1,253 matches
-
și amploare. „Dacă putem compara nuvela cu o casă, cu o vilă, cu un manoar sau un palat, romanul, în ordine urbanistică, trebuie comparat cu diversitatea, funcționalitatea și armonia unui întreg oraș, cu case sau palate, străzi largi, dar și străduțe surprinzătoare, întortocheate, fabrici, școli, cazărmi, parcuri, subterane și turnuri! Un univers de obiecte, personaje și fapte...” Aceste Memorii, pe marginea căror ar fi de discutat mult mai mult decât am putut să o fac în acest cadru, apar într-un
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
Constantin Țoiu Până acum pe această străduță scurtă din Montparnasse, care se face din Avenue du Maine, paralelă cu Vercingetorix, un maț de uliță, ce a mai rămas după reforma edilitară modernă a cartierului, cu simpatica rue de la Gaité, plină de teatre, la doi pași de piața
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
Any ce mă adăpostesc, să dau în biblioteca lor de Hemingway cu a lui A moveable Feast, tradusă în franțuzește, după părerea mea mult prea explicit: Paris est un fête, Parisul este o sărbătoare...; vreau să spun, simplu, că pe străduța asta nouă, recent croită, singurul om al scrisului care a locuit un timp aici, s-a nimerit să fiu eu, cu bunăvoința prea gentililor soți Nicol. Parisul anilor 1921-1926 ai tânărului romancier american, ediția franceză apărută la Galimard, eu îl
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
când era plecat în Germania invitat la Universitatea din Köln, iar Sisi rămăsese singură acasă. Fiindcă nu suporta să stea singură, se mutase la Fița, prietena ei cea mai bună, decoratoare la un teatru, și care locuia pe una din străduțele ce se fac din Calea Dorobanți spre Floreasca, o uliță străveche, Pitarul Hristache. Cum avea să rămână în Germania vreo două săptămâni, profitase de acest lucru, angajând doi meșteri recomandați de Fița să facă niște transformări în apartamentul lor din
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
butoi ce trebuia deschis abia peste câțiva ani, vârful din turnul de 76 de metri din Igreja dos Clerigos văzut odinioară de departe de vasele ce voiau să intre în port, oceanul cu apă sărată care se întâlnește cu Douro, străduțele în pantă, fin pavate, bisericile și casele împodobite cu azulejos, bucăți de faianță colorate în albastru, copiii zâmbindu-ți pe stradă și vânzătorul de castane coapte, aburinde, iată atmosfera care a întâmpinat la Porto sufletul actorilor, al regizorului, al scenografului
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
lui erau întotdeauna purtate cu discreție și rezervă, dar Yoel își imagina că așa se întîmplă și în lumea afacerilor. Niciodată nu a percheziționat și nu a cotrobăit prin locuința cuiva, nu a filat pe cineva printr-un labirint de străduțe, nu s-a încăierat cu "băieți duri", nu a plantat microfoane prin colțuri ascunse. Treburile astea le făceau alții. Misiunea lui consta în a stabili contacte, a pune la cale și a pregăti întîlniri, a calma temerile și a adormi
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
mea, așteptînd să vină să mă depaneze. Am făcut-o zob pe minunatele străzi din atît de occidentalul sector 4. Casa mea a suferit zguduieli strașnice din pricina camioanelor de mare tonaj și a condusului cu 80 la oră pe o străduță ce abia îi suportă pe bieții șoferi-riverani. A venit căldura, m-apuc de reparații, ce treabă am? Decît la mare, mai bine pe schele! Decît cu bani în buzunar, mai bine fără! Cui îi pasă? Scrie mare: "Avem specialități". Și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
ai rezistat atît de bine acelei călătorii teribile din Franța pînă la Valparaíso și apoi porțiunea de la Valparaíso la Islay, unde ai făcut față asaltului puricilor care te-au pișcat toată noaptea. Ce primire îți făcuse Peru! Islay: o singură străduță cu căsuțe ca niște cabane din bambus, o plajă cu nisipul negru și un port fără chei unde pasagerii erau coborîți, la fel ca bagajele și animalele, atîrnați de niște scripete, de la puntea vasului pînă jos, unde așteptau niște bărci
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
și locuțiuni: neînregulă, neînstare, nelalarg - "se simte nelalargul ei" (Limba română actuală). Exemplele din această categorie nu sînt rare nici în prezent, cu oscilații în ceea ce privește punctul de plasare a negației: "cam la neîndemîna chilipirgiilor ce bat caldarîmul Lipscanilor și al străduțelor limitrofe" (RL 2019, 1996, 18); "și fetele au o dreptate a lor mai ne la îndemâna noastră" (phoenix.ro). Fenomenul îi pune în dificultate pe cei care folosesc aceste construcții în scris, cu atît mai mult pe autorii dicționarelor: se întîmplă
