapidaților cu suspinele femeilor părăsite într-un port îndepărtat pe fluviul lipsit de maluri visezi mulțimi regate mari și secte sesam al unei lumi ce nu revii hoarde de mâl oștiri de trestii triburi de branhii și stihii stoluri de păsări fremătânde vă-ndepărtați ca o cometă spre-a rutului democrații Calma putere a florii O după-amiază cu roșii furnici ce devorau ochii uluiți ai unui bărbat Iată îți spui o invenție inutilă pe care creatorul ei a lăsat
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
Când tot mai multe drumuri îmi fug de sub picioare, Mă duc în gând spre mare, Cu un creion în mână Și-ncep să scriu pe ape, Pe aripi și pe dune, Iar semnul nu se șterge Căci valurile, plaja, Și stolurile albe Sunt umbre pe hârtie. Corabia ce trece Acum pe fața mării Și-mi sfâșie privirea De doruri, e nălucă, Așa cum e prezentul O undă de fantasme. Ajung pe foaia-ntinsă La strada care suie Spre casa cu grădină, Unde
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
-și fac culcușul Făpturi fără de crustă, Labile, ideale... Iar dincolo de malul Celei din urmă pagini, Nu dai nicicum de calea întoarcerii acasă, Ci singur, ca Ulise, Mai răsfoiești o mare. Sfârșit de septembrie Pe când scriam, de pe hârtie Cuvintele zburară-n stoluri Golindu-mi paginile care îmi lunecau din mâini, grăbite, Cu foșnet cald de frunze arse. Pe-oglinzi treceau umbre de aur Și nu știam cum să mă apăr, Cum să păstrez tot ce pierdusem... Dintre coperte și din rame Se
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
dau brînci. Și zboară șui, la întîmplare, Parcă trasează hieroglife prin văzduh Ori parcă s-ar feri de-un avion de vînătoare, Văzut numai de radarul din duh. Poetul nu știe nici cum, nici cînd, nici unde. El știe numai stoluri de cuvinte să-ngrozească Și să le-mprăștie oricum, oricînd, oriunde, în altă limbă, negrăită și totuși omenească. Nu Nu-i vina ta că nu m-auzi. Te strig cu ultrasunete, ca delfinii, Și îmi răspunzi chiar cu ecoul meu
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
un mic munte de voci în aerul cald străpuns ca o sită de nenumărate fețe și mâini întinse ca pentru un psalm pe care nu ai cum să-l auzi păsări halucinate ți se reped peste umeri cu ciocul întredeschis stoluri întregi prăbușindu-se către o mare fericire bituminoasă în timpul ăsta auzi ceva nou la tot pasul omul zilei a făcut omul zilei a dres fiecare vorbește asudat grăbit și cu fața roasă de furie împingînd vorbe fără încetare în cuptoarele
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
țigară și apoi rafale de vînt cum izbesc rigolele și pereții alungă cutii de tinichea, ambalaje de hîrtie, lucruri ce așteptaseră poate ani gloria zilei în care aveau să fie golite panouri metalice și stîlpi de iluminat se înalță în stoluri și iau cu asalt șirul de fațade în spatele cărora voi fi reușit să ajung fațadele plutesc în aer și greutatea fiecărui lucru va fi cît de curînd o poveste uitată asta să fi fost doar o zdreanță a pioșeniei în
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
le este dat să vadă și acum numai eu nu mai văd și alții nu se mai satură de privit, nimeni nu poate afla mai mult trăind ca o hienă pe leșul frumuseții ei fărîmițate ca pîinea aruncată într-un stol hămesit de ciori, numai eu știu cum poate fi adusă iarăși în lume, dezgropată din cer ca o stea într-o noapte adîncă, așa cum fac în măruntaiele pămîntului mîinile care aduc aurul atîrnînd în urechile ei prin care nu mai
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
a așezat un fluture cu un cap de copil - roșu cu negru cu puncte portocalii... mama bîjbîie cu mîinile aerul din fața ei... mama e un deal - mi-am făcut casa pe ea.... pereții se prăbușesc în gol, tavanul dispare: un stol de bărbați cu aripi negre urcă la cer... stau pe un peron singură... cad de pe o piatră acoperită cu mușchi verzui și ud în valuri furioase... mama îmi ține capul pe brațe; în loc de ochi, am două pietre lichide... merg singură
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Te-am pierdut, Cuvintele dau roată-n aer Ca niște păsări fără cuib. În loc să-ngenunchiez, mă urc, Mă-mbrac în alb, ies din oglinzi, Visez că ning și că acopăr Golul de taină dintre noi. Târziu A mai plecat un stol de fraze, S-a scuturat din versuri sensul, Cad file albe dintr-o carte. O iau pe plaja de hârtie, Unde fantastice cuvinte Și-au început dezagregarea: O scăpărare de silabe, O întrerupere de linii, Apoi doar semnul în schimbare
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
prea neînsemnați frați ai Mei, nici Mie nu Mi-ați făcut.” :: The One, aprilie 2014 :: Foto: David Dare Parker / Network Photographers Eu locuiesc în Cluj, am interacționat cu oamenii ăștia, în calitate de medic. Pe groapă trăiesc, alături de hâite de câini și stoluri de păsări, bebeluși, copii de grădiniță care nu merg la grădiniță, copii mai mari și mai mici, gravide(unele minore). Există câteva pesoane și ONG-uri care încearcă să-i ajute, dar comunitatea este foarte mare și problemele pe măsură
Sunt oameni și aici by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82349_a_83674]
-
