141 matches
-
CINEVA STRĂIN. Medic Legist, Rodica Crasas * * * L a doi ani după plecarea zagnaților din Siberia, Liuba se trezi într-o zi de joi în căsuța din cătunul de lângă Irkuțk, fix la ora trei dimineața și la ivirea zorilor, se ridică străluminată de o înfricoșătoare hotărâre, Am să-l caut. Și dacă nu-l găsesc, am să-l caut și după moarte spuse ea cu glas tare între înghițiturile de ceai de care se ruga să nu se termine. Se îmbrăcă meticulos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a bătut-o pe mătușă-sa!) a plecat undeva departe, iar Aneta plânge În continuu după rochiță, ori de ciudă că Vizanti nu era cu ea pentru a-i da de cheltuială hoțului. Din ce În ce mai rar, universul copilăriei lui Va era străluminat de câteva imagini foarte clare, sicriul frumos ornamentat, mătasea albă, părul negru-castaniu al Vioriței, din ziua despărțirii lor, mulțimea pestriță de oameni sosiți sau invitați la Înmormântarea celei care a fost și a rămas ... prima mare iubire a sa, nasul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
peste discursuri care evocă beatitudinea, dar nu produc nici o emoție: „Ce firimituri de Rai arunci părinte / Îmbobocind lumina vegetală! Tresar cascade verzi peste morminte / Și ning livezi petală cu petală // Învie primăvara-n catedrală / Muguri de slove ard în jurăminte / Străluminând rostirea vegetală / În sângerarea vechilor cuvinte“ etc. (Liviu Zanfirescu - Aceeași rugăminte) „Eram / Pasăre migratoare / În geana ta. // Fără cântec și / Fără vreun dor // Treceam... // Și nu era decât / Lacrima nopții. / În tot acest pustiu / De tăcere // Și tu // Mă priveai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dintr-odată. Ea avu parte de o priveliște cu totul neașteptată și nefirească dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei viață și în propria ei moarte (anterioare). Pe care, aidoma lui Nick-cel-aproape-decapitat și aidoma oricărui strigoi care a populat cîndva vreo lume/povestire oarecare, le tot trece în revistă ad nauseam. Spectrele nu au cum să evolueze. Totuși, pot strălumina, cu o vorbă, o mișcare sau un gînd, cîte un detaliu al trecutului, semnificativ pentru prezent. Strigoii sînt întotdeauna martori - necesari! - ai vremilor apuse. Ei pot fi desueți, dar nu mereu. Dovadă: fostul rege al Danemarcei, devenit fantomă. * Uneori, ai
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
și de o himeră pe nume Luminița...Iar profesoara Antonia Bodea sublinia: Autorul romanului, Al. Florin Țene are prilejul fericit de a realiza în contextul general tabloul geografic și socio-cultural al ținutului natal, Drăgășanii și împrejurimile identificat în amănunțime și străluminat cu bucuria trăirii directe a fiecărei evocări. de aceea adesea paginile dau senzația suprapunerii și interferării sufletești a autorului cu destinul eroului care-i dă prilejul să proiecteze geografia reală in dimensiunea mirifică a tradiției prin istoria dramatică a timpului
LA CENACLUL LITERAR RADU STANCA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385179_a_386508]
-
a Cuvântului de la-nceput. Un ecou, sau un răspuns pe care Creatorul îl așteaptă mereu de la Creația sa, pentru motivarea împlinirii tuturor făgăduințelor și pentru restabilirea echilibrului tulburat de bezmeticia omului. Eugen Dorcescu recapitulează și recreează psalmi în manieră absolută, străluminând vechile înțelesuri cu sensibilități și exigențe noi, corectând, după dogmă, imaginea blagiană apocaliptică a „Paradisului în destrămare”. Impresia finală, după parcurgerea atentă a psalmilor lui Eugen Dorcescu, este că, măcar pentru multă, multă vreme, nu se mai poate scrie poezie
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
lumină și o speranță a noastră! Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare va readuce împlinirea îndelung așteptată, până la capătul puterilor așteptată de neamul românesc: Coroana dată jos, sub regimuri cumplite. Într-o zi, ea va fi repusă pe Stema României și va strălumina iar fruntea unsă spre a ne călăuzi, din urmaș în urmaș. Propriile puteri, ființe și inimi ale Principesei noastre Margareta și Principelui nostru Radu ai României sunt unite, pentru ca țara să nu-și mai piardă niciodată nădejdea. „L-am cunoscut
MARGARETA A ROMÂNIEI, PRINCIPESA INIMII ŞI A REZIDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383383_a_384712]
-
peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite, cînd se arătase o altă lumină, desigur dumnezeiască, lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blînd al cerului cîțiva nori alburii, ce n-aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
loc comun pentru intelighenția europeană, deci o dovadă că În dialectica dezvoltării omenirii nu există constante. În tinerețe Racikovski participase la cenacluri studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice pînă În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Închiși pe trei sferturi. — Hei, Akemi, Akemi! am strigat eu cu putere, și atunci, auzindu-mi vocea, Akemi Își Înghiți cu greutate saliva. De fiecare dată când se străduia să Înghită, vaginul se contracta și mai mult și un fulger strălumină creierul meu cufundat În acea noapte de iarnă fără stele, spulberându-se În milioane de fascicule asemănătoare curentului electric ce iradiază dintr-un tub de neon. Am ejaculat În momentul În care un fascicul de lumină pătrunse În cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
piele: Un spic de-argint, în stânga lui, Crăciunul, Rusalii ard în dreapta-i cu inele. Pe acest lemn ce-aș vrea să curăț, nu e Unghi ocolit de praf, icoană veche! Văd praful - rouă, rănile - tămîie? - Sfânt alterat, neutru, nepereche. LEGENDĂ Străluminați ca niște unghii, Sub scuturi, îngeri au lăsat Cherubul văii să-l înjunghii, - Sădiți în aer ridicat. Și limfa pajiștelor pale Se pleacă soarelui ferit Al certei sere animale: Îngână sângelui ivit. Scris, râul trece-n mai albastru Și varurile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
răcoroase Și te-nsoțesc ondine luminoase Născute chiar dintr-ale apei seve. * * * * * Se risipesc în urmă tulburi nouri Și zvonuri de daimonic frig, hlamida Desăvârșesc privirea ta livida Și blânde se aud pe rând, ecouri; * * * * * Te rătăcești fecund în somnul firii Străluminând o lume fără seamăn Alături de Hyperionul geamăn Născând un vis cu prețul nemuririi... ORICÂT AȘ MURI Și iarăși devin anonimă captivă năucitorului vis -travesti- cum numai Hyperionului sunt rătăcita cu fața spre Cruce. * * * * * Convoi de luceferi blând mângâindu-mă și
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
înzăpezit al anului 2004, chitară lui Gil Ioniță a tăcut. De atunci, prietenii ei o recheamă, fie la Festivalul folk național cu tradiție de la Onești, fie pretutindeni, pe scenele din țară, unde flacăra muzicii și a poeziei se reaprinde uneori, străluminând cerului pe care ard steaua lui Gil Ioniță, steaua Tatianei Stepa, a lui Florian Pitiș, Adrian Păunescu Grigore Vieru și a altor trubaduri de altădată care, de decenii au dăruit românilor balsamul muzicii și al poeziei. Gil Ioniță, textier, compozitor
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
văzduhul cu înalt: TVH. Această televiziune e un cuib cu păsări care cântă, o boltă cu pandantivi ornați, ai celor patru zări etnofolclorice românești, un amvon laic și sacru, ceremonios și solemn, al galei folclorului românesc, un nimb alinător ce străluminează, odihnește și bucură iubitorii frumosului și armoniei. Această televiziune așterne în fața pașilor banchize de flori de câmp, văpăi albastre de râuri, larga și melancolica deltă cu pajiști acvatice de nuferi, vasta, frământata pânză bleumarin a Mării Negre, răcoarea umbrei crestelor de
MARIUS BRUTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360955_a_362284]
-
viață și de moarte - în care, cel mai tulburător mi se pare a fi raportul dintre om și Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul/Poetul său: „Să ne iubim! Apocalipsa vine/ Abia atunci când holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin’să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
viață și de moarte - în care, cel mai tulburător mi se pare a fi raportul dintre om și Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul/Poetul său: „Să ne iubim! Apocalipsa vine/ Abia atunci când holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin' să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
Părerea noastră este că la baza acestei lucrări a stat ideea de conturare a unui «portret literar» românesc cât mai exact și de actualitate. Personalitățile sunt prezentate sub toate fațetele, așa cum remarca și academicianul Mihai Cimpoi, în inspirata-i prefață, străluminând dimensiunile lor axiologice, impactul avut asupra proceselor complexe ale dialogului Eu/Celălalt, contextual dat, situarea existențială în El. Este o galerie de creatori, personalități reprezentative coroborate cu figure literare, culturale, emblematice de azi. În fond, fișe caracterologice ‘’pentru o eventuală
