148 matches
-
nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de palidă, încât lăsa să se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de palidă, încât lăsa să se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a existenței noastre, noi înșine, fiecare, elemente sufletești originale pentru un alt spectacol, bucurie estetică a cine știe cărui Spirit, din alte lumi." (p. 95) Imaginea, ajunsă simbol, a vînătorilor vînați, se subțiază, iată, căpătînd transparența delicată a jocului prin care se străvăd alte jocuri. Coridoare de oglinzi. Prima parte, polemică drapată în erudiție, se termină cu o întrebare-cheie: Cum mor operile de artă? Nu există cauză dovedită, sînt doar factori. Primul dintre ei e "sațiul lecturei". Cartea, în mîinile cititorului ei, îi
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
te bucuri, prin lucarne/ De balul semințiilor din carne/ Și să cuprinzi cînd toatele-or să steie/ Turn Babel priponit de căi lactee." Sigur că putem despica simboluri de tot felul, întrebîndu-ne, de pildă, ce este Urgoragalul, prin care se străvede un Graal, sau ce vor să fie siluetele, crescînd în vis, pe planul unui perete. Însă ar fi să distrugem vraja lină a unei poezii în primul rînd frumoase, alunecînd, deodată cu modernitatea, spre locurile tăinuite, spre ieșirile de serviciu
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
una ale cărei foi scorțoase vor fi constat în coji de fag. Sau în stratul de țesut fibros subcortical al unui arbore, zis liber, de unde numele latin al cărții, liber; și, de aici, francezul livre. Sorgintea vegetală a cărții se străvede și prin faptul că și ea, și arborii, au foi, - iar incredibilul amerindian Sequoyah, analfabetul creator al unui silabar, valabil încă, al limbii sale cherokee, numea epistolele și gazetele pe care le buchiseau albii, «frunze vorbitoare»... Ai în vedere forma
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
în praful lor ambiguu, imitând / eternitatea". (Nu e nici o îndoială). Drumul doar se rotește în față/ ca o elice stricată, / ca un rinocer ce împunge/ cocoașa orizontului./ E obosit de mers..."( Drumul doar) Prin coaja cuvintelor ținute contra luminii se străvede dualitatea alb/negru, noapte/zi, neștiință/cunoaștere, Opera la negru trecând în Opera la alb. "Pasărea albă ciugulind/ lumina neagră a ochilor". Evident, pentru cititorul cunoscător de poezie românească nu poate fi evitată apropierea de Bacovia: "Într-o cameră albă
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
viața. Sau, de cealaltă parte, thriller-uri de doi bani, peltite rău. Lasă, însă, că nici cu autorii români nu mi-e rușine: de când au început să scoată cărți pe banii lor, tot românu-i scriitor. Tot românu' se și vede (străvede?) auctore. Scriiptor de vagoane, pă vreme dă zăduf. Aștept să se schimbe, totuși, ceva: și, de pildă, cărțile bune să fie tratate drept cărți bune. Să nu ne mai entuziasmăm după cărțile proaste-bâtă, dar fudule, hardcovere care nu merită să
Tabloide sau cărți? by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7284_a_8609]
-
critic, incompletă. Tăietura frazelor vine, la Manolescu, de altundeva. Ironia lui e permanent disimulată, niciodată megalomană. Formulările lapidare exclud muzicalitatea mai multor măsuri. Iată Noaptea furtunoasă povestită în două rânduri, de zece ori mai puține decât aparatul critic care se străvede printre ele: Acțiunea piesei se precipită în aceeași noapte. Veta se pregătește de culcare, fredonând o strofă din Sion. (Ar trebui comparată cu poezia pe care Rică i-o dedică Ziței ca să se vadă cum pașoptismul celei dintâi se metamorfozează
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
valoarea laică a picturii. Totul e să pictezi „văzduhul“, adică duhul care începe să se vadă. Bucățile par inspirate de o trăire care, neputînd fi prinsă în cuvinte, poate fi surprinsă doar de chenarul unui tablou. Pe scurt, Dumnezeu se străvede mai bine într-un tablou decît într-un tratat de teologie. De aceea, pictura cere asceză, smerenie și credință, ea nefiind o artă oarecare, ci o inițiere de ordin mistic. Singura nedumerire privește jumătatea a doua a cărții, unde pictorul
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
