11,293 matches
-
un fir de iarbă o floare stilizată -/ atunci clipa nașterii mele mă străfulgeră în zădărnicia ei/ îmi zic poate și eu sînt sculptat undeva pe-un capac/ cu degete abia reliefate încercînd să-mi smulg masca obrazului/ cu gene mijite străduindu-mă să fac pupila de lemn să vadă// Și totuși clipa în care m-am născut O, Doamne/ rămîne unitate de lucru suprafiresc/ bolovan pe care încă-l rotunjesc îl șlefuiesc/ de parcă aș avea de gînd să-l fac orbitor
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
fel oarecum surprinzător, prin recursul la materia umilă, resimțită ca fiind cea mai reprezentativă și cea mai durabilă, asemenea microorganismelor al căror tipar a supraviețuit de-a lungul evoluției biologice unor specii mult mai complicate și mai de efect. Se străduiește a-i contrapune un spectacol al rezistenței celei mai tenace, al nivelelor primare prin care viața se poate afirma în durată, capabilă astfel a-i proteja propria ființă. Umilitatea nu reprezintă decît o regie a supraviețuirii. Un truc sfîșietor prin
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
supus disciplinei apolinice care domnește peste orice clasicism. Numai că, în "Odă (în metru antic)", enumerarea chinurilor infernale ale celui ce iubește suplinește orice viziune plutonică a Erosului. Acest poem plutește - este riscul structurii sale complexe (pe care m-am străduit s-o analizez) - în apele amestecate ale unui lirism oscilând între calmul contemplativ al ideii de Eros și angajarea existențială în chiar văpaia mistuitoare. Este punctul - probabil, singurul - care permite o comparație între Eminescu și Hölderlin. La amândoi, țipetele romanticului
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
spațiu al memoriei poate insignifiant, dar altfel iremediabil pierdut. E o experiență extrem de interesantă să afli, fie și din frînturi, cum copiii de atunci vedeau, între libertatea imaginației și forța unui model impus, lumea, într-un regim totalitar ce se străduia să-și impună monopolul asupra zonelor cele mai intime ale gîndirii. Cartea e ea însăși un experiment - alcătuită din fragmente ale caietelor în care Dorel Zaica și-a notat răspunsurile, din desene ale copiilor și din confesiunea, oarecum indirectă, a
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
Anunțate pe nepusă masă și în vecinătatea celor de la UNITER, nepregătite (gala însăși a fost o imitație neinspirată a galelor UNITER) și, mai ales, în lipsa unui juriu, ele par să concureze neloial premiile tradiționale ale breslei. Oare de ce s-a străduit M.C.C. să facă o asemenea investiție? Și de ce tocmai acum? Ca scriitor, mă pot gîndi la o ofensivă de oficializare a premiilor (și nu doar a lor) și în literatură, teatrul fiind doar începutul. (În paranteză fie spus, căci nu
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
de fapt, eram prieteni, chiar prieteni foarte buni. Aici am confundat ceva: n-am fost niciodată prieteni și ne sfădeam tot timpul. Ne-am certat astfel: stăteam eu lîngă magazin; se da zahăr și eu stam în rînd și mă străduiam să nu ascult ce se vorbește în jur. Mă durea un piculeț un dinte și nu prea aveam dispoziție. Afară era foarte frig, fiindcă toți erau îmbrăcați în șube groase și cu toate astea înghețau de frig. Și eu eram
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
-se a le transforma totuși într-o proclamație. Criticul protocronist merge însă mai departe, developînd "gîndirea" obscurantistă a dictatorului, dîndu-i în vileag substratul fascistoid. Obsedat de "ocuparea" neromânească a instituțiilor, M. Ungheanu îi prelungește durata și după 1989, cînd se străduiește a pescui în compoziția lor aceleași elemente străine, suspecte doar prin acest simplu fapt: "Ocuparea instituțiilor culturale a fost atît de masivă, atît de compactă, atît de totală, încît nici măcar evenimentele din decembrie 1989, după cincizeci de ani, nu le-
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
care-și caută mântuirea sufletului? Sau toate acestea la un loc? Voievodul din Învățături... este de fapt omul total, omul perfect, omul arhetipal, "modelul" ascuns pe care acum, când trecem într-o altă vârstă a culturii noastre, trebuie să ne străduim să nu-l mai ucidem încă o dată.
