8,805 matches
-
și Brodzky în felul lui? N.C.: Exact, așa este, asta am făcut și eu. Toată lumea îl critica și-l comenta negativ, mă refer la colegii poeți cu care am discutat. Spuneau că limba lui este o limbă anapoda, o limbă stranie, în care se traduce pe sine cînd scrie direct în englezește: că e ciufută, că nu e bine ce face și că nu dă roade, pentru ca abia după ce Brodzky a murit să se scrie despre el că poate tocmai acele
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
Marina Constantinescu Canicula a topit, aproape la propriu, Bucureștiul. Ploile îl acoperă, îl transformă acum, la sfîrșitul lui iulie, într-un monstru subacvatic. Prelungindu-și dimensiunile, nădușind libidinos, orașul se metamorfozează, la clipită, în-tr-un animal straniu, tenebros, ale cărui forme abia se disting de sub ape. Așa e și viața celor ce-l locuiesc, la extreme. Acum cîteva săptămîni străbăteam orașul fie cu mîinile pe un volan fierbinte, trăgînd foc pe nări, fie pe jos, abia recuperîndu-mi
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
Bunavestire) se pierde undeva pe la sfîrșitul deceniului opt. De atunci, scriitorul nostru a urmat o pantă descendentă, o involuție presărată cu mii de pagini. Nicolae Breban se transformă încet-încet dintr-un scriitor care a avut ceva de spus, într-un straniu caz literar. Nicolae Breban, Voința de putere. Ziua și noaptea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, 614p., f.p.
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
dincolo de gândire și simțire, încât chiar dorința publicării și a succesului devine secundară. Scriind, vreau mereu să mă țin în dialog cu cineva, cu contemporanii mei, poate, în așa fel încât individualitatea mea și a lor să compună acea entitate stranie de viață trăită, ceva memorabil, fără timp, peste care trec umbrele misterioase ale zilelor. Și această dorință e gratuită, nelegându-mă niciodată de ea, visând să fac la fel cum fac arborii care-și aruncă flori, fructe și frunze la
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ruginit al porții/ ca și oamenii care se duc liniștiți la biserică" (ibidem). Refuzată de filtrul simplității conceptuale la treapta sa proclamativă, metafizica are ambiția de-a se reconstitui prin mozaicul fizic al notațiilor poetice în răspăr, al cumințeniei lor stranii ce induc o atmosferă enigmatică, aidoma tablourilor lui Giorgio De Chirico. Liniștea e iluzorie, suspectă chiar prin adnotarea ei cu semnele unei așteptări, rutina cotidianului se desface, cum o corolă, spre absolut: "Acum stau pe niște trepte de ciment e
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
care acest poet îl are între poeții vechi și cei noi: Ah, sărac sunt, puțină mi-a fost partea,/ averi n-am strâns, nepriceput și fără prevedere -/ n-am strâns decât bucurii întoarse din drum,/ neștiute miresme amare/ ca florile stranii, nevăzute ale nucului.// Sărac sunt, ca arborele din pădure -/ doar umbră dau și veștede frunze/ și-un braț de lemne albe, uscate...// Dar ia acest lemn, e drept și trainic,/ și fă catarg corăbiei tale viteze./ Ia umbra mea, întinsă
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
acest sens este, de altfel, și titlul noului volum); pornind de la asumarea unei asemenea ipostaze - care trădează, desigur, o anume inadecvare la spațiul din jur și reserve progresive la ambient - Constantin Abăluță construiește edificii a căror geometrie visătoare amintește farmecul straniu al orașelor dispărute; geometrie mentală, bineînțeles, ca aceea a labirinturilor, ca textura melancolică a pînzei de păianjen și caligrafia spectrală a umbrelor: "Mai trăiesc o zi și încă una/ îmi pică umbra pereților pe mîini/ eternitatea oaselor dureros mă încearcă
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
lui Țepeneag. Cel care relatează toată povestea scapă în Maramureș de ochiul celui mai vigilent cititor al său, iubita. Faptul că Marianne este țintuită la pat într-un spital are repercusiuni interesante asupra narațiunii. Apar nu de puține ori combinații stranii pe care le-am putea numi "realism oniric". Este vorba despre întrepătrunderea relatării reci, de ziar (Țepeneag-personajul este și un înrăit colecționar de știri tip "fapt divers") cu scenarii halucinante. Echipa de fotbal a României ajunge în finala Cupei Mondiale
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
desfășurate în 1998 chiar în Franța. Știm cu toții că România a ieșit mult mai devreme din competiție... Marele meci beneficiază și de o cronică scrisă de Paul Goma (personajul) în Libération, în care chiar se insinuează existența unui blat... Altă stranie întîmplare: Autorul poartă după el în călătoria spre Maramureș, un pitic de grădină care seamănă foarte bine cu... Paul Goma, iarăși... Sexul ocupă un loc important în roman. Este binevenită și surprinzătoare descrierea dezinhibată a scenelor "tari". Complexele bărbatului în
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
sfera lor. Tăieturile de ziar (titluri și subtitluri de tot soiul, anunțuri publicitare, anunțuri matrimoniale) se fixează în versuri cu ritm și măsură variabilă, dar cu rimă perfectă; aceasta din urmă dă un aer carnavalesc întregii succesiuni, conferind o cursivitate stranie unei lumi haotice ("E.timpul ofertelor care pun lumea în mișcare! / Vând TV color cu mici defecțiuni, calitate germană./ Vând pisicuță persană. Cumpăr mașină de despuiat porumb, capacitate mai mare"). Nu lipsește ingambamentul: "Neglijat, curat, pedant, finuț, doresc să vă
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
legate de Omul recent. România literară va găzdui ea însăși o dezbatere, opiniile vor fi strict individuale, cum e firesc. Ceea ce ne-a șocat în grupajul din Observator e maniera de abordare a cărții și, mai ales, a autorului. O stranie presupoziție traversează textele și anume aceea că freamătul din jurul Omului recent a fost amplificat de statutul de vedetă al autorului. O spune cu umorul său obișnuit, de la primele rînduri, dl I.B. Lefter, făcînd din H.R.P. "un caz" și diagnosticîndu-l ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
se face între un timp de lucru și un timp al vacanței. Preferința pentru informația indirectă, mediatizată, în detrimentul observației directe (inclusiv în știință, unde rezultatele experimentelor sînt citite și interpretate de instrumente perfecționate, observația directă fiind din ce în ce mai rară) are efecte stranii asupra percepției în sine: "efectul de real suplinește, se pare, realitatea imediată". Criza marilor narațiuni în favoarea micro-narațiunilor se dovedește a fi o mai generală criză a noțiunii de dimensiune "ca discurs de măsurare a unui real oferit la toți în
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
și transparențe premeditate a narării. Apoi, la altă extremă, Mircea Cărtărescu care transfigurează, printr-o jerbă multicoloră și o imagistică abundentă, un cenușiu plat, reînviind cartiere ale Bucureștiului. Fără să se teamă de contrast alternează aceste evocări cu scufundări în straniu, cum ar fi conjurația mormolocilor nevăzători și cu raiduri în lupanare exotice, cu exhibiții sexuale (Orbitor). În acest avînt de depășire a realismului cuminte, am remarcat de curînd performanța unui prozator încă tînăr și aproape fără notorietate. Am fost surprins
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
ale găinilor din curte, mici apologii pentru țăranul român, cugetări despre motanul Raul și tot felul de alte ciudățenii. Ioan Lăcustă intră în anii 2000 cu "o carte alandala", o literatură dificilă pentru un cerc restrîns de cititori, plină de "stranii" schimbări și de cugetări asupra noului veac. Ioan Lăcustă, Fără Caragiale, Editura Albatros, 2001, 308 p., f.p.