poem mă ajută într-o măsură să mă apropii. Nu, nu e vorba de medierea pe care o oferă Rimbaud, Mateiu Caragiale sau Fundoianu, deși ceva-ceva din Iluminări, din Pajere sau din Paradă, de unde e și reluat un vers, se străvede. Ci, cum să zic, frânturi din toți aceștia și din alți câțiva, anume viziunea lui Foarță despre poezie. Aici, în volumul de la Editura Cartier, el e clar mai puțin manierist decât oriunde în opera sa de până acum. Tehnica lui
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
din fruntea șiragului era aievea/ Cele din ea se-ntrevedeau ca-ntr-o negură." (Aducătorul de pită, p. 148) Altundeva, același țăran predispus la reclădirea universului se insinuează în tot ceea ce mâinile lui ating: în fiecare bob de strugure se străvede câte un nou, miniatural, Iancu Arsene. La finalul poemului, pârgul e complet, o nouă „seminție" a luat naștere, fără a se mai ști care cui îi e părinte. E una din cele mai rezistente imagini ale volumului. E de prisos
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
acela al scufundării. Mai ales că de cele mai multe ori planurile interferează infinitiezimal. Se pot număra pe degete momentele în care izbucnirile eticiste sunt izolate de rest. De exemplu în micul blestem de la pp. 153 - 154, în care, dincolo de mimare, se străvede plăcerea perversă a cititorului de mai vechi sau mai noi izvoade injurioase: „Te cheamă pe tine Radu? Te cheamă Vlad? Te cheamă Tudor? Te cheamă Vasile? Te cheamă Dumitraș? Te cheamă Adrian? Te cheamă, pocitanie nădușită la subsuori, mai bine
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
nu e însoțit de un simț critic care să dea sentințe abstracte. Paștina are repulsie de abstracțiuni, simboluri și coduri, avînd vocația concretului pe care îl are sub ochi. E încredințat că un tablou se împlinește atunci cînd duhul se străvede în el, iar pentru asta trebuie să fie fidel flerului mistic. Din acest motiv, Paștina e un pictor cu virtuți religioase în ale cărui tablouri nu e nici urmă de dogmatică bisericească. Nu a încercat niciodată să picteze icoane, poate
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
cultural; vom institui un premiu anual. Burdea șovăi o clipă, acru. - Exagerezi, își ridică el ochii extatici spre cer; premiul nu trebuie bagatelizat, ci să fie masiv, nu trebuie să fie repetat prea des, sau chiar deloc. Intenția i se străvedea limpede: să i se acorde lui un mare premiu național pentru activitatea culturală din trecut și, pe urmă, să se suprime. Sergiu zâmbi din nou; îi făgădui că �va studia chestiunea". Burdea ieși, în sfârșit, obidit, îndoit, ca și cum ar fi
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
Zăpada topește sfinții pânea frântă rar respiră dogoare/ înmiresmare și a vinului sudoare pâlpâie clipiri de lyră. Măria-sa maica bună - floarea paștei în furtună - mânile își împreună în năpăstuita sare și-n troienele amare subt stiharul învechit ochii ei străvăd un schit cum dintr-o cățuie suie vii altoaie de tămâie. Maibătrânul ca gorunul deștele rotește-le prin a bărbii rădăcină și se-aud și se arată pe tipsia-nsângerată picătura milei lină melosul aleanului desfrunzirea neamului. Sună cornul clăbucet
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
foc. „Fedeli D’Amore” mașteaptă să vin! Cu Dante în frunte, cu Lucifer, travestita licornă! Praf și pulbere în ispitele minții, troienite poteci colbuite de Cântec! Numai ancoră Visului stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
care percepe simultan alienarea socială, dar și solidaritatea cosmică, parcurge o regresiune genealogică, de unde patina arhaică și moderat regională. Discursul liric este obscurizat, fără referințe personale. Sunt rare sonetele în care se mai întrevăd unele reminiscențe biografice: „Zănatică lumina se străvede/ Și-n prispa casei umbra o așteaptă,/ Sortirea larilor este nedreaptă,/ Schiloadă, luna-n câmp la drum purcede!// O, dulcele final se întrevede,/ Din somn lăuntrul Clipei se deșteaptă,/ Vino la seceriș, holda e coaptă -/ În mine Maica Domnului se
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
sau subiect de cercetare, una din curiozitățile cunoașterii intelectuale, un răspuns abstract la întrebările noastre existențiale. Dumnezeu este semnul, sensul și direcția înspre care trebuie să purcedem. De-abia după ce trecem prin pustie, urcăm pe piscul muntelui, începe să se străvadă în depărtare pământul făgăduințelor, rostul și finalitatea credinței. ● Tatăl ceresc este un părinte răbdător cu propii săi copii. El ne învață în solitudine și pe întuneric căile luminoase ale credinței, ale încrederii în El, în grija să părinteasca. ● Credință va
