70 matches
-
a lungul timpului în mai multe tabere : origine necu- noscută (Șăineanu ; 105, p. 590 și DEX 1984), origine slavă, origine latină și, în fine, origine tracă (G. Reichenkron, V. Arvinte ș.a. ; cf. 68, p. 147). Susținător inițial al originii autohtone (străromâne) a cuvântului sgrăbunță (104, p. 164), I.I. Russu și-a revizuit ulterior părerea în favoarea soluției latinității termenului (66, p. 241). Revin în domeniul etnologiei, cu speranța că demersul meu în domeniul etimologiei nu se va dovedi gratuit și nu va
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
LITERATURA STRĂROMÂNĂ, În spațiul unde s-a petrecut geneza poporului român s-au scris cărți („Conservarea în limba noastră a cuvintelor de origine latină a scrie și carte, sub forma corespunzătoare cu legile fonologiei românești, dovedește - observa Sextil Pușcariu - că noțiunile exprimate
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
G. Coman, Misionari creștini în Scythia Minor și Dacia în secolele III-VI, BOR, 1978, 7-8; Ligia Bârzu, Continuitatea creației materiale și spirituale a poporului român pe teritoriul fostei Dacii, București, 1979, 15-76; Ioan G. Coman, Scriitori bisericești din epoca străromână, București, 1979; Păcurariu, Ist.Bis., I, 59-182; Actele martirice, îngr. și introd. Ioan Rămureanu, București, 1982; Nestor Vornicescu, Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă Română până în sec. XVIII, Craiova, 1983, 27-84; Ioan Cassian, Scrieri alese, tr. Vasile Cojocaru și David Popescu
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
române (I-III, 1971-1987), constituie una dintre puținele încercări postbelice de abordare integrală a evoluției istorice a literaturii române. A doua ediție, revizuită (I-VI, 1994-2001), se extinde mult atât în timp, de la Ovidiu și autorii scrierilor patristice din epoca străromână până în anul 2000, cât și în spațiu, înglobând și literatura română din Basarabia, Bucovina, Banatul sârbesc, Israel și diaspora românească de pretutindeni, precum și poezia și proza aromână, un al șaptelea volum urmând să cuprindă critica, teoria și istoriografia literară din
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
Chiar dacă într-o viziune deliberat didactică, Scurtă istorie... se înfățișează limpede, prietenoasă, alertă, bine ritmată, persuasivă și agreabilă. Civilizației geto-dacice, influențelor culturale ale coloniilor pontice grecești, prezenței lui Ovidiu la Tomis, activității misionare și culturale a scriitorilor creștini din perioada străromână le sunt consacrate paragrafe succinte, dar relevante. Într-o tratare sintetică, despovărată de tentația recurgerii excesive la taxinomie și la recenzarea corpusurilor, este panoramată creația populară orală. În prezentarea perioadei vechi și în cea a începuturilor perioadei moderne, factorilor culturali
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
socotința noastră când domnește în ceruri Iisus Hristos Mântuitorul nostru, Căruia I se cuvine toată slava și împărăția, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor, Amin!”. Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, cea mai veche, este singura scriere patristică străromână de la cumpăna secolelor III - IV, care s-a păstrat până în zilele noastre în textul hagiografic din Acta Sanctorum. Ar fi putut exista și Actele martirice sau Pătimirile din 298 de la Durostorum, despre martirizarea sfinților militari sau foști militari: Iuliu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
înțelege contextul patristic al epocii lor. Reținem faptul că, începând cu Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, de la cumpăna veacurilor III - IV, cultura provinciei Scythia Minor a cunoscut aproximativ 40 de scrieri, majoritatea datând din veacurile IV - VI. Aceste scrieri patristice străromâne au contribuit la consolidarea creștinismului în spațiul nostru etnic. Spiritualitatea creștină patristică sfințea pe om, dar și pământul părinților și strămoșilor noștri - „Sângele martirilor, vărsat prin violența migratorilor sau persecuțiilor din partea Imperiului, sfințea pământul pe care-l transforma în locaș
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dar și pământul părinților și strămoșilor noștri - „Sângele martirilor, vărsat prin violența migratorilor sau persecuțiilor din partea Imperiului, sfințea pământul pe care-l transforma în locaș de închinare”. Textul Pătimirii Sfinților Epictect și Astion de la Halmyris, alături de celelalte texte patristice străromâne cu același specific sau făcând parte din alt gen istoric - literar, are o importanță deosebită din mai multe puncte de vedere. În primul rând, aceste opere sunt parte integrantă din Istoria Bisericii Ortodoxe Române și totodată din Istoria bisericească universală
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Cassian, Dionisie cel Mic, Ioan Maxențiu etc.), reprezintă începutul unei vieți și lumi noi pe teritoriul locuit astăzi de românii din străvechea Scythie Minor (Dobrogea) și Dacia. Toți acești scriitori apar după retragerea aureliană din 271 - 275 d. Hr.. Populația străromână se afla într-un proces continuu de formare. Există mai multe forme de manifestare a ceea ce putem numi ecumenism regional, și anume: a. O comuniune de credințe diferite și o comuniune de elemente creștine de origine diversă descoperită mai ales
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
poate fi înțeleasă decât prin credință și dragoste. Pentru a realiza această unire divino-umană, Părinții din Scythia Minor, alături de mulți alții, și-au luat asupra lor efortul imens al desăvârșirii duhovnicești. a. Personalitatea patristică a lui Dionisie cel Smerit Etapa străromână a culturii noastre, în geneal, și a teologiei, în special, consemnează ca personalitate marcantă pe Dionisie Exiguul care era un creștin integru, legat total cu statornicie de rânduielile strămoșești”. Acest nume este cunoscut mai ales în studiile istorice de circulație
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
etc. Nu avem însă toponime identice sau foarte asemănătoare cu sumat. În stadiul actual de documentare, este impo sibil de stabilit dacă toponimizarea bazelor sumus, -a, -um, + -icelus, summus, -a, -um + atus s-a petrecut în latina dunăreană sau în străromînă, adică dacă suntem în fața unor toponime minore moștenite din latină sau a unor entopice romînești vechi dispărute și fosilizate ca nume de locuri. Frățilă arată că în dialectul aromîn există un urmaș al etimonului invocat de noi (un loc în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
copac, moș, sâmbure, țap), absența unei influențe germanice, superstratul slav cu un fond comun de cuvinte (babă, coasă, nevastă, a plăti, slab). Nu mai insist pe această temă, dat fiind că într-un volum al colecției, intitulat 101 cuvinte protoromâne (străromâne), vor fi prezentați termenii din epoca cea mai veche a limbii române, anterioară separării celor patru dialecte românești. Cuvintele din epocile ulterioare vor fi analizate în volume ca 101 cuvinte uitate sau 101 cuvinte dispărute. O atenție specială se va
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cadrul de consolidare a romanității orientale și de afirmare a unității etnolingvistice a tuturor valahilor din jumătatea de est a Europei. În acest cadru fluctuant, măcinat de dispute teritoriale, confesionale și etnice, supus în repetate rânduri incursiunilor unor populații „străine”, străromânii au evoluat cu sentimentul unității întru latinitate și creștinism, după căderea Romei (sfârșitul secolului al IV lea) până când Carol cel Mare supune Unia, la 799, și, după ce în anul 800 este încoronat împărat al noului Imperiu Roman de Apus, o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii, perceperea eronată a constituirii peisajului etnolingvistic din jumătatea de est a Europei face ca fiecare cercetător să-și macine energia în căutarea unei explicații personale pentru devenirea limbii române. În continuitatea ideii sângelui S. Pușcariu aduce necesitatea reconstituirii „epocii străromâne” în manieră proprie. Raportându-se la principiile care îi orientează gândirea, el își propune să aplice „metoda întrebuințată de romaniști, când din limbile romanice actuale reconstruiesc, după legile evolutive ale fiecărei limbi, formele latinei vulgare, sau cea întrebuințată de indoeuropeniști
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
De aceea el rămâne la aprecierea vagă cum că patria primitivă a acestui neam se afla „de-a dreapta și de-a stânga Dunării”. Rămânând în zona „speculațiunilor de ordin lingvistic”, cum el însuși mărturisește, „își permite să distingă pentru epoca străromână” două mari grupuri de români: românii răsăriteni, din care derivă aromânii și strămoșii megleniților, și românii apuseni, „din Iugoslavia de miazănoapte, care formau un singur grup împreună cu dacoromânii” (p. 254). Oricât s-a străduit Pușcariu să lărgească patria primitivă, au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din cele mai vechi timpuri, S. Pușcariu vorbește de „îndelungatul contact cu vecinii și simbioza cu alte neamuri”, ambele intersectări „lăsând urme adânci în limba noastră, unele dintre aceste urme, continuă el, ajutându-ne chiar să ne lămurim asupra epocii străromâne și a patriei noastre primitive”. Autorul scoate în evidență cu litere aldine cuvântul „Vecinii”, întrucât sub acest titlu el îngrămădește tot ce, existând în limba română, nu poate fi explicat prin latină (p. 255-316). În felul acesta cuvântul „simbioză” care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Ungurii, a căror limbă moștenește dovezi clare ale structurii aglutinante a limbii autohtonilor din jumătatea de est a Europei, se crede că au venit în masă în Panonia la finele secolului al IX-lea și începutul secolului următor. „În epoca străromână, apreciază Pușcariu, nu se poate constata nici o influență maghiară, iar în celelalte dialecte române nu găsim nici un împrumut din limba ungurească. Cele câteva cuvinte de origine ungurească la transdanubieni, ca arom. varoș sau cucie le-au venit prin mijlocire slavă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