din inima lui Homer. Patria noastră intrauterină ne-a abandonat pe niște insule de hârtie velină. De-aceea o ducem pe lumea asta mai mult într-o doară simțindu-ne ca niște frați expatriați; sau ca niște cuprinse de ger (stol de) cucoară. Pe cer. Umbra În noaptea mare-mare s-a trezit între două felinare care atârnau de stâlpi foarte groși. A adormit între ele. Printre picioare-i treceau mari câini lățoși / ori / duioase cățele. Când iar a tresărit se află
Poeme by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/10977_a_12302]
-
setea îi va istovi le voi aduce aminte calea cea presărată cu rugi fierbinți de spinii cunoștinței răului & binelui. Față de omul care el singur și-a croit calea a pus s-o păzească un vultur pleșuv în timp ce corbii zboară în stoluri vulturul stăpânește singur căile din văzduh în timp ce omul singur nu are pe nimeni să se aplece să-i dea lingura căzută jos de la gură să-i împingă cana la celălalt capăt al mesei unde cu soți își bea altădată în
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
pus în mână un petic de blană de vulpe eu așternut picioarelor tale blana hirsută de urs. Amândoi vânați din imaginația lui ca o temă pentru acasă dată copiilor succesivelor leagăne. Călătorind pe calea desculță Unicul Turn La dreapta cu stolul acela de stele în față un cârd de rațe de aur din bălți ne păreau pe care urma să le împuște acest nebun. Simțeam cum se lasă seara cum adie o boare peste umerii dulci ai femeii-copil umerii mei și
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
rugăciune. Cît despre bucuria Din cuvintele ,Hristos a înviat!" Ea, precum un prunc, vegheat de icoană Singură se rostește în limba mea mamă: Văzduh, Aier, Cuminecătură. Botezul tîlharului Iar scriu cerul rațele sălbatice și umbra lor iar scrie marea în stoluri triste, tot mai triste semn că vine iarna. Iar drumul spre biserica din deal îl scrie doar bărbatul cu rugăciunea lui. Tot satu-i la ferestre. El cară în spate un cazan cît un clopot pentru botezul de la Mânăstire. Frînt sub
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
Își deschise la păr culoarea, Își mai drese puțin vorba Și-și primeni garderoba: Numai cămăsi dantelate, Costume la Paris lucrate Și batiste-mparfumate. Cu acest nou design Se-admiră-n oglindă: Dar coada îl dă de gol Că se cam repede-n stol. Ar mai umbla și-n cotețe, Dar are țeluri mai mărețe: Jubilează țopa-țopa, Șchiopătând spre Uniropa. Și-ar dori, dacă se poate, Să escaladeze ușa din spate, Nemirosit de ziariști, De curioși și alchimiști. Un Lup vecin, secundul său, Coleg
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
versatVru să-și schimbe-nfățișarea:Își deschise la păr culoarea,Își mai drese puțin vorbași-și primeni garderoba:Numai cămăsi dantelate,Costume la Paris lucrateși batiste-mparfumate.Cu acest nou designSe-admiră-n oglindă: Dar coada îl dă de golCă se cam repede-n stol.Ar mai umbla și-n cotețe,Dar are țeluri mai mărețe:Jubilează țopa-țopa,Șchiopătând spre Uniropa.Și-ar dori, dacă se poate,Să escaladeze ușa din spate,Nemirosit de ziariști,De curioși și alchimiști.Un Lup vecin, secundul său,Coleg
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
gândurile mă topeau / Nici muza nu mă oprise/să dansez cu cine vreau! Nu mai știu de era noapte, nici nu știu de ascultam / Într-un colț de lume dusă /m-am trezit că meditam // Îmi imaginam că-n crânguri stoluri de privighetori / Cântă pentru nemurire la-nceput de sărbători // Ascultând imnuri de slavă de prezent m-am detașat / Sperând că am porți deschise/spre tărâmul mult visat.” Poetul este foarte atent la detaliu, are un ochi special pentru tot ce
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
nemuririi // Admir florile de salcâm / Înconjurate de albine / Cu gândul dus pe alt tărâm / Sedus de zânele virgine” (Floarea de salcâm). Și prin această asociație de idei, poetul se asemuiește, așa cum mărturisește, cu Zăganul care „păzește hotarul de țară / de stoluri cu privirea vorace” (Zăganul). Lăsând la o parte fronda, mânia, sentimentele negative, descoperim un poet fragil, vulnerabil, sensibil, generos, capabil de gesturi de tandrețe de o delicatețe incredibilă, îndrăgostit de natură, cu un simț estetic foarte dezvoltat. CEZARINA ADAMESCU 2
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
fiecărei clipe care-mi trece prin sânge? De ce te cuprind cu trupul meu ca un zbor rănit ce se frânge? De ce te-aștept la marginea fiecărei clipe care-mi trece prin dor? De ce mă străbați cu trupul tău ca un stol mereu călător? Când marginea fiecărei clipe dintre noi e ca un bisturiu de tăioasă, îmbrățișarea noastră sfâșiată și arsă ne luminează-adânc pe-amândoi. Poem cu note Treceam legată la ochi1 prin sângele tău ce mă ardea. Părul meu era prea
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
mâine și aici, găsim, acum, sub ceara unor impresii impregnate de timp, albumul cu poze, scrisorile îngălbenite, biletul de tren nefolosit, trandafirii albi presați, scoici, stele de mare, pe o fâșie de catifea roșie, într-un coșulet, o pietricică ovală, stolurile de cuvinte înscrise demult au urcat la cer, impresia unui vis, poate-o nălucă, un ceas stricat, o partitură, pianul prăfuit, iar dincolo de vânt, o mare între noi și cer, infinitul... LITERELE CĂRȚII TALE În cartea ta era scris numele
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]