62 matches
-
asemenea, considerate satisfăcătoare dacă pot absorbi energia în conformitate cu anexa III. 5.7.2. Aceste cerințe nu se aplică scaunelor situate în poziția cea mai din spate, scaunelor îndreptate spre lateral sau spre spate, scaunelor cu spătare opuse, scaunelor rabatabile sau strapontinelor. Dacă zonele de impact ale scaunelor, ale tetierelor și ale suporturilor acestora conțin părți acoperite cu material de duritate mai mică de 50 shore A, cerințele de mai sus, cu excepția celor privind absorbția de energie conform anexei III, nu se
jrc228as1974 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85363_a_86150]
-
cartea cărților lui Ion Lazu. Capodopera. Și nu atât excentrica lume literară cu „eroii” ei văzuți de aproape, sau chiar foarte de aproape, adeseori, devine interesantă, cât eroul de la persoana întâia, povestașul, care confruntându-se, în acea lume, mai pe strapontină, reușește să atragă atenția ca centru și iradiere de sine. Ion Lazu se mărturisește pre sine, prin ceilalți, în căutarea frumuseții ca generalitate inefabilă. Proză de nota 20 și frazare de mare scriitor. Scriitorul își descoperă sufletul pentru sine. E
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
parcului rulant al Transilien. Renovarea consistă în folosirea unor echipamente interioare similare ramelor RIB/RIO ale Transilien, precum scaune cu suport pentru picioare și vopsirea vagoanelor într-o schemă identică cu a trenurilor Z 20900. De asemenea, vor fi scoase strapontinele și pereții interiori ce separau vechile clase I și a II-a. Prin înlocuirea scaunelor de clasa I, capacitatea vagoanelor va crește, configurația rândurilor devenind 3+2 în loc de 2+2. Spre deosebire de precendentele renovări, ramele Z 20500, Z 5600 și Z
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
poală un buchet de gardenii de parcă era o minge de volei dezumflată. Ședea pe bancheta din spate, presată între soțul ei și un bătrânel micuț, în redingotă și joben, care sugea un trabuc neaprins. Doamna Silsburn și cu mine ocupam strapontinele - genunchii atingându-ni-se fără vreo urmă de indecență. De două ori, fără nici o justificare, am aruncat priviri aprobatoare bătrânelului pipernicit. Inițial, când încărcasem mașina și ținusem ușa deschisă pentru el, avusesem un impuls trecător de a-l ