881 matches
-
mitice pentru a releva ceea ce s-a numit Spiritus mundi care, în viziunea poetului e Mîntuitorul: „Tu cea mai tristă singură și bună/ tu candelă de jertfă visătoare/ tu răsărit apus și înstelare/ tu mugur în explozii de furtună/ tu strană și potir cuminecare/ tu leagăn și colind și nor și lună/ tu țipăt ce pustia încunună/ tu rugăciune la iluminare/ tu harul și prescura din petale/ tu smirnă și ofir din patrafire/ tu roza orchestrîndu-mi cimitire/ tu Ghetsimani și Auralul
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
un miraj de șolduri legănate/ într-o boare înmiresmată/ de piele de fată/ sub o boltă de stele/ fundițe clipsuri brățări și inele/ cu globuri cu panglici cu ringhișpire/ și îngeri cântând la clavier/ e ceva de bâlci și de strană/ de odor și zorzoană/ de concert brandemburgic și tra-la-la/ de hârjoneală și osana”8 Dincolo de tehnica aglomerării obiectuale realizate prin enumerare, care este poate cea mai ușor sesizabilă și din care rezultă un bâlci sui generis, așa cum chiar el formulează
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
Gheorghiu are scaunul lui inalienabil, și dacă un nou-venit i-l ocupă din neștiință, bigotul se zăpăcește, înroșindu- se de fîstîceală și dînd tîrcoale scaunului pînă cînd intrusul i-l eliberează. Scaunul obscurului Gheorghiu e, în mintea lui, lăcaș de strană. Mirmilik își roade mustața de încordare, Eminescu tace în prostație contemplativă, ambele atitudini trădînd intensitatea ritului. Cînd textul citit amenință să capete tente pornografice, Negruzzi sau Pogor invocă autoritatea de interdicție: „duduia de la Vaslui“, o abonată fidelă preschimbată în simbol
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
încărcătură ce simțeam că se învârtesc în jurul meu. Îmi amintesc și nu pot uita slujbele cu un iz tulburător, căutate de oameni simpli cât și de unii pe care-i credeam foarte înstăriți. Aceia, erau familii de greci. Așezată în strană, acolo unde-mi spunea mama să nu mă mișc din acel loc, răbdătoare să nu-mi scape nimic, ascultam murmurul rugăciunilor spuse într-o fastuoasă cântare de către părintele slujitor care le ținea, urmată de corul bisericii de acolo de sus
,, AȘA AM ÎNVĂȚAT SĂ IUBESC BRĂILA ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384162_a_385491]
-
-mi ții pământu-n brațe atunci când am să pier. Tu nu ești singur tată! nu te grăbi să pleci, auzi cum cântă vântul prin pleata primăverii, hai, nu pleca părinte! în scorburi de lumi reci mai bine lasă-ți dorul s-adoarmă-n strana serii. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Tu nu ești singur tată / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2140, Anul VI, 09 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TU NU EȘTI SINGUR TATĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384290_a_385619]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > BOTEZUL CREAȚIEI Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Micuță, am urcat în strană, sus Să văd mai bine cum se slujește Despre Ioan Botezătorul și Iisus Și crucea cum în apă strălucește. Când Duhul Sfânt a coborât ușor, Cu miresme sfinte m-a îmbrățișat Străbătea întâiul credinței fior Toată alcătuirea de copil curat
BOTEZUL CREAȚIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384312_a_385641]
-
finețe deosebite. Filosoful Ioan G. Savin, alt om impecabil, pe care studenții îl aplaudau la curs. Mai era stâlpul Ortodoxiei, cum ziceam noi, Profesorul Tudor M. Popescu - marele istoric, care era un om atât de modest... Venea și cânta la strană cu noi la slujbele pe care le făceam la Biserica Mănăstirii Radu Vodă, unde Patriarhul Justinian a instituit regim de mănăstire. Ne-a trimis ca preoți - slujitori oameni deosebiți. Acolo a fost Părintele Paulin Leca, care a tradus mai multe
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR DUHOVNICESC NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380177_a_381506]
-
-mi necesare în efectuarea unor studii de muzicologie. La îndemnul colegilor am început să colaborez atât la „Foaia diecezană“ cât și la „Calendarul românului“. Ba, la un moment dat am solicitat o rubrică personală cu tema „ În căutarea cântăreților de strană“. De ce tocmai această temă? Fiindcă, mai ales, în satele noastre, în ultima vreme acești „cantori“ sau, cum li se mai spune, „cântăreți strănari“ nu mai prea există și, dacă mai supraviețuiesc sunt înaintați în vârstă, destui de mulți cu o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94197_a_95489]
-