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
nu are atîția cititori. Și cu siguranță că nu existau în România 40.000 de heideggerieni. Dar prefer un asemenea snobism respingerii apriorice și dezinteresului cultural. Succesul de vînzare al cărții lui Patapievici este unic și irevocabil. Oricît s-ar strădui unul sau altul să dea cu flit, cu detergenți acizi, pentru ca urma acestei cărți să dispară. Marile idolatrii ale timpului nostru Cartea lui Horia Patapievici stîrnește atîta interes poate și pentru că e altceva, are ceva care o scoate din serie
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
lui Marc Chapiro, din L'illusion comique (1990), conform căreia prin comic se produce o dislocare a realului indezirabil, în consecință o degajare de sentimentul spaimei față de real. Să citim cu atenție cîteva propoziții călinesciene acut conjuncturale și să ne străduim a vedea eventualul lor filigran parodic: "Apropierea de Uniunea Sovietică, cultivată metodic și inteligent, va avea întîi de toate rostul de a redeștepta în noi tumulturile geografiei noastre, de a ne vindeca de placiditatea intelectului. Cultura actuală sovietică poate fi
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
gust, firește. Dispune de aparat logistic și mai dispune și de un post în vreo AGA, dacă nu are firmele sale care-i aduc ceva bani. Iar dacă nu e nici în AGA și nu are nici firme, el se străduiește să-i mai pice cîte ceva, de la buget. Un chilipir e de asemenea oricînd bine venit. A se vedea chilipirul dlui Văcăroiu la una dintre Băncile lui Sorin Ovidiu Vîntu, realizat potrivit principiului că în opoziție te descurci. Dar atunci
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
Asta în speranța că obrazele subțiri nu vor lăsa firma să moară. Și de obicei n-o lasă. Amintiți-vă de scandalul privatizării SIDEX-ului, în care toți cei care aveau ceva de pierdut - printre ei și parlamentari - s-au străduit să compromită această privatizare. Firește că în asemenea împrejurări unii dintre aleșii neamului consideră Parlamentul un simplu loc de întîlnire unde se pot da în stambă, ca elevii în vacanță. Banul adevărat, cu toate implicațiile sale, nu se cîștigă în
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
Bujor Nedelcovici nu se abține de-a remarca: " Pentru a putea să te "refugiezi la București" - declarat oraș închis, aveai nevoie de buletin și fără buletin nu puteai să ocupi nici un loc de muncă. Am avut prieteni care s-au străduit ani de zile pentru a obține un buletin de București și... n-au reușit. Dacă tatăl lui I. Ianoși s-a aciuat la Elöre... înseamnă că a primit și buletin de București". În optica dascălului de marxism-leninism, "ilegaliștii" care se
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
pe litere: Be-le-bei. Nu, nu Pe-lelei, și nu Belidei, ci Belebei, dracu’ să-i ia, nu știu geografie. Și cu toate acestea tot se încurcau. În ultimul meu buletin de identitate mi-au scris pocit Belebel’, deși m-am străduit din răsputeri să le explic. Pe deasupra, era suficient să pronunț acest nesuferit Belebei, această RASS Bașkiria, că imediat simțeam ațintite asupra mea priviri interogativ-examinatoare, de parcă aș fi apăsat pe butonul de alarmă al avionului: e de-al nostru, e străin
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Doar ce fusese arestat prietenul lor, Alexandr Ghinsburg 2), pentru editarea a trei numere din revista de poezie "Sintaxis" și ei pregăteau deja cu sârg editarea unor noi culegeri ca "Fenix", "Bumerangul", "Cokteil" și altele cu denumiri tot atât de ciudate. Se străduiau, în afară de asta, să audieze cursurile sovietice oficiale, participau la dispute și acolo luau cuvântul, puneau întrebări și generau, de fapt, o adevărată dispută de idei. Aveau încă din timpuri mai vechi legături vaste cu persoane foarte diferite: oameni de știință
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
am hotărât să ne declamăm versurile. Atmosfera devenise extrem de încordată, agenții operativi erau pregătiți să acționeze în orice clipă. Când a început să recite Șciukin, aceștia au dat semnalul și s-au năpustit prin mulțime spre monument. De obicei, ne străduiam să facem cerc în jurul celor care declamau, ca să nu permitem să aibă loc provocări, în plus, publicul spectator ținea totdeauna cu noi. Și de data aceasta era la fel, numai că agenții erau foarte furioși, pentru că în mulțimea strânsă erau
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
de tulburare a liniștii. Uneori miliția ne pedepsea, mai des însă ne lăsa liberi: nu le plăceau defel milițienii voluntari, cât privește KGB-ul, cu această instituție miliția nu a încetat nici un moment animozitățile. Când a sosit primăvara, m-am străduit, prin cunoștințele mele, activiști de Comsomol, să obțin pentru băieții noștri un club oficial pe lângă un comitet raional de Comsomol. Clubul ni l-au oferit cu plăcere, dar chiar atunci, pe moment, ne-au și impus anumite limite și control
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
mi-ați atras atenția că sunt “sumbru” sau că am viziuni “apocaliptice”. “Sceptic” sună aproape frumos. Chiar și “pronosticuri pesimiste” e o formulă acceptabilă. Alții m-au obișnuit cu alți termeni: “Cassandră”, “bocitoare”, “negativist înrăit”. Apropo de “cassandră”. M-am străduit să mă apăr cu argumentul că din orice dicționar de mitologie se poate afla că sărmana Cassandra, pedepsită de Apolo să nu fie crezută (fiindcă, după ce i-a dat harul profeției, n-a vrut să se culce cu el), a
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
Cotroceni, repetată indiferent cine s-a aflat pe post acolo, de la demiterea lui Petre Roman cu sprijinul minerilor, în România nu s-a schimbat mare lucru. Cînd premierul nu mai convine la Cotroceni ori pleacă ori, ca dl. Năstase, se străduiește să redevină convenabil, făcînd pe nemulțumitul de ochii presei.