CLUBUL DE ELITĂ AL REPREZENTANŢILOR DE SEAMĂ AI LITERELOR ŞI ŞTIINŢEI ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364185_a_365514]
-
bagheta magică a sufletului ei generos, mi-a oferit momente din viață, unice și nevisate; îi mulțumesc lui Shinya, soțul ei, un om de o rară noblețe sufletească, pentru că, grație lui, sunt aici. În Japonia, m-am redescoperit, m-am străluminat, mi-am aflat și o altă menire pe acest pământ. Sublimul nu-l pot exprima în cuvinte, doar îl văd, îl admir, îl simt, îmi răscolește toate simțurile. Poate că fotografiile vor fi mai grăitoare, poate că inefabilul din mesaje
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ JAPONEZ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364242_a_365571]
-
în farmecul regresului învingător, o înaintare spre iminența destinului oricărui om. Este un asfințit lent, senin, împăcat cu sine însuși, regretabil și demn, împlinit și aureolat, cuminte și obosit. Puțin. Numai puțin obosit. Numai puțin dezamăgit. Numai puțin îndurerat. Dar străluminat de farmecul dăruirii de sine, de clipa când raza de lumină devine roșietică și melancolică și violetă, și păcat că e așa de frumoasă și-atât de repede, prea repede, trecătoare. Dar chitara și orga vibrează în subtext, iar poetul
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
corolarul ei de minuni și minciuni. Credeam în oameni. Credeam în zâmbet și-n lumină. Credeam că tot ce zboarăse mănâncă... Serile, când „se dădea”, de pildă, „Cerbul Carpatin”, ele erau un balsam de suflet și mă simțeam înălțându-mă, străluminat de clipă și de fiorii artei adevărate. Prima ediție a „Cerbului” a fost în incinta Teatrului dramatic din Brașov. Totul era sub directoratul marelui Tudor Vornicu și al lui Ilie Mănescu. Fantastica orchestră a Festivalului era sub bagheta lui Sile
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
supraviețuiește prin urmași, faptele de răsunet eroic, care, prin epopeea lui Homer (Iliada) l-au eternizat pe Ahile în conștiința lumii, și creația, „utile dulci” în toate generoasele sale manifestări. Toate acestea sunt regentate de Iubire, care vehiculează, înnobilează și străluminează toate efemerele noastre întreprinderi. Și tot Iubirea este cea care a încolțit între gândurile și străduințele Ninei Ceranu, făcând să se nască, în forma nemuritoare a cărții, antologia eseistică de astăzi, naștere la care , iată, suntem noi înșine mărturisitori, în
PROLEGOMENE LA IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368718_a_370047]
-
Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului La steaua-Ți care n-a apus E-o tot mai scurtă cale, Lumina Ți se-ntoarce sus La zorile-Ți astrale... De ani-lumină pe pământ Străluminând, se-ntoarnă În Cerul Tău ca din cuvânt Cuvântul să Ți-l cearnă... Nu e icoană în altar Să nu Te însemneze Și-a Ta lumină ca un far În veci să luminzeze. De dorul Tău durând în veci O lume
LA STEAUA-ŢI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363749_a_365078]
-
Ne-om pune inima, să știe / Că el a ars în întristare, / Să ne-nfioare-n bucurie. // La tine sui, Luceafăr blând, / Să stăm în doi în nemurire, / Să-ți spun, de câte am în gând, / Ca la un frate-n pătimire. // Străluminând de-acol', de sus, / Să cernem vise și iubire, / Ca să-ndulcim amarul pus / Pe astă viață de robie”. Dar nu numai glas muiat în lacrimi are poetul, ci uneori, revolta lui nu cunoaște margini și atunci proferează imprecații și chiar blesteme
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
strecurat în suflet precum șoimul în văzduh și razele lunii prin canaturile iatacului prințesei care palpită de dor! E „Frumoasa Oltului”, înaltă, înmlădiată ca floarea soarelui pe raza luminii, merge pe vârfuri, tremurând suplu ca firul crinului și cântă fermecător! Străluminează în glasul ei de dropie a câmpului Olteniei și în duhul ce-i vibrează trupul, un arc vioriu care unește omul cu reveria. Înveșmântată în portul mirific popular, Elena-Daniela Cuculici poartă pe corp salbe de flori și armonii geometrice din
ELENA-DANIELA CUCULICI. MAIESTATEA SPIRITULUI NOBIL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349795_a_351124]