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
Se vor schimba strategiile, dar esența conflictului rămâne aceeași. Năstase și-a dat seama că puterea lui în partid nu e atât de mare cât își închipuia, ba chiar că în guvern există destui oameni ce joacă pe mâna iliesciană. Stranie situație: cu cât știi mai mult, cu atât ești mai slab! Dacă n-ar fi intervenit conflictul cu Iliescu, Năstase n-ar fi descoperit niciodată cât de fragilă îi e poziția. Abia acum el trebuie să fi identificat duplicitarismul multora
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
senzațiilor evocate de peisaj. În încercări dure, se amestecă o umanitate plină de dramatism cu aburii munților și mugetul apelor dezlănțuite, a unei umanități stârnite, surprinse polemic ori descriptiv, dar peste mereu "se naște cerul". Printre atâta frenezie tragică, aventuri stranii, printr-atâta freamăt inegal și patetic, ar rămâne să ne punem întrebarea cât este mărturie directă, cât adaos al imaginarului, câtă intuiție de artist în această lume coerent particulară. Și, totodată să încercăm să ne răspundem dacă Dimitrie Stelaru a
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
de capodoperă al romanului lui F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, Mircea Mihăieș îl ia ca aliat pe Allan Bloom: „Marele Gatsby combină sensibilitatea lirică a lui Keats și modul narativ al lui Conrad, și face dintr-o combinație atît de stranie o poveste americană fără egal." Deloc copleșit de autoritatea criticilor anglo-saxoni, profesorul timișorean nu ezită să-i ia discret peste picior atunci cînd constată că verdictele lor sînt cam trase la indigo: „Cînd, la sfîrșitul veacului trecut, Marele Gatsby s-
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
cumva ne-mpresoară, străin de ne pare așa? Vezi, cîtă distanță doar între bărbat și fecioară, cînd ea-l ocolește și-l vrea! Departe sînt toate -, și cercul ne-nchis vrea să fie. Privește în blidul pe masa-nsorită: chip straniu de pești. Că peștii sînt muți, altădată-am crezut. Cine știe? Nu-i, totuși, un loc unde, fără-acel grai, o ursită ce-ar fi pentru pești, să vorbești? II, 28 O, vino, du-te. Tu, copilo,-ncheie figura dansului, și-
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
vreodată, cel puțin la această scară, în toată istoria filosofiei occidentale, și probabil că tocmai această trăsătură e cea care, mai mult decât oricare altele, conferă filosofării lui Nietzsche o intensitate, seriozitate și gravitate fără egal. Oricât de ciudată, "exotică", stranie sau "revoltătoare" ți s-ar putea părea această filosofie, nu poți pur și simplu s-o ignori sau să treci peste ea, ci trebuie să te gândești la ea în chip serios. Chiar dacă ești în dezacord total cu răspunsurile lui
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
Dinu Pillat a dat calităților sale literare, o..." Am citat aceste rânduri ale cronicii din 1947 și aici, ca și în finalul capitolului al VII-lea al studiului nostru, pentru că, așa cum este lesne de observat, ea este... neterminată. "Un nenoroc straniu - susțineam în continuarea pasajului citat - a făcut ca unica recenzie din epocă să fie incompletă dintr-o eroare de tipografie! Semnatarul acestor puține rânduri ne-ar fi putut da, dacă articolul său nu ar fi fost mutilat în mod regretabil
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
depoziție scrisă. Altminteri, orice istorie riscă să fie de-scrisă prin cuvintele lui Schopenhauer - "vicleșug: visul greu și confuz al umanității" - ori prin cele ale lui Lucian Blaga - "cea mai mare dezamăgire a oamenilor cumsecade (...) un alt tărâm, un mediu straniu, în care instinctul de conservare al oamenilor pare aproape magic suspendat".
Depoziție scrisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14553_a_15878]
-
alta, de rămîne întîlniriea pentru anul următor. La fel s-a întîmplat și acum. (Să mă ierte cititorul că l-am făcut martorul nostalgiilor mele în acest microscop. Poate însă că unii dintre dvs veți recunoaște aici ceva din sentimentul straniu, amestec de ură tardivă și de fericire clandesitnă pe care îl poți descoperi cînd te gîndești la propria ta tinerețe.)
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
fluturi), Sumako Koseki (slujnică și vrăjitoare) Sachiko Shigyo (slujitoare, femeia), Katsue Koga (soldat, femeie). Finalul, exuberant și vital, ce angajează întreaga trupă într-un dans frenetic cu ritmuri japoneze și oșenești, umbra morții, trupul prăbușit a lui Macbett și baletul straniu al vânătorului de fluturi, imagine poetică, laitmotiv al spectacolului, aruncă un semn secret peste zădărnicia și vanitatea puterii. Un sfârșit ionescian care tulbură, farmecă și neliniștește pentru că "nu există teatru fără o taină ce se dezvăluie; nu există artă fără
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
în notele de la sfârșitul revistei, cele în care sunt prezentați semnatarii articolelor, se ocolesc cu consecvență formele feminine ale unor substantive precum "scriitor" sau "ziarist"? Observația nu vine dintr-un exces de zel feminist, ci pur și simplu din sugestia stranie de androginie pe care o dă o formulare precum "Moreau Laëtitia - ziarist francez".
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
cea a lui McLynn, să îmbogățească spectaculos și decisiv sursele despre Jung, inclusiv pe latura interpretărilor cu tentă abisală. N-am putut scăpa totuși, citind această biografie, de senzația - ușor neplăcută aici - a muncii de popularizare. Cartea se situează (destul de straniu, prin contrast cu nivelul bun de informare) la jumătatea drumului dintre o broșură și o lucrare de specialitate. Aș fi apreciat foarte mult un aparat de note și un spirit mai analitic; dacă lipsa acestora și o anume superficialitate flotantă
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]