310). În încheierea pulverizării bazei traco-latine, din care au evoluat limbile indoeuropene din jumătatea de est a Europei, vine seria de cuvinte pe care etimologia tradițională le raportează la contactele românilor cu semințiile turco tătare, contacte aduse târziu după epoca străromână și după presupusa dispersare a dialectelor limbii române. În această privință S. Pușcariu afirmă că „dacă un cuvânt ca cioban se găsește și în alte dialecte decât cel dacoromân, aceasta nu însemnează că e un cuvânt turcic împrumutat în epoca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și după presupusa dispersare a dialectelor limbii române. În această privință S. Pușcariu afirmă că „dacă un cuvânt ca cioban se găsește și în alte dialecte decât cel dacoromân, aceasta nu însemnează că e un cuvânt turcic împrumutat în epoca străromână. El e de origine turcească (čoban) și a pătruns în toate limbile balcanice: bulg. čoban, čobanin, sârb. čóban, čóbanin, alb. tshoban, n. grec. τζοβάνις. De la sârbi l au împrumutat istroromânii, la care țobån e mai rar întrebuințat decât pastír; de la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
încercarea Academiei de a oferi o imagine completă asupra constituirii limbii române și asupra răspândirii ei ulterioare. Istoria limbii române a Academiei Abordarea constituirii limbii române în manieră neogramatică a necesitat o terminologie adecvată: patria primitivă, latina dunăreană, româna comună, străromâna etc. Formarea limbii române este urmată de răspândirea dialectală a românei comune, cu dacoromâna ca cel mai important dialect, venit și el din sudul Dunării. Falsitatea schemei imaginate de gândirea tradițională culminează cu transformarea în diasporă românească a tot ce
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cascadorie, călușul, căpșunică, chindia, cincisprezecime, dacism, decorațiune, diliu (dilie), drenă, eu, fărșerotă, făzăniță, fricativă, geacă, geminată, guturală, hopa mitică, împielițatul, învățat, labie, mătănii, măturelele, meglenoromâncă, păstăioasă, planetară, plecat, posesie, probațiune, pufulete, răposat, sălățică, sărățea, semigreu sictir, sit, socată, sonor, stagiatură, străromână, tâlv, transcripțiune, transformaționalism, șorecie, țăndărică, țeapă, vântoase, vindereu/vinderel, zece, zeci, zis ș.a.; unele dintre aceste substantive neincluse inventar sunt populare sau regionale (arăpilă, grivă, molan, rișcă, talion ș.a.); de asemenea, nu am inclus substantivele derivate de la toponime românești, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
românilor numiți Nigri-Latini sau Mavrovlahi sau Morlaci în Dalmația este semnalată în anul 1181, vlahii sunt amintiți în sec. al XV-lea ca având o limbă proprie lor similară limbii române. Dialectul istro-român conține termeni care amintesc substratul balcanic preroman, străromâna, legături cu daco româna, meglena și aromâna. În epoca de mijloc a feudalismului idiomul istrian romanic era vorbit în Dalmația, Raguzza, insula Veglia. Contribuția la cunoașterea istroromânei și a acestui grup etnic este de ajuns de largă datorită multor cercetători
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
este prezentat ca o personalitate eclesiastică, socială și culturală, ca autor al unei opere impresionante “prin dimensiune, obiective și rezultate”. Opera istorică se impune prin “proto-românism” trăsătură ce poate să vină de la originea sa “de la margine de țară”. Ideea literară străromână este puțin agreată deocamdată dar cu această temă apar totuși sinteze și studii critice ca În cazul studiului “Primele scrieri patristice În literature noastră” (1984ă o lucrare de peste 500 de pagini În care se menționează autori, opera și influențe În
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
altă localitate. De subliniat că În cronicile și cântecele ruse și ucrainene cuvântul Dunai (Dunăreaă exprimă orice apă curgătoare mare. Harta localizează expansiunea rusă din secolul al XI-lea, și al XII-lea, până la Bug, care o separa de populația străromână a bolohovenilor. Tratatul de istorie a României, editat În 1962 de Petre Constatinescu - Iași și C. Cihodaru, va fi revizuit cât de repede, să nu Încurce mințile studenților. Că limba română conține multe slavonisme nu este relevant pentru o simbioză
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
fost cunoscuți și la ei acasă de Mauriciu și lor le aparține o limbă neolatină de tipul „torna, torna, fratre” și tredetitilia (30 de tei), după Teofilact Simacota, unitatea Romaniei Orientale nefiind încă sfă rmată de slavi. În această limbă străromână trebuie să se fi păstrat mult mai multe cuvinte de origine traco-dacă decât cunoaștem astăzi. După afirmațiile istoricilor și lingviștilor, limba traco-geților era încă vorbită în secolul al VI-lea, afirmație care se bazează și pe mărturiile istoricului Iordanes și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]