421 matches
-
de suferință imaginabile. În 2007 - când a primit din partea lui George Bush jr. the Presidential Medal of Freedom - un atac cerebral i-a deteriorat, se pare iremediabil, sănătatea, fiind obligată să părăsească New York-ul (pentru ea, locul anonimatului păzit cu strășnicie), revenind în orașul natal. Pierderea aproape totală a memoriei, a văzului și a auzului au transformat-o într-o infirmă dependentă de grija altora. De altfel, ea a refuzat să aibă orice legătură cu celebrarea romanului. Iată însă că Harper
Să nu crezi o pasăre cobitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2373_a_3698]
-
Fii satului, îmbracă portul popular și ies în stradă, Jucând hora românească, întreg satul ca să-i vadă. Trenurile aproape toate începură să oprească în gară, Toată lumea, cu copii, părinți, bunici, au ieșit afară, Să privească cu mândrie și cu mare strășnicie, Parada portului popular, ca o năframă primită dar. DAN IOAN GROZA Referință Bibliografică: SĂRBĂTOARE LA VINȚU DE JOS / Dan Ioan Groza : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2029, Anul VI, 21 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Ioan
SĂRBĂTOARE LA VINŢU DE JOS de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378182_a_379511]
-
are pâinea cea de toate zilele. În plus omul are capacitatea de a crea și folosi unelte putând astfel să-și facă cozonac și cașcaval din „ce dă Domnul”. Marele secret „vinul se face și din struguri” este păzit cu strășnicie. Dumnezeu știe cu ce se îmbată 99% din întreaga omenire. În timpul limitat la câțiva zeci de ani omul, sau o mare parte dintre ei, dă dovadă de inițiativă. Pe de-o parte visează un tramvai care să-l ducă mai
CONTROVERSĂ ASUPRA TIMPULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378157_a_379486]
-
și simț al măsurii, din delicatețea deloc fragilă, deloc supusă efemerului, a Cumințeniei Pământului, a cărei smerenie ne grăiește despre măreția și fermitatea tâlcurilor străvechi, despre respectarea unor coduri morale, cutume și datini, obiceiuri și pravile păstrate, respectate, perpetuate cu strășnicie peste veacuri multe. Evident, cine ne-ar pretinde așa ceva nu poate fi decât un novice, un ignorant sadea, care nu a auzit de perspectivă istorică, de înscriere în context, specific al judecății de valoare etc. etc. Am afirma, într-un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
nevoia de a izbândi într-o lume dominată de bărbați... Intrarea în lumea artei în umbra unor personalități puternice - Man Ray, respectiv Diego Rivera - urmată de o carieră în care independența artistică, alături de cea personală au fost mereu păzite cu strășnicie... Opera lui Miller a fost practic uitată până în 1977 când, la moartea mamei sale, Antony Penrose a descoperit mii de negative și fotografii ascunse sau abandonate în podul fermei familiei din Sussex. Până atunci, numele americancei fusese legat de cariera
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
neînțelegeri și de a ieși din inconștientul tău ca dintr-o biserică încălzită la soare într-o dimineață de duminică, fiindcă înăuntrul unei călătorii aproape întotdeauna te cuibărești într-un cocon cu vedenii, firește, s-ar putea vorbi și despre strășnicia obsesiilor care preschimbă orice făptură în firimituri de făptură, apoi din nou despre marginea ambiguității ori despre împiedicarea acesteia în neîntrupare, e și aceasta o formă de despuiere de sensuri, fiindcă posibilitatea izbăvirii nu are contur, iar renghiurile jucate devin
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
umoarea polemică, aidoma lui Leon Bloy, întrucît, discutînd într-o bună zi aceste chestiuni cu ucenicul său, i-a declarat peremptoriu: "Să știi, Ioane, că, deși am avut multe, grele și foarte urîte păcate, la Judecată mă voi apăra cu strășnicie în fața Dreptului Judecător... Nu mă voi lăsa cu una cu două... Mă voi bate pentru mîntuirea mea! Îi voi vorbi Domnului ca de la ovrei la ovrei ...". Așadar o judecată mutuală. Nu putem a nu ne-o aminti pe Simone Weil
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
Ne hotărâm repede și plasăm comanda chelnerului. - Am o curiozitate, sper să n-o iei drept indiscreție. Câți ani împlinești? - Ana, draga mea, nu fac parte din categoria femeilor care își ascund vârsta, făcând din asta un secret păzit cu strășnicie. Am 55. - Ți-aș fi dat 50. Cel mult, 52. - Mulțumesc! Importantă e vârsta sufletului, nu a trupului. Practic, noi avem două vârste, cea a corpului nostru și cea a sufletului. Dacă peste fizicul nostru aripa timpului lasă urme, când