O criză cu final de telenovelă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14420_a_15745]
-
fost cea din mai '68 din Franța, când tinerii au reușit să se debaraseze aproape complet de tutela adulților, rămâne un reper al unei stări de libertate, fără consecințe practice, nici pentru inițiatorii revoltei, nici pentru cei care s-au străduit s-o pună între paranteze. Ceva totuși a rămas: teama de a lăsa ca starea de nemulțumire să evolueze până la divorțul total de partenerii de dialog. După 68, în Occident, politicile de dreapta și de stânga s-au elaborat ținând
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
lui Havel. Absolut nici una. Havel a preferat umilința muncii abrutizante și n-a făcut niciodată caz din asta, în timp ce Iliescu se consideră "dizident" pentru c-a fost trimis "doar prim-secretar" la Iași. Ce-i drept, nea Ilici s-a străduit (fără succes) ani de zile să intre în grațiile occidentului, în timp ce Havel a fost primit pe brațe încă din primele zile ale lui 1989. În septembrie 2002, cu ocazia ultimei lui vizite oficiale în Statele Unite, Václav Havel a ținut un
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
și despre "avocatul literaturii române", Nicolae Manolescu. Mai puțin curajos însă pare să fie când este vorba despre Eugen Simion, de pildă, care face parte, chiar dacă tânărului critic îi e greu să recunoască, din grupul scriitorilor simpatizați; pentru că, deși se străduiește să nu lase să se vadă că, omenește, are și el antipatii și simpatii, această încercare de a fi obiectiv rămâne (și nu e doar cazul său) un deziderat. Ca să nu rămână doar o frumoasă utopie, criticul ar trebui să
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
a schimba radical opțiunile sau receptarea critică, un eseu a cărui autoare e conștientă ea însăși că propriul discurs critic nu se poate constitui în afara clișeelor, o introducere, așadar, întâi de toate, eficientă în poezia optzecistă basarabeană care s-a străduit (și încă o face) să-și găsească un drum cât mai comun cu cel al poeziei din România.
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
Bush, redacțiile ziarelor au ținut seamă că sîmbătă și duminică televiziunile și radiourile nu s-au ocupat decît de acest eveniment. Cronicarul remarcă încîntat - sîngele apă nu se face! - că ziarele și-au pierdut complexul televiziunilor și nu se mai străduiesc să ofere cititorilor echivalentul pe hîrtie al transmisiunilor în direct. Un remarcabil orgoliu al hîrtiei de ziar și o știință a puterii cuvîntului scris care s-au acumulat în toți acești ani de competiție cu televiziunile și radiourile. În treacăt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
nici unei necesități, nici unei întîmplări; a coborî soarta pînă la tine" (Seneca) În marea majoritate a cazurilor scriitorii noștri care au întreținut un comerț cu comunismul au adoptat o atitudine decepționantă. Dacă n-au așternut tăcerea deplină asupra compromisului, s-au străduit a monta fel de fel de eschive, de explicații oblice, de sofisme care n-au exclus nici intrepida tentativă a etalării unei "opoziții" evident mult exagerate, dacă nu inventate de-a binelea. De la "amintirile deghizate" la o greu credibilă religiozitate
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]