Cântăreți Bisericești; înființarea de „școli locale“ în care preoții dă instruiască o nouă generație de pricepători în darea răspunsurilor la Sfintele Liturghii și alte sărbători de peste an; am recomandat în localitățile în care nu mai este posibilă revigorarea cântării de strană să se treacă la cea corală, comună sau „de obște“. Într-un articol „Tinere ia seama!“ i-am sfătuit pe junele și junii noștrii să se îndepărteze de folclorul muzical poluat care face mari deservicii educației și să se îndrepte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94197_a_95489]
-
pastelate și inegale ca intensitate cromatică, într-un fascinant traseu vizual. Numărul mic de obiecte, cu care ochiul s-a obișnuit deja, reușind să focalizeze spre esențe, caracterizează și sala următoare, „Reculegere”. Aici spațiul e ocupat cu prezența copleșitoare a stranelor de biserică, dispuse circular, împrejurul incintei și creând o atmosferă solemnă, de căutare a sinelui profund, religios. Verosimilul e întreținut și de permisiunea - unică în ansamblul muzeului - de a atinge exponatele. Tot aici surprinde amplasarea micilor obiecte cu semnificație religioasă
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
se afundase din neascultare de Dumnezeu. A cere în Biserică un ”cadru nou, ieșiri în decor - de spectacole adiacente”, cum se scria aberant într-un cotidian gălățean, e ca și cum am vorbi de frânghie în casa spânzuratului. Ca și cum am aduce la strană vreun ansamblu de racheți ca să ne cânte... prohodul! Din nefericire, atitudini de acest gen sunt întâlnite acolo unde în viața și în inima acelui nefericit nu și-au făcut loc nici ” Tatăl nostru”, nici Maica Domnului, nici ”Simbolul de credință”, iar
Biserica – între Evanghelie şi secularizare [Corola-blog/BlogPost/93756_a_95048]
-
a urbei din care descinde Paul Constantinescu, deoarece înclin să cred că autorul celor două celebre oratorii - de Crăciun - Nașterea Domnului - și de Paști - Patimile și Învierea Domnului - deprinsese la Ploiești, încă în timpul studiilor, buchiile psaltichiei și sonoritățile muzicii de strană, pe care le va considera printre elementele definitorii ale spiritualității românești. Numai un climat viu al sonorităților bizantine au putut avea o influență așa de puternică asupra tânărului, care depășește faza intuirii expresivității acestora, întâlnită la George Enescu{\cite 9
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
poate cultiva nevoia de mister pe cale obișnuită. Cu alte cuvinte, odăjdiile preoților oficiind misteriile tradiționale nu-l mai satisfac. El vrea entități subtile și, de preferință, nesensibile. El vrea concepte de factură abstractă, nu pereți întunecoși și nici bolboroseală de strană. În rest, ritualul la care participă e curat religios: un ighemonicon tainic ale cărui subînțelesuri provoacă un veritabil fior de presimțire a "dincolo"-ului. E un lucru știu că, acolo unde imaginația e confuză, hrănindu-se din nebuloasa unor reverii
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
absurde sau chiar puerile. E ca și cum ai vrea să participi la un ospăț de canibali după ce toată viața ai fost educat că antropofagia e o crimă, sau e ca și cum ai vrea să te bucuri de farmecul aspru al cîntecelor de strană cînd toată viața ai dansat în ritm carnavalesc. Sau e ca și cum ai vrea să levitezi în cameră după ce ți s-a întipărit convingerea că gravitația e un dat inexorabil împotriva căreia singur nu poți face nimic. Ne lipsesc așadar acele
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
simt o atingere pe cap. Blândă. Aud imediat râsul lui. Nu mă uit. Din nou, simt cum mă atinge ceva pe umăr. Deschid ochii, ridic capul și îl văd cum se chinuie să tragă ciucurele căciulii, care se prinsese în strana unde eu încercam să spun o rugăciune. Desprind ciucurele și îi zâmbesc dojenitor. Râde și el. Și continuă să se joace cu ciucurele pe deasupra capetelor oamenilor care pășesc pe covorul roșu. Mă întorc la gândurile mele și cer, și mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fără nici un interes pentru ce se petrece afară, și, ocolind de cealaltă parte tejgheaua grosolană de scânduri nedate la rindea, netedă și lucioasă numai unde o frecaseră clienții cu coatele, se așeză pe scaunul larg de lemn, scobit ca o strană, poate chiar o strană de biserică, și se-ntinse în așa fel ca ciotul ascuțit de lemn să i se înfigă în scobitura anume făcută. Ziarele erau lângă el. Le trase mai aproape. Se adânci în lectură rezemându-și ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce se petrece afară, și, ocolind de cealaltă parte tejgheaua grosolană de scânduri nedate la rindea, netedă și lucioasă numai unde o frecaseră clienții cu coatele, se așeză pe scaunul larg de lemn, scobit ca o strană, poate chiar o strană de biserică, și