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
face cu un sentiment echivoc: acela că te afli în teatru fără să existe realitatea scenei, te afli în ironie, farsă, joc, fără să existe realitatea bucuriei. Până la urmă, un poet ca Emil Botta tinde spre echilibru dar repudiază cu strășnicie ținta spre care tinde (poate și ca urmare a unei prejudecăți culturale), așa cum tinde spre a epuiza resursele gestuale, dar fără să o facă. Există mereu tendința deplasării atenției în zone sublatente, colaterale, care se vor iluminate prin voința supraomenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
putea zice, de pildă, așa: păi ce te faci cu un nătăfleț ca ăsta, care trage cu pistoale imaginare și se luptă cu umbrele, crezîndu-se în Vestul sălbatic?... Ei bine, aflați că astfel de păreri pot fi contrazise cu toată strășnicia. Dar cu fapte, nu cu vorbe! N-am însă timp acum pentru așa ceva. Ar trebui, totuși, să se știe de la bun început că Bărzăunul nu ți-ar spune niciodată una și să facă alta. Nu! Nu-i el din ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și să rîdă cu mare poftă ori de cîte ori cineva cădea sau scăpa piciorul în mocirlă. Întîmplarea de la mlaștină P oate să zică oricine ce vrea. Că, vorba ceea, gura lumii îi slobodă. Dar eu personal voi combate cu strășnicie pe oricine va mai continua să spună că Bărzăunul a provocat cearta de la mlaștină, sau că numai din cauza lui era să se ducă naibii toată expediția, adică să nu mai aibă loc. Voi striga sus și tare, pînă se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
înaltă, cu alte responsabilități. Așa că va spune subalternilor, privindu-i în ochi gânditor și îngăduitor: „Să știi că și tu ai dreptate...”. Cum s-ar zice, aspectul democratic („toți avem dreptate”, chiar dacă nu toți avem aceleași drepturi...) trebuie păzit cu strășnicie, deși acest și tu pare a spune că mai ales eu am dreptate, dar tu poți participa la dreptatea mea, adică în laturile totdeauna importante ale problemei. Fiindcă, nu se poate contesta, eu am mai mult fler la oameni, eu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Pe unde se pierduse conținutul? Îl devorase suferința, durerea, dezamăgirile, lacrimile? Nu, era acolo, ascuns bine chiar și de privirea ei iscoditoare, după perdele groase de tristețe, nemulțumiri și neputință. Bine că putea să-și ascundă frumusețea interioară cu atâta strășnicie, de parcă ar fi riscat să fie jefuită dacă o lăsa la vedere, dar nu era în stare când venea vorba de alte lucruri. Nu putea, sau doar susținea asta deși nici măcar nu încerca uneori. Era foarte greu să se schimbe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să-i delimiteze creația de "categoria socială pe care unii vor șca elț să o reprezinte". Are puterea să treacă peste aspectul exterior al vagantului din speța poeților goliarzi (cînd Stelaru îi arată zdreanța de cămașă sub trenciul ținut cu strășnicie pe el, Olimpianul se prăbușește "toate cele opt etaje ale blocului", căci un astfel de spectacol nu mai văzuse niciodată) și îi detectează, imperturbabil, "capacitatea de expresie lapidară", asociațiile de "idei poetice personale greu de reconstituit". Criticul merge cu entuziasmul
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
amărui în jur. Din acel moment albinele au pus stăpânire pe copac. Zumzăitul lor se auzea de la depărtare. Numai acest lucru m-a făcut să stau departe de cuib. Mi se părea că spinii zarzărului și acele albinelor păzesc cu strășnicie cuibul care mă atrăgea zi de zi cu misterul lui. Zarzărul și-a scuturat podoaba de câtva timp și-am căutat un moment prielnic de a mă cățăra spre cuibul care se ascundea acum privirii mele. M-am zgâriat, m-
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
face literatură), încearcă să stopeze căile de acces ale transferului de reputație de pe un palier social pe altul; dar - cum se vede - translarea nu e posibilă nici în cadrul "elitei" culturale, unde intrările de la un etaj la celălalt sînt păzite cu strășnicie: Cînd urcam scara la Argus, m-am întîlnit cu Șeicaru, cel care m-a scos pe mine din viața literară. Gafencu, după el pe scară, părea fericit că e văzut cu Șeicaru; Gafencu, care se eschivează de la o prietenie prea
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
Și el a fost în aceeași închisoare. Din nou Charlot admiră stăpânirea de sine a străinului. Da, parcă încep să-mi amintesc. Eram atât de mulți. Este cu adevărat Chavel? întrebă fata. Spaima bărbatului nu dispăruse, dar era ascunsă cu strășnicie, iar Charlot rămase uimit de nerușinarea acestuia. Fața albicioasă se întoarse spre el ca un glob golaș, gata să-l reducă la tăcere, și acum veni rândul lui Charlot să-și ferească privirea. Da, e Chavel, răspunse el. Dar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-l pe Priboi. Partea a II-a: Secretul rețelei Imaginați-vă un șobolan care aleargă încoace și încolo, pipăind cu mustățile capetele unei galerii subterane. Imaginați-vă sistemul judiciar din România sub forma unui tunel, cu ambele capete păzite cu strășnicie de o rețea de șobolani. Tot rețeaua a minat, preventiv, tunelul. Dar esențial este controlul la capete. Iar capetele tunelului, alfa și omega, sunt Poliția Judiciară și Curtea Supremă. Dacă un dosar e ucis la intrare sau intră cu defecte
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
iveală grație stenogramelor cazului Voicu. Vă spun din nou: Imaginați-vă un șobolan care aleargă încoace și încolo, pipăind cu mustățile capetele unei galerii subterane. Imaginați-vă sistemul judiciar din România sub forma unui tunel, cu ambele capete păzite cu strășnicie de o rețea de șobolani. Vestea proastă e că infecția pare cvasigeneralizată, iar deratizarea începe târziu. Vestea bună e că tunelul începe să crape, iar rețelele pot fi distruse. Soluții există. Acum vorbesc ca să înțelegeți dumneavoastră. HotNews.ro, 25 martie
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ce-au ajuns aici. Și cum stă scris în ceaslovul sfinției tale? MAVRICHIE (deschide tartajele, își drege glasul, citește cu importanță): Stă scris așa: că acela care a primit această putere mai presus de fire cată a se feri cu strășnicie să facă vreodată o minune în folosul său, au din fire deșartă, au din lehamite, căci altfel i se va lua darul. Așijderea, pentru a fi de leac și bineprimită, minunea se va face numai acolo unde va fi adunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Deprinsese asta de la bătrânul lui... Pleca la târg să vadă ce și cum îi cu actele. În mintea lui se vânturau tot felul de gânduri... Dar nici unul nu era încurajator... Drumul era greu, pentru că porniseră ploile de toamnă. Simțea cu strășnicie lipsa unui interlocutor. Să mai schimbe o vorbă acolo... Ar fi luat în căruță pe oricine. Tot drumul însă n-a întâlnit țipenie de om. Cine să iasă din casă pe așa o vreme? Doar nu-i mortu’ pe laiță
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
puteau marca pe viață. Simona se zbătea cu o forță de neînchipuit gata, gata să rupă încleștările celor patru bărbați. Veniră în sprijinul lor și câțiva lucrători de miliție, care reușiră să o imobilizeze, ținând-o de ambele brațe cu strășnicie. Ea însă se zbuciuma în continuare cu aceeași forță nestăvilită, plângând, urlând ca o fiară, strigând fără încetare numele copilului ei: Răducule, dragul mamei, puiul mamei, ce ți-au făcut? Vino la mama ta, nu ți-e milă de lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
omulețul pe a cărui față s-au uscat lacrimile, a rămas doar expresia disperării. Mă ascund printre trecători și o vreme îl urmăresc. Unde am mai văzut expresia asta? Peste tot la mine în țară. Năvălesc chipuri, amintiri, dureri cu strășnicie ascunse. (există momente când nu creezi tu personajele, ci ele te crează pe tine, autorul care scrie ficțiuni intră în pielea fiecărui personaj, el sau sufletul lor intră în creierul autorului și de acolo îi dictează ce trebuie să aștearnă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am câștigat bunăvoința printr-o întâmplare. Mă plimbam prin boosh căutând șerpi, și la un moment dat am întâlnit un grup de copii aborigeni jucându-se. Ne-am speriat unii de alții, eu știam că aborigenii își păzesc copiii cu strășnicie, albii veneau și îi luau cu de-a sila, deci bănuiam că în apropiere sunt și adulți și nu puteam să le prevăd reacția, dar știam că sunt în pericol. În orice clipă mă puteam pomeni cu o săgeată în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu i s-a luat vioara, ceea ce ar fi însemnat să i se ia viața, dar i s-a luat dreptul de a cânta după voia ei. Atât Zinzin, cât și vioara au devenit obiecte de patrimoniu național, păzite cu strășnicie. Aide stă în sala de concert scufundată în beznă. Sus pe podium Zinzin și-a proptit picioarele în podea și cântă în extaz. Trage de arcuș de parcă ar trage de propriii ei nervi. Sunete incandescente se desprind din trupul viorii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]