56 matches
-
Secretar al Fundației Culturale „Marin Preda” din Alexandria (din 1995), îndeplinește și funcția de redactor-șef al revistei de cultură a județului Teleorman, „Meandre”, care apare la Alexandria din anul 1998. Publică volumele de versuri Vârsta mă arde (1987) și Străluminări (1996), însă demersul său constant și fructuos trebuie căutat în domeniul reconstituirii tradițiilor literare și culturale ale Teleormanului, despre care a publicat, singur sau în colaborare, contribuții importante: cataloagele bibliografice Publicații periodice roșiorene (1993), Publicații periodice alexăndrene (1994) și, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286502_a_287831]
-
1894-1974 (în colaborare cu Gh. Sarău), Roșiori de Vede, 1993 ; Publicații periodice alexăndrene. 1889-1994 (în colaborare cu Gh. Sarău), Alexandria, 1994; Alexandria - 160 de ani (în colaborare cu I. Moraru, Ecaterina Țânțăreanu, Gh. Popa, D. Avram, I. Spiru), Alexandria, 1994; Străluminări, Alexandria, 1996; Județul Teleorman. Dicționar biobibliografic, Alexandria, 1996; Neliniște și fluturi, Alexandria, 1999; Eminescu și Teleormanul, Alexandria, 2000; Introducere în istoria culturală a județului Teleorman, Alexandria, 2002. Ediții: Paisprezece poeți din Sud, Alexandria, 2001; Unsprezece prozatori din Sud, Alexandria, 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286502_a_287831]
-
Și toată înflorirea reflexelor fluide". Rătăcitoare în spațiul intermediar al unei imposibile posibilități de creație, ființările rămân deocamdată în stratul amniotic al originii, acolo unde - în substrat - darul solar se vestește dar nu strălucește; o pură năzuință de prefacere, de străluminare a ascunsului și de transfigurare în lumina aurului stelar. Dificilă încercare de răzbatere, "târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir", "ascunsele comori" ajung în cele din urmă să rodească în zarea ființării depline: "și peste mări de umbră și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
loc te contopești cu Natura din care ți s-a format ființa, iar trăirea face inutile cuvintele... Este o atmosferă hipnotică de parcă ai fi în transă fără a-ți pierde însă luciditatea. De-a lungul călătoriei am avut momente de străluminare pășind pe urmele unor bărbați curajoși-samuraii, apoi cunoscând oamenii prezentului, japonezi al căror cuvânt o dată dat, devine literă de lege. În caracterul japonezului vei găsi gingășia florii de cireș, visul poetului, dar și curajul și spiritul neînfricat al samuraiului. Pentru
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mă învăluie din piramide de calaveras sau still life with apples and pot of primroses în dimineața asta sunt cezanne și o pictez pe aila cu alți ochi * respir aila 24 de respirații câte una pentu fiecare absență pentru fiecare străluminare pentru fiecare senzație de abis respir aila si respirându-te mă înalț deasupra lumii sunt acum lângă mintea din mintea ta lângă ochiul din ochiul tău landscape with butterflies * aila se plimbă cu garbarek și mestecă rotocoale aburinde în camera
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
să aducă aminte românilor că țărâna pe care stau este frământată de sânge de eroi, noi ne silim cât putem a desființa pe cele ridicate de părinții noștri." Se pare că părintele lui Dinu Păturică a avut o clipă de străluminare în ceea ce privește propria lui posteritate extraliterară.