se-ntinse în așa fel ca ciotul ascuțit de lemn să i se înfigă în scobitura anume făcută. Ziarele erau lângă el. Le trase mai aproape. Se adânci în lectură rezemându-și ceafa de stinghia stranei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o strană de biserică, și se-ntinse în așa fel ca ciotul ascuțit de lemn să i se înfigă în scobitura anume făcută. Ziarele erau lângă el. Le trase mai aproape. Se adânci în lectură rezemându-și ceafa de stinghia stranei și înălțând gazeta desfăcută în așa fel că bătrâna nu mai văzu decât mâinile Invalidului și cele două pagini ca un cearșaf răstignit pe tejghea. Ceva nou, domnu? întrebă. Să vedem, mormăi gros și răgușit Invalidul, și-ncepu să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să șontâcăie prin locantă. I se păru ciudat că încă nu venise. Ridică fața și ascultă. Nu auzi nimic, nici măcar un foșnet de hârtie, dar și-l imagină stând cuminte pe scaunul greu de lemn, înalt și-ncăpător ca o strană de biserică, sprijinit cu piciorul de lemn în tejghea și coatele pe masă, și râsul lui care ar fi trebuit să izbucnească la apariția ei. "Veste mare, bunico! Ai auzit? Cu domnii s-a terminat. Vin tovarășii!" "Ce-i, domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Libertatea omului e partea divină din el. LIMBA ROMÂNĂ Limba română are virtuți complete, adică poate fi vehicul a tot ce se întâmplă spiritual în specia om. E foarte greu de mânuit. Prin ea poți deveni vultur sau cântăreț de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu știu dacă e posibil acest marș istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor... Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Și asta ne face sceptici. Ceea ce
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
cumpărată de călugări dominicani în 1865 și, după expulzarea acestora în 1880, achiziționată de statul român pe 500 000 de franci. Aici se închinaseră George Enescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Henri Coandă, iar la începuturile sale pariziene Brâncuși cântase în strană ca să mai câștige un ban. Părintele Gherasim era acolo, singura față bisericească prezentă. Un preot în vârstă, ce purta cu modestie haina preoțească, cu o figură deschisă, ochi vii, pătrunzători. I se prezentă și spuse că ar dori să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
coerenței narative. De aceea, surpriza lecturii se păstrează, gîndurile autorului nu se repetă, iar libretul psalmodiei nu conține aceleași refrene. Cu alte cuvinte, monodia nu e monotonă, iar monocromia devine policromă. Mai mult, litania e mai degrabă un cîntec de strană pe mai multe voci. Cauza e de căutat nu atît în monofagia autorului - incorigibilă și iremediabilă -, cît în monomania lui. El gustă același fel de mîncare, dar o face în diverse moduri. Și astfel își modulează obsesia pînă la a
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
de modernitate. El este în primul rînd compozitorul și cîntărețul, cel care a mezaliat cîntările bisericești cu motive folclorice, adică supraviețuiește pe côté-ul romantic al artistului care a fost, și al epocii pe care o reprezintă. Imaginea unui psalt de strană e ceea ce spune Alecsandri că rămîne din el. Moralele lui, puțin simpatice unei tradiții literare care nu și-a prea făcut din îndrumare, din osteneală pedagogică, un obicei, rămîn, cu clasicismul lor care se topește în vîlva revoluției, în urma muzicii
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
fi el însuși scriitor - și încă unul însemnat - l-a considerat, probabil, o aberație. Filimon nu a avut a face niciodată cu ceea ce se cheamă lume literară; n-a îndrăznit să întrețină relații cu alți scriitori. Orfan, autodidact, cîntăreț în strană, mic funcționar, apoi funcționar mediu și epitrop al Bisericii Enii, acolo unde și tatăl său fusese preot și epitrop, Filimon și-a dus existența în perimetrul îngust din jurul Bisericii Enii, locul nașterii sale: Sărindarul, Scaunele, Podul Mogoșoaiei, Sfîntul Gheorghe-Nou, Lipscanii
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Bellini și Rossini nu era prea greu de făcut, din moment ce ambele forme reprezentau supremația melodiei. Situația de corist în trupa italiană de operă din București și de flautist în aceeași formație a însemnat fără îndoială înnobilarea oficiului de cîntăreț în strană. Filimon n-a semănat însă integral cu Anton Pann, vecinul și prietenul său, din a cărui trupă veselă făcuse parte: spre deosebire de autorul lui Nastratin, Filimon trăgea cu ochiul spre Occident, îmbătîndu-se cu muzica europeană și cu literatura romantică. O tardivă
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]