476 matches
-
iar eu luai mărgăritare și le pierdui printre cotețe. Ce oroare. Un șir întreg de jucători de bile colorate, Biluțe mai rotunde și mai sparte, Tăcere, suntem în sanctuarul politeții, Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai, Pot să strănut? Junona spune - quo usque patientia nostra? Adică , mai putem răbda acest păun prea înfoiat? Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i. Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri ... Citește mai mult Ani romaniPlânge Leonard de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
cucuveaua, iar eu luai mărgăritareși le pierdui printre cotețe. Ce oroare.Un șir întreg de jucători de bile colorate,Biluțe mai rotunde și mai sparte,Tăcere, suntem în sanctuarul politeții,Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai,Pot să strănut? Junona spune - quo usque patientia nostra?Adică , mai putem răbda acest păun prea înfoiat?Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri... XVII. ÎNSETAT, de Boris Mehr , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CÂNDVA PĂMÂNT... Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Picioru-ți trage prin omăt tot chinul, sub mâinile-ți de ger strănută caii, poteci înguste sapă-n miriști linul, pe sub dantele negre te strâng scaii! Suspină vântu-n gămălii căzute, tot adăpând obrajii-ți dintr-o ploaie, un zâmbet geme-n herghelii de ciute, oprind pe buze-ți răsuflări de paie! Se strânge
CÂNDVA PĂMÂNT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380158_a_381487]
-
de con și îi lăsă să cadă cu un pocnet sec lângă banchetă. Din pantaloni îi ieșeau acum două picioare mici și roz ca de bebeluș. Chiriță fu cât pe ce să adoarmă, dar simți o gâdilitură la nas și strănută împroșcând abundent cu stropi. - Ești copt rău de tot, tovarășe maior (m-au degradat, remarcă în gând Chiriță și simți o mare părere de rău), îți spun: aspirine două, ceai cald și în pat. Altfel nu trece. Somn ușor. Apropo
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
joi. S-au deschis florile de tutun, în schimb cărăbușii au dispărut deja. Ne târâm cu băgare de seamă prin mireasma amețitoare a florilor de tutun. Această mireasmă își atinge, în sfârșit, după douăzeci și trei de ani, efectul dorit, strănutăm strașnic o dată și încă o dată, apoi de cinci ori la rând. Din fericire, suita de hapciu-uri nu are loc atunci și acolo, așa că scăpăm neobservați. Stau în întuneric, lipiți unul de celălalt, ca îndrăgostiții! Kovăcioaia, guraliva noastră vecină, și
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
în clipa aceea, uitaseră de existența lui Napoleon... Acum îl auzeau însă clar, undeva, departe, lătrînd într-un fel cu totul deosebit. Nu "ham, ham, ham", cum latră el de obicei în sat, ci "țah, țah, țah", de parcă ar fi strănutat. Ori asta nu era bine deloc. Primul care se înfioră mai tare și dădu semnalul de alarmă fu Tomiță. Îl fugărește cineva! Cine să-l fugărească? izbucni fricoasă Ilinca. Păi... Și Tomiță nu mai avu putere să continue. Îl și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și gri și toate nuanțele piperului. Pic pic pic pic, plânsese el, din nou, gălbui, drept peste genele care hibernau, lăsând lacrimi colorate să alunece pe aripile nasului care-și mijise nările ca pe niște ochi neobișnuiți cu întunericul. Hapciu, strănutase Ivan din rărunchii unui ne vis, fără să știe ce se întâmplă. Nasul însă știa. Nasul ghicise, în boarea aceea de căldură ivită din senin, care topea ghețurile și inunda noaptea rusului cu pulbere de cretă adevărată și de mirodenii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
E același lucru, cîtă vreme și noi facem parte acum din Europa. Bine. Comandă coroana. JENI: A, dar nu e nevoie. Coroana o să vă aștepte la cimitir. Așa e obiceiul. MINISTRUL: Ai dreptate. Sper să nu fie făcută din crini. Strănut de fiecare dată și televiziunea îmi filmează strănutul de fiecare dată și la toate jurnalele apare strănutul meu. Cînd mă uit la televizor, strănut și mai tare și pe urmă ei mă filmează și mai mult și strănutul se transmite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ghilotină, pac, pac, pac! Uehara a ciocnit puternic paharul cu al celei mai tinere și mai drăguțe dintre fete și a luat o înghițitură zdravănă. Și-a șters brutal, cu palma, băutura prelinsă de la colțurile gurii spre bărbie, apoi a strănutat de cinci sau șase ori. M-am ridicat încet și am intrat în camera de alături. Am întrebat-o pe patroană unde este toaleta. Era o femeie slabă și palidă, care nu arăta deloc bine. Când am trecut înapoi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ramurile negricioase? întrebă el, tulburat. — Nu mă refer la florile copacilor... sau la frunze... sau la muguri... Îmi plac ramurile. Chiar și golașe sunt pline de viață. Nu seamănă cu ramurile moarte. — Adică numai natura nu se lasă înfrântă? A strănutat de câteva ori. — Ai răcit? — Nu. Am un obicei caraghios. Ori de câte ori beau până la saturație, strănut astfel. E un fel de barometru al beției. Dar dragostea? — Ce? — E cineva care ajunge să se sature? — Nu râde de mine! Toate femeile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
la muguri... Îmi plac ramurile. Chiar și golașe sunt pline de viață. Nu seamănă cu ramurile moarte. — Adică numai natura nu se lasă înfrântă? A strănutat de câteva ori. — Ai răcit? — Nu. Am un obicei caraghios. Ori de câte ori beau până la saturație, strănut astfel. E un fel de barometru al beției. Dar dragostea? — Ce? — E cineva care ajunge să se sature? — Nu râde de mine! Toate femeile sunt la fel. Al naibii de complicate. Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. De fapt, este cineva... jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
așa: „Nu-i nimic de făcut.“ Îmi dădeam seama că abia îmi târam picioarele. — Am încurcat-o, spuse din nou Uehara. Mergem până la capăt? — Lasă mutra asta! — Drăcușor împielițat! Uehara mi-a dat un pumn în umăr și iar a strănutat. Toată lumea dormea la Fukui. — Telegramă! Telegramă! Domnule Fukui, ai o telegramă! țipă Uehara, bătând în ușă. — Tu ești, Uehara? — Chiar eu. Prințul și prințesa au venit să cerșească un adăpost de-o noapte. E frig rău. Îmi tot vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Toată lumea dormea la Fukui. — Telegramă! Telegramă! Domnule Fukui, ai o telegramă! țipă Uehara, bătând în ușă. — Tu ești, Uehara? — Chiar eu. Prințul și prințesa au venit să cerșească un adăpost de-o noapte. E frig rău. Îmi tot vine să strănut... După atâta balamuc, călătoria îndrăgostiților se termină comic. S-a deschis ușa din față. Un bărbat scund și chel, de vreo cincizeci de ani, într-o pijama colorată strident, ne-a salutat cu un zâmbet ciudat de timid. — Mulțumesc! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
greșit. Doar sunt fiu de țăran, nu? N-am să-l părăsesc niciodată. Sunt fericit acum. Chiar de-ar fi să aud toți cei patru pereți urlând de furie, fericirea care mă învăluie e maximă. Ce bine că am putut strănuta! Uehara pufni în râs. — E târziu! S-a înserat. — E dimineață! În dimineața aceea s-a sinucis fratele meu, Naoji. VII Scrisoare de adio Kazuko, Nu mai are rost. Mă duc. Nu găsesc nici cel mai mic motiv care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
neînfrînată, al cărei rezultat a fost nașterea unei savuroase memorialistici în jurul numelui său. Eugen Lovinescu, Mihail Sebastian, Petru Manoliu, Mircea Eliade, Constant Ionescu au scris pagini delicioase despre paroxismele ideatice ale scriitorului. Iată, de pildă, cum îl vede Lovinescu: Cînd strănută, Camil privește în jur cu satisfacția unei acțiuni inedite: orice ai face a fost făcut mai întîi de dînsul și orice idee ai exprima, a fost exprimată de dînsul într-un vechi articol de cel puțin cinci ani. E nu
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
rar vedeai câte un corb, negru ca smoala, care întărea starea angoasantă în care te aflai. În ziua aceea, când am intrat în garaj, nu știu ce m-a apucat să scot un dosar la întâmplare și să-l deschid. Întâi am strănutat de câteva ori, apoi citesc, într-o stare absolut neutră, o scrisoare de la Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului. Semnătura de la sfârșit mi-a captat atenția și, pe măsură ce priveam scrisoarea, mi s-a făcut pielea de găină. Hârtia aceasta a stat în fața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
