55 matches
-
de fiecare dată, tot mai nedumerit și mai uimit: „de unde oare atâta tristețe, de ce atâta durere la un astfel de om, hărăzit de Creator, cultivat și instruit, la acest fiu de protopop și nepot de baron?” Si ca într-o străluminare, îmi dau seama, de fiecare dată de ce marele bărbat mă privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă
PRIVIND LA FOTOGRAFIA LUI EMIL CIORAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355091_a_356420]
-
curățată de cuvinte românești în stil franțuzesc (sic!)”, divagau “lingviștii” inovatori, ca “ ... să fie înțeleasă nu numai boierilor, dar și muncitorilor și țăranilor moldoveni”. Interesant că, printre cei numiți în comisiile îndrituite cu crearea “noii” limbi moldovenești, unii aveau și “străluminări” în a vedea că demersul lor “științific” (tărăgănat până la a provoca intervenția personală a tovarășului Stalin) nu-i deloc fezabil. Și iată ce-au îndrăznit ei: atunci n-ar fi mai bine de aplicat în activitatea noastră limba română, care
O CARTE CÂT (ŞI CA) O BIBLIE: “TEROAREA COMUNISTĂ ÎN RASSM (1924-1940) ŞI ÎN RSSM (1940-1947)” DE ALEXEI MEMEI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354383_a_355712]
-
ple”, semnătura colocvială, amicală: “Denisa” etc.), toate concură la întregirea și consolidarea mesajului schițat anterior, mesaj pe care lectura noastră (e doar a noastră, nu are nici o pretenție de generalitate, necum de exhaustivitate) îl descifrează, cu încântare, în suita acestor străluminări, încărcate de talent, de mister și de farmec. 2014, septembrie 25 Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Picturile Denisei Mihăilă sau “în căutarea Paradisului pierdut” / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1364, Anul IV, 25 septembrie 2014. Drepturi de Autor
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
revărsă cu îmbrățișări asupra firavului confrate venit de la Chișinău. Și numaidecât, înțepăturile bărbii poetului de la Bârca asupra obrazului lui Vieru, vulnerabilizat de prospețimea bărbieritului, îi provocă basarabeanului revelația răspunsului prin care se impunea corijarea concluziei filozofale a frizerului. Și, cu străluminarea de pe chip, spre nedumerirea lui Păunescu, basarabeanul se smulse din brațele uriașului și intră a două oară în frizerie. Se postă în fața frizerului și îi adresă (cu un strop de gravitate, adăugată blandeții sale proverbiale) replica cea întârziată: “Domnule, insistai
CUM BARBA LUI ADRIAN PĂUNESCU L-A SPRIJINIT, ÎNTR-O POTICNIRE, PE GRIGORE VIERU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342616_a_343945]
-
taina viețuirii ei în comunicarea pământului, aude apele de origine și vânturile, aude și vede realitatea vie tăinuită în grai, ceea ce numai unora le este dat; între grai și lumea zidirilor nu-i ruptură la Eminescu, ci odihnire reciprocă, străvedere, străluminare”... (Ioan Alexandru, Iubirea de Patrie. Eseuri. Ed. Dacia, Cluj-Napoca-1978, p. 68, 72) Patria profetică a Eminului de Aur și a noastră a celor care am rămas sub sceptrul demnității naționalist-creștin-ortodoxe este în rânduiala și sub pronia Părintelui Ceresc: „Iar noi
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
spus simplu: sunt unghiuri-paralaxe Care-i ajută-n calcul să afle dintr-o dungă Distanța pân' la care nicicând nu pot s-ajungă.... EU SUNT BOLIDUL Eu sunt bolid în flăcări peste zboruri, Jar simultan etern și pieritor, Eu sunt străluminarea-n meteoruri - Pot și în foc, ș-n ger să vă-nfășor... Cu suflet grav, detest umila slavă, Mulți nu vor ști vreodată cine sânt, Forțat, băui din cupa cu otravă, Dar iată-mă: calc zdravăn pe pământ! ----------------------------------------- Cristian Petru
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
vuiet, zvârcolire, iar concretul - raționalul: „mulțimi de gânduri”, fixând, astfel, reperele impalpabilului universal și al palpabilului ființei. Generalizând, infinitul inundă universalul. Și întru exemplificare, poeta creează un nou termen, „a hăui”, creionând, astfel, elemente ale concretului multiplanetar. Și-n marama străluminării universale, surprindem comuniunea Tatăl, Creatorul și Fiul cel Terestru, în fapt, o prea frumoasă zămislire a Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. „Te-am dăruit Fiului Meu spre bucurie / Dorind ca alta în univers să nu mai fie...” Aceasta
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
afecțiune și uluire, față de El (...și față de mine, dar tot mai rar mi-amintesc...). Nu-mi mai trebuie și nicicum nu-mi lipsește carnea fraților mei buni - carnea dobitocului, fiarei sau ierburilor - ci doar o admir și o meditez întru străluminare (având drept icoană - Cristalul!), cu luare-aminte, privind-o și văzând-o (zâmbind eu de așa sublimă-arătare!), în nesfârșitele ei preschimbări și prefaceri și transfigurări, dictate celest de formă, de loc și de ceas. Dar de carnea de dumnezeu al piscului
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
poetic al lui Traian Vasilcău, cu care a-mpodobit limba română, nestemate care dau ideilor și mesajelor din poeme o bogăție de irizații în sensuri și înțelesuri. Bogăția acestor „pietre rare” reprezintă etalonul măiestriei poetului Traian Vasilcău. Tematica poemelor-psalmi seamănă cu străluminările aurorei boreale, în care jocul fascinant al culorilor și nuanțelor acesteia cuprind misterele întregii game de suferințe ale trăirilor sale. În creuzetul trăirilor, poetul a topit toate vitregiile existențiale ale fraților săi, ale întregului neam românesc din patria sa, transformându
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
Secretar al Fundației Culturale „Marin Preda” din Alexandria (din 1995), îndeplinește și funcția de redactor-șef al revistei de cultură a județului Teleorman, „Meandre”, care apare la Alexandria din anul 1998. Publică volumele de versuri Vârsta mă arde (1987) și Străluminări (1996), însă demersul său constant și fructuos trebuie căutat în domeniul reconstituirii tradițiilor literare și culturale ale Teleormanului, despre care a publicat, singur sau în colaborare, contribuții importante: cataloagele bibliografice Publicații periodice roșiorene (1993), Publicații periodice alexăndrene (1994) și, cu
CRISTEA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286502_a_287831]
-
1894-1974 (în colaborare cu Gh. Sarău), Roșiori de Vede, 1993 ; Publicații periodice alexăndrene. 1889-1994 (în colaborare cu Gh. Sarău), Alexandria, 1994; Alexandria - 160 de ani (în colaborare cu I. Moraru, Ecaterina Țânțăreanu, Gh. Popa, D. Avram, I. Spiru), Alexandria, 1994; Străluminări, Alexandria, 1996; Județul Teleorman. Dicționar biobibliografic, Alexandria, 1996; Neliniște și fluturi, Alexandria, 1999; Eminescu și Teleormanul, Alexandria, 2000; Introducere în istoria culturală a județului Teleorman, Alexandria, 2002. Ediții: Paisprezece poeți din Sud, Alexandria, 2001; Unsprezece prozatori din Sud, Alexandria, 2001
CRISTEA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286502_a_287831]
-
să îmbogățească panteonul clasic al Daciei romane sau al Transilvaniei în care poetul s-a reîmpământenit. El se rebotează orfic, zăcământul originar de vitalitate al liricii sale îmbogățindu-se cu noi filoane, cum ar fi militantismul și eticismul, care capătă străluminări incantatorii: „Adie voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
fost să mai trăiască o sută de ani de acum înainte, oare timpul și-ar fi putut inversa sensul, conducându-l, domol, către o prețioasă claritate? Așa cum stăteau însă lucrurile, vedea prin fiecare noțiune pe care o avusese vreodată, iar „străluminările“ dobândite pe calea unui ascetism susținut îi apăreau acum ca tot atâtea lucruri găunoase și respingătoare, pe care ie confecționase din nimic. Artiștii au de partea lor frumosul și natura, dar un filozof trebuie să-și cuprindă întreaga lui lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
devin fete mari, și Iza chiar avea sânii deja destul de proeminenți, cam cât niște piersici, și atunci m-am gândit că precis s-a făcut Iza fată mare, iar acum eu îi simt mirosul, mirosul feminității, și tocmai când aveam străluminarea asta, a intrat pe ușă nea Klidész, profu’ de mate, clasa s-a ridicat în picioare, nea Klidész s-a dus la catedră, a trântit catalogul din toate puterile, ca de obicei, și s-a uitat la noi, așteptând raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Chiar acuma fac pariu că s-a produs în jurul tău o bălăcăreală de îngeri și demoni. Belstemîndu-se și frîngîndu-și articulațiile să pună laba pe poezia asta a ta... Huf! Hof! Ești dat în paștele mă-tii de talentat, puturosule! Câtă străluminare!... În alte vremuri, ai fi fost medicul de spirit al unora dintre cele mai importante persoane. Mai aveai puțin și coborai cerurile pe pământ, janghinosule!... Dar mai bine că nu le-ai coborât. Altminteri n-am mai fi avut prilejul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căutat, pândit în cele mai ascunse locuri ale reprezentației. Probând această rară calitate de a vedea dincolo de lucruri, Alexa Visarion folosește adeseori mijloacele metaforei sau cele ale metonimiei, însă nu pentru a oculta realul creației, ci pentru a face posibilă străluminarea