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
tropăind cu copite de nouri margini de timp asfințit fapt de seară nebănuitul fum dăruitor Securea de umbră prin apele somnului curgându-mi alinătoare din tălpi până'n creștet o secure de umbră subțire spintecă fără milă șuvoiul de vise străluminarea lui pieritoare nici un înger n'a stat pavăză pierzătoarelor treceri pe fruntea înrourată de zorii de ziuă străluce frunza uitării Sub luna neagră prin strâmtorile timpului la apa nenumită vin strigoaiele să se scalde în farmece tulburi în bătaia lunii
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
dar stearpă care altfel ar rămâne ca o gură goală vorbind cândva la judecată împotriva ta * cel ce îți cere se face oglindă a ceea ce îi dai feliei de pâine oglindă dar și oglindă a ta arătându-te într-o străluminare flămând asemenea lui și tu primind de la el în dublul aceluiași ceas pomană două felii
Ipostaze by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/15392_a_16717]
-
mulți, tocmai pentru a participa cu ei la Euharistia popoarelor, depășind, în primul rând, ura; trecutul poate fi și vremea nașterii, nu doar timpul apus al morții. În vremurile biblice, în fântânile care ne reflectă, precum cea din Sihar, în străluminările apelor se regăsesc oamenii, dar și deșărtăciunea lor. Pătrunși în peisajul dur al Carierei de piatră pe care ne-o prezintă, cu accidentele inevitabile care se petrec acolo, în preajma pietrei care nu iartă, conștientizăm împreună că Omul poate fi sortit
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
șarpele cu două capete și șase ochi pășind iarba de timp răzleț asprită ferește călcâiul de mușcătura sfințeniei păgâne Pe gânduri stele mari și arzătoare călătorind din galilea ajung să cadă împăcate în mreaja tainelor pe gânduri pentru fiecare gând străluminarea unei jertfe înveșnicește timpul de demult și semnele făgăduinței Vârcolacii amurgirea împrejmuie ochiul cu fluturi albaștri zarea freamătă semne neînțelese silind norii să-și uite o clipită petrecerea la noapte către miezuri vârcolacii răstoarnă așezarea lumii pustiind zodiile cu bătaia
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
sclipirea să-și pogoare nămeții purtători de semne și de duh îngust e timpul și cerurile scunde zăvoarele de jind și de-așteptare încenușează volburi prin văzduh unde-i ninsoarea mieilor - pe când se va'ndura pe frunte să aștearnă uitatele străluminări vibrând ieșirea dintr'un negru vis de iarnă? Tăcerea spartă pedeapsa raiului pierdut ne leagă lege nescrisă: din tăcerea spartă nu-i cu putință să se-aleagă grâul daurit de pata de neghină nici o plinire nu-i întreagă - ocolul tulburat
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
a luat oarecari proporții, deși nu a fost încă văzut de aproape. Putoarea lui plutește în aer, ca o adiere a morții; petuniile și salviile pălesc mai repede la căderea răcorii, când nările ne tremură, dornice de aer curat, în străluminarea pură a cuțitului lunii. Astă-seară pornim din nou pe cărarea dintre vii, pășim cu anume voluptate pe hatul cu iarbă proaspăt cosită, stârnind broaște ieșite la vânat, oprind câte un cântec de greier. Cu un pas mai în față, ca
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
doar atunci trebuie să fii cu adevărat puternic și că doar atunci lumea se urnește din datul ei într-atât încât să o vezi altfel și, pentru o clipă, atât cât îi trebuie unei șopârle să redevină balustradă, să ai străluminarea că nu mai ești cel de dinainte, ci că ai devenit mai mare. (Se pare că, în afara momentelor ăstora, ne însoțește o inerție uriașă, iar dacă ea dispare vreodată, atunci apare și Bau-Bau. Și aș putea să bag mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
navetei să se ridice în pofida uraganului. Ripley simți cum întregul corp protesta, dar îl implora în gând pe Bishop să accelereze. Părăsiră cerul palid al Acheronului pentru a intra în negreala cosmosului și norii de sub ei se aprinseră într-o străluminare. O bulă de gaz supraîncălzită plesni în troposferă. Unda de șoc a exploziei nucleare zgâlțâi aparatul, dar nu-i provocă nici o avarie. Ripley și Newt se uitară pe hublou și văzură strălucirea orbitoare pierind în urma lor. Apoi Newt căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se Îndoiască de albastrul cerului, atît cît sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori poate mîntuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de care-și ferea ochii pînă n-avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca-ntr-o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
devin fete mari, și Iza chiar avea deja sânii destul de proeminenți, cam cât niște piersici, și atunci m-am gândit că precis Iza s-a făcut fată mare, iar acum eu îi simt mirosul, mirosul feminității, și tocmai când aveam străluminarea asta, a intrat pe ușă nea Klidész, profu’ de mate, clasa s-a ridicat în picioare, nea Klidész s-a dus la catedră, a trântit catalogul din toate puterile, ca de obicei, și s-a uitat la noi, așteptând raportul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
astăzi sunt niște magazine ca oricare de cărți. Ceva le lipsește: nu știu ce, probabil o aromă, un aer tămâios și tare de vin-marmeladă. Sau le lipsesc, poate, făpturile care odinioară cozereau (comiteau causerie, adicăă în acele încăperi îmbâcsite care însă prin străluminare intelectuală, deveneau brusc o agora cu retori și miniânțelepți de ocazie. Tânjesc după anticariatele mirosind a ceară și petrol, de odinioară, și fantasmez după tarabe cu buchiniști (fie chiar nevorbitori de francezăă, care să mă îmbie la citit (tachinându-măă pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
în care tu te-ai născut perfect din opera asta a ta. E un primitivism distilat. O formă a sinuciderii. Scrii ca o reîntoarcere în Eden. Atunci trăiești acolo. Visează, deci, că sîntem noi înșine opere de artă ce au străluminarea de a privi înăuntrul lor!” V. tînăr tace și scrie consumînd ceaiuri aromate. Ocrotește ficușii și orhideele din serele sale luminate ca ziua, trăind cu speranța că, odată și odată, pe cer, se va reaprinde soarele. V. din spital mă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se Îndoiască de albastrul cerului, atât cât sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori poate mântuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de care‑și ferea ochii până n‑avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca‑ntr‑o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din subtalamus, hipotalamus și prin ochiurile perverse de lichid cenușiu ai nucleilor talamici ventro-mediali, creând o stare de excitabilitate din ce în ce mai crescută, o reacție de trezire, pregătind astfel scoarța cerebrală pentru ceea ce avea să se materializeze în matrice-gând, în undă-potențială, în străluminare indirectă. Cert e că în acest labirint bulbo-encefalo-talamic și hipotalamic gălăgios ca o sală de Bursă cu brokeri agitați și curieri de informații neperisabile, bine stocate, străbătu cu viteza aceluiași tren căile contorsionate ale ținutului clar-obscur, scăldat de terifiante vâscozități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nea Iani. Grecul vârî mâna în borcan și le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor. Cerul se întunecă, norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări deveni stroboscop, lumina deveni unduitoare, dansând o gavotă. Limpezimea dezvălui pe Lia, Mița și Stana, femei cu... și nu mă mai interesează ce-a urmat! urlă Mioara. Revoc banalul. Vreau ceva plin, copt, gustos. Tu mi-ai arătat searbădul. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau în jurul său începură să se învârtească și să se învălmășească, nemaifiind cu putință deloc de lămurit. Gâfâi, de câteva ori, scurt și adânc. Apoi, cu o străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în întregime, de altfel, atât de orășelul în care s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
devin fete mari, și Iza chiar avea sânii deja destul de proeminenți, cam cât niște piersici, și atunci m-am gândit că precis s-a făcut Iza fată mare, iar acum eu îi simt mirosul, mirosul feminității, și tocmai când aveam străluminarea asta, a intrat pe ușă nea Klidész, profu’ de mate, clasa s-a ridicat în picioare, nea Klidész s-a dus la catedră, a trântit catalogul din toate puterile, ca de obicei, și s-a uitat la noi, așteptând raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Chiar acuma fac pariu că s-a produs în jurul tău o bălăcăreală de îngeri și demoni. Belstemîndu-se și frîngîndu-și articulațiile să pună laba pe poezia asta a ta... Huf! Hof! Ești dat în paștele mă-tii de talentat, puturosule! Câtă străluminare!... În alte vremuri, ai fi fost medicul de spirit al unora dintre cele mai importante persoane. Mai aveai puțin și coborai cerurile pe pământ, janghinosule!... Dar mai bine că nu le-ai coborât. Altminteri n-am mai fi avut prilejul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau în jurul său începură să se învârtească și să se învălmășească, nemaifiind cu putință deloc de lămurit. Gâfâi, de câteva ori, scurt și adânc. Apoi, cu o străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în întregime, de altfel, atât de orășelul în care s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]