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
de tristețe în privirile femeilor, bărbaților... "Barca pe valuri plutește ușor Inima mea plînge de dor." Ca și la Brăila. Într-un oraș-port cineva pleacă și altcineva rămîne, într-un oraș port întotdeauna se nasc și se pierd iubiri, pe străduțele mici, înghesuite, jurămintele fierbinți alunecă din buzunare sau se vînd pe nimic. Esențele pure se pierd și ele în amestecuri de tot felul. Apa spală păcatele, nu și amintirile. În ele se ascund taine multe, patimi, respirații, zăpăceală, șoapte, șușoteli
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
succesul acțiunii sale, țarina urma cortegiul într-o trăsură descoperită, în timp ce Buhren, călare pe un cal alb cu hamuri de piele roșie, zburda alături de ea. La trecerea lor, râsetele se preschimbau într-un murmur de deferență. În sfârșit, pe o străduță de pe insula Vasili, lui Vasia îi apăru în fața ochilor stabilimentul băilor. Ostași în ținută de paradă făceau de strajă la intrare. O mică orchestră de alămuri cânta o arie săltăreață în timp ce Buhren cobora de pe cal și deschidea, cu o cheie
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
și ploaia, ploaia care își bate ritmul deasupra capatelor noastre, pe “acoperișul” imaginat de Purcărete ca un fel de pînză imensă. O corabie încă ancorată la țărm. Se aud picăturile cum cad. Se strîng, ca la țară, sau ca pe străduțele pustii ale orășelelor de provincie, în jumătăți de jgheaburi prăpădite - sisteme improvizate de colectare a apei de ploaie - care dau într-o găleată, și găleata într-un butoi... Cum doriți sau Noaptea de la spartul tîrgului de Shakespeare, o sumă de
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
familiei Vișinescu care avea tot doi flăcăi lungi și deșirați ca niște plopi cărora le uitase Dumnezeu măsura; și aceștia erau corcituri de greci cu macedoneni și români. Partea dreaptă a străzii Ștefan ce Mare se sfârșea pentru mine la străduța Primăverii perpendiculară pe strada noastră. Cam acolo se Încheia bucla comunității În care ne Învârteam și țopăiam zilnic noi, copiii străzii. Ștefan ce Mare, ca toate străzile Brăilei, Începea și se termina la Dunăre formând un imens semicerc, ca și
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
Craiova, pe când sufletul de poet vetust și romantic, va duce resemnat la ghenă rămășițele cinei de taină și rochia de nuntă a Mariei Magdalena, după care, fericit ca oul de cuc oploșit în cuiburi străine, o va lua razna pe străduțele desfundate ale orășelului de câmpie. Coperțile din Alexandria Luni dimineața mă trezesc visând fărăhotarele dimineții de sâmbătă și,uneori, poet netot și hai-hui, harta absurdă a după-amiezii de duminică. Iubesc sâmbăta și duminica. Ele au, chiar și-n miezul virgin
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
Marea își clătina nisipul aurifer. De sub apă, se auzeau pașii căutătorilor ce cu greu își puteau lepăda încălțările de aur o dată cu peticele de carne sângerânde. Marea își clătina nisipul aurifer. Profesorul și moartea Haideți, domnule profesor, să bem, e o străduță lângă Lipscani, chiar paralelă cu aceasta. Acolo, este o cârciumă ordinară. Am să aduc cu mine tâmplarul, telegrafistul, poetul și fotbalistul amator. Dv. veți începe o dizertație - și sunt sigur că o veți și termina - eu, împătimitul libertății, am să
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
21 mai, invitat la ceai de stăpâna casei, domnișoara de șaizeci și trei de ani Marica Sion. O lună mai târziu se instalează la adresă, fiind acceptat ca soț; căsătoria s-a oficiat chiar aici, în Robert de Flers, o străduță alcătuită din mici grădini cu locuințe impunătoare dar discrete, precum cea a prințului George Valentin Bibescu, aflată mai jos, pe partea dreaptă. Cât despre purtătorul uman al numelui Robert de Flers, acesta a fost un onorabil descendent al nobilimii normande
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
o sumă de povești despre destine exemplare prin forță și suferință, prin neliniște și zbaterea de a se adapta. Istorisirile se nasc unele din altele, stând mărturie despre căutarea continuă a unui rost. După cum orbul Minas colindă noapte de noapte străduțele prăfuite ale Focșaniului, ținând În mână un felinar pentru a le lumina altora calea, fiecare poveste luminează un sens care nu lasă lumea să se scufunde În Întunericul uitării, fiindcă, pentru oamenii acestei cărți, nu punctul terminus al călătoriei lor