e asta? îmi spune un trombon răgușit. mi-e cam frică, spun drept, nu e bine să porți conversații de genul acesta nici cu oamenii, necum cu un obraznic de instrument și dau foaia mai departe. nimic nu aparține cuiva, strănută trombonul, totul atârnă ca o greutate de ceas, ca firul cu plumb și totul e bine până stă totul la locul lui. bine, dar totul se mișcă, îmi spun, esențial e ca și în mișcare să-ți afli locul, spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pe malul unui fluviu ce s-a uscat/ precum o pată de cerneală/ care-a udat o sămînță de iarbă să crească" (Jazz). Sau: "Orașul se retrage între zidurile sale de/ carne. cometele sparg vitrinele cozile lor mari/ fac să strănute gropile comune dormitoarele/ comune/ iubirile și absențele comune. femeile care nu au/ fost iubite cîrpesc cu ochii lor cerul/ sfîrtecat de obsesii/ femeile care au fost iubite cîrpesc ciorapi biografii/ înnoadă la colțuri amănunte care se văd/ numai cu buricele
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
mie însumi cât e ceasul și mă gândesc la mama ta, cât de tânără și de bătrână e, cum își ține banii într-un plic, cum mă pune să-mi dau cu loțiune de protecție solară indiferent de vreme, cum strănută și-și spune: "Noroc", noroc să aibă. Acum e acasă, scriindu-și povestea vieții, în timp ce eu plec, ea bate la mașină, fără să știe care vor fi următoarele capitole. A fost ideea mea și pe moment mi s-a părut
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
deal ori la vale. Numai că ai uitat un lucru: frate-meu cel procopsit stă și zace-n avutul lui, cu Anisia, nevasta-sa, alături. Vara-i bâzâie musca-n casă, iară iarna-i șuieră vântul prin hoarnă, și dacă strănută Anisia: bine de bine, dacă nu, le țiuie urechile a tăcere și-a pustiu. Iară la noi, slava Domnului, are cine ne umple viața, c-avem o droaie de copii frumoși și voioși de saltă casa-n slăvi. Are frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
profesie nu s-ar fi putut pronunța privind intemperiile ce aveau să urmeze. PARTEA A TREIA 1 Î ntre un oraș mic și un sat nu e nici o diferență; se spune, nu fără temei, că atunci când într-o asemenea localitate strănută cineva dintr-un anumit cartier, toată suflarea din oraș se îmbolnăvește de gripă. Și vestea despre situația în care se afla Simona se răspândi repede. Ea însă trecuse uneori cu nepăsare, alteori cu mâhnire peste precupările oamenilor, cunoscuți și necunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ceea ce o înconjoară, uneori ar fi vrut să întoarcă lumea pe dos cum faci cu o mănușă. Își pune zilnic în spinare mai mult decât poate duce și de aceea din când în când se trezește cu câte o viroză, strănută fără întrerupere, îi curg ochii, se lichefiază. În timpul crizei simte un fel de furie care îi dă putere să reziste, o face cumva eroic, gătește, spală, face toate treburile casei, furioasă pe starea ei mizerabilă. Din când în când are
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
povestire, sfârșind prin a sorbi gălăgios cafeaua aproape rece din cana Înaltă, de pe masă. Unde te-ai lovit la față?, observă cu oarece interes. Nu i-am răspuns. Mai trăncăni puțin despre Maria Mercedes și iubitul ei care o Înșela, strănută de câteva ori, se ridică și-mi spuse că vrea să plece. La ieșire, mă salută În trecere vecinul de la patru („Broscoiul” hi, hi, hi!), un bătrân obez, cu gușă și ochi bulbucați, care umbla mereu Într-o cămașă albă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
seama că tot ce mi se povestise despre ea era pură calomnie. Cine știe dacă nu era chiar virgină? Am roșit de îndoielile mele, am roșit de mine însumi. Dar asta n-a durat mult: dincolo de ușă se auzi cineva strănutând, apoi un râs înfundat și sarcastic, de ți se zbârlea părul pe cap. M-am cutremurat. Dacă strănutul ăsta nu m-ar fi reținut să reacționez, mi-aș fi dus planul la îndeplinire... I-aș fi tăiat carnea în bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
orașele vechiului Iran, apusul soarelui era salutat de o fanfară. Obiceiul s-a păstrat în multe orașe, mai ales la Teheran. Expresii vulgare ce se raportează la împerechere și la actul sexual. O superstiție spune că, dacă auzi pe cineva strănutând, trebuie să întrerupi ce voiai să întreprinzi, de teama unui destin potrivnic. E justificarea pe care o dădeau femeile iraniene în legătură cu sarcinile suspecte: băile publice fiind deschise alternativ ambelor sexe, poluarea apei din piscine de către bărbați putea fi o încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]