straturilor profunde ale operei. Intrând în dialog cu textul pe care urmează să-l "însuflețească", regizorul, consideră autorul, are un scop major: reconfigurarea cronotopului dramatic în și prin ochii spectatorului. Din acest, motiv rolul creatorilor (al regizorului și al actorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu își dă doar acordul, ci certifică o stare de fapt. Și omul tău ce mai face? E bine, sănătos. sunt replicile unui dialog protocolar din lumea satului. Iorgovan se adresează Siminei ca muiere a lui Șofron cu liniștea și străluminare de sinceritate pe care doar un muribund o poate avea. Scriitorul înțelege ca și cititorul că de aici încolo orice cuvânt în plus e un balast și de aceea finalul care reține glasul așezat și deschis al eroinei ce strigă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în care tu te-ai născut perfect din opera asta a ta. E un primitivism distilat. O formă a sinuciderii. Scrii ca o reîntoarcere în Eden. Atunci trăiești acolo. Visează, deci, că sîntem noi înșine opere de artă ce au străluminarea de a privi înăuntrul lor!” V. tînăr tace și scrie consumînd ceaiuri aromate. Ocrotește ficușii și orhideele din serele sale luminate ca ziua, trăind cu speranța că, odată și odată, pe cer, se va reaprinde soarele. V. din spital mă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
avea să-i rămână numele în familie), cred că n-am citit niciun volum cap-coadă, cuvânt cu cuvânt, dar să mai și scriu! De fapt, citeam pe sărite și, uneori, scriam pe sărite. Se crea mereu ceva enigmatic, erau mici străluminări, legate de tot și de toate. Deschideam la întâmplare, cum voi face chiar acum, întinzând mâna după o cărțulie cu copertă verde pe care o am pe masă și pe care scrie Li-Tai-Pe : „O, preafrumoasă clipă,/ Și fără de egal!// S-
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
mai las, să se bucure și tanti Tasia de sosirea ei, iar poimâine mă întorc. O să trecem pe la nenea ăla care îi făcuse odată o săritoare din piele. Mai ținea minte? Nu! "La cișmar", zisei. Surâse o clipă, ca o străluminare. În ochii mei nu se schimbase mult, avusese pe atunci o mică precocitate, care din fericire dispăruse, urmată de o încetinire, se îndepărtase lent de la patru spre nouă ani și sufletește înflorise parcă doar în adâncime, fizic era tot atât de suavă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
navetei să se ridice în pofida uraganului. Ripley simți cum întregul corp protesta, dar îl implora în gând pe Bishop să accelereze. Părăsiră cerul palid al Acheronului pentru a intra în negreala cosmosului și norii de sub ei se aprinseră într-o străluminare. O bulă de gaz supraîncălzită plesni în troposferă. Unda de șoc a exploziei nucleare zgâlțâi aparatul, dar nu-i provocă nici o avarie. Ripley și Newt se uitară pe hublou și văzură strălucirea orbitoare pierind în urma lor. Apoi Newt căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se face că pereții prăpădiți ai sălilor de clasă deveneau iconostas de chirpici pentru sfinții războinici și mucenicii eroici ai istoriei naționale. Întunericul fizic ce domnea în cocioabele tenebroase care erau cele mai multe școli sătești era contracarat în acest mod de străluminarea simbolică iradiată de gloriosul trecut românesc depictat în tablourile istorice. În acest tulburător clarobscur trebuie să se fi desfășurat orele de clasă la țară, în care pruncii de țărani se căzneau să dezlege slovele de aur cu care era scrisă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se face că pereții prăpădiți ai sălilor de clasă deveneau iconostas de chirpici pentru sfinții războinici și mucenicii eroici ai istoriei naționale. Întunericul fizic ce domnea în cocioabele tenebroase care erau cele mai multe școli sătești era contracarat în acest mod de străluminarea simbolică iradiată de gloriosul trecut românesc depictat în tablourile istorice. În acest tulburător clarobscur trebuie să se fi desfășurat orele de clasă la țară, în care pruncii de țărani se căzneau să dezlege slovele de aur cu care era scrisă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
devin fete mari, și Iza chiar avea deja sânii destul de proeminenți, cam cât niște piersici, și atunci m-am gândit că precis Iza s-a făcut fată mare, iar acum eu îi simt mirosul, mirosul feminității, și tocmai când aveam străluminarea asta, a intrat pe ușă nea Klidész, profu’ de mate, clasa s-a ridicat în picioare, nea Klidész s-a dus la catedră, a trântit catalogul din toate puterile, ca de obicei, și s-a uitat la noi, așteptând raportul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]