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]
-
ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă. Fier stins părea alături scânteietorul plai Și searbădă a zării lumină rubinie Când prin împăturarea de neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea Cum asmuțeau întruna spre tine, nălucire!... Deci am gonit... o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
piese de puzzle fără a deține, însă, modelul inițial. O oarece schiță poate fi detectată din lecturarea atentă a CV- urilor, fiecare autor definindu-se prin formația intelectuală și prin păstrarea unor tendințe regionale, deoarece natura și obiceiurile locurilor se străvăd printre rânduri. În rest, rămâne iscusința recenzorului de a găsi teme, motive, idei, viziuni și puncte comune care îi vor apropia pe cei incluși în antologie, ajungându-se în final la conturarea unui tablou virtual. Câțiva dintre cei 73 de
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
poetul asemănându-se cu un munte din care se rostogolesc vise, idei ce vor deveni nisipul în care, cine va ști s-o facă, va găsi un adevărat aur (Asemănare). Deși puternic metaforizat, limbajul lui Olimpiu Vladimirov lasă să se străvadă efortul poetului de a nu trudi în zadar. Și Cristian Hărnău își dezvăluie încrederea în puterea cuvântului pe care-l slujește: "Cuvintele mele desfac muguri și răni / Cuvintele mele pribegesc prin păduri după comori / ... / Comorile mele aprind lumânări" (Cuvintele mele
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
Păunescu a întins mâna înspre alt destin. Prevăzuse sfârșitul și ultimele sale gânduri au fost îndreptate spre contemporani, de la care și-a luat rămas bun prin ultimele rânduri scrise pe patul de spital. Marea voință de recuperare a vieții se străvede în aceste versuri în care imploră destinul să nu-i închidă încă drumul. Mai vroia măcar câțiva ani. Nu pentru a da efecte sensibile versurilor sale ci pentru că nu s-ar fi predat încă, morții. Mai avea de retezat câteva
ADRIAN PĂUNESCU. DUPĂ POET, BASARABIA E MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363854_a_365183]
-
la federalism, la destrămarea teritorială, la destrămarea Statului român, în definitiv?; la ce standarde se situează siguranța și ordinea publică, în România de azi?; este eficientă Poliția Română, într-o țară în care controlul străzilor este preluat de clanuri?; se străvede în acțiunile polițiste o privire senină a tabloului infracțional protejat prin mijloace manipulative, coruptive, sau prin încorporarea polițiștilor în centrul unor conflicte de interese?; sistemul judiciar românesc funcționează optim și pe criteriile domniei legii, în Statul nostru de drept?; poporul
DINU C. GIURESCU. DISCURS DEMN, DENS ŞI RAMIFICAT ÎN REALITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363477_a_364806]
-
fi povestite. Mi-au rămas în suflet cele cu haz, pentru valoarea lor sentimentală. Aici prinde viață și rădăcini, probabil, tumultul vieții care crește odată cu obrăzniciile cele mai nevinovate ce încep croirea destinului uman, pentru fiecare...! Când încep a fi străvăzuți zorii aspirațiilor de domnișoară, blondă, frumoasă, gingașă și tot pe atât de temperamentală? La doisprezece ani, tentația discotecilor de la țară era sinonimă cu prima aventură de... domnișoară. Într-o seară cu lună plină, am plănuit escapada împreună cu verișoara Carmen. Am
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
frumoasă, care ar putea fi mai frumoasă, mai bună, mai lume. O lume cu dileme existențiale, o lume tragică, sau dramatică, sau/și tandră și, nu o dată, și optimistă.In același timp, din picturile lui Liviu Lăzărescu, dincolo de real „se străvede o deschidere spre un spațiu despațializat - dezmărginit și un timp atemporal” - ne spune Z.T., observând „o extindere peste limite.” Iată, de pildă, „niște biete flori dobândind (...) o grandoare cosmică”. De altfel, Terner ne subliniază, nu o dată, și „metafizica” acestei
ŞAMPANIE ÎN CUPE DE CRISTAL: „LIVIU LĂZĂRESCU – O AVENTURĂ PICTURALĂ” DE ZOLTAN TERNER de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367636_a_368965]