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
o sumă de povești despre destine exemplare prin forță și suferință, prin neliniște și zbaterea de a se adapta. Istorisirile se nasc unele din altele, stând mărturie despre căutarea continuă a unui rost. După cum orbul Minas colindă noapte de noapte străduțele prăfuite ale Focșaniului, ținând În mână un felinar pentru a le lumina altora calea, fiecare poveste luminează un sens care nu lasă lumea să se scufunde În Întunericul uitării, fiindcă, pentru oamenii acestei cărți, nu punctul terminus al călătoriei lor
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
lui ca pe un dezastru. decât m-aș fi așteptat. Pentru tristețea din ochii mei, motanul m-a răsplătit - în acea dimineață - cu câteva înțepături în plus, dar fără nici un rezultat. Am ieșit împreună din bloc, eu încă sperând. Câteva străduțe mi s-a împiedicat de picioare, apoi a luat-o la goană. L-am pierdut din ochi, dar - straniu - parcă amorțisem... Am continuat să mă plimb de una singură, așa cum obișnuiam înainte. De data aceasta, orașul mi se părea prea
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
vineri și tolănite-n memorie mitteleuropa și coana liberty pot în voie de-acum să-l jupoaie pînă la os pe Stilist (oh, cum se-ncăpățînează el să producă libri valachici) chiar așa tot mai mult în poemele mele sînt sindicul străduței întortocheate dintr-un oraș cuprins de ciumă fac numărătoarea morților îi somez pe cei vii să răsară-n ferestre văruite încui ușile pun în jgheaburi pîinea și vinul doaor știi că pînă la urmă fiecăruia i se fixează locul între
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
mica Biserică Stavropoleos, pustie la acea oră. De la băbătia care ședea la pangal cumpără două lumânări din cele mari. Aprinse una la picioarele lui Isus Cristos și îngenunchie în fața altarului cu cealaltă lumânare pâlpâind între mâinile împreunate pe piet. în străduța alăturată doi zidari lucrau la renovarea unei case vechi. La un moment dat doamna auzi bulgării de moloz aruncați de la etaj pe jghiabul de lemn și izbucni în plâns. Se rugă apoi multă vreme, într-o șoaptă întretăiată de suspine
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
seară în golful cu broaște țestoase ce se jucau zvîrlindu-și una alteia ultimele reflexe ale soarelui sigur că da cerul era întotdeauna gol ca un perete tu erai acolo în locul prea mare lîngă umbra unui scaun aveai albastrul în custodie străduțele îți umblau prin mîneci dar nu recunoșteai pe nimeni dintre cei care fug dintre cei ce astupă fereastra prin care se văd stelele cînd nu ne mai înțelegeam adulmecam depărtări care ne amplificau bunătatea inimii și așa cum o furnică nu
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
ca fotografia sfîșiată de-un psihopat somnambulul născut din oboseala noastră va rămîne undeva departe vocea lui va luneca pe mare ca pe suprafața unui imens bloc de piatră și-n zare insula rodos care ne-a adăpostit trupurile dezorientate străduțele pe care ne-a plăcut să tăcem la nesfîrșit adunînd sîngele din copilărie pînă azi fernando pessoa și cu mine o persoană absolut necunoscută în intimitatea sistemului planetar
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
nici nu trebe să vorbim ne știm eu și viața a fii și apoi vii tu poemul marele poem de mă neliniștești uite apăs și nimic ce ne vom face aici în acest adânc în umbrele triste ale văilor în străduțele dosite a marelui oraș vezi aici totul e făcut din voci doar un pelerin simte da e adevărat trebuie să punem hățuri la nume-melpomene elpenor sau fecioare fiica lui tyyris sau copacul acela din turkistan sau booth care înnebunit bate
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
Simona Tache Să vă mai zic din vacanță: Provence. Un sătuc foarte neturistic, cocoțat pe munte. Trei-patru restaurante, două trei buticuri și cam atât. În rest, străduțe medievale înguste, cu case superbe, înfășurate în flori cățărătoare. Te plimbi și simți, dincolo de geamurile mici, viața dinăuntru. Scâncetul unui copil, profilul unei bătrâne, un zăngănit de tacâmuri... Dar nu vă lăsați purtați de descriere și nici de peisaj, că
Cățeii lor sunt mai civilizați decât ai noștri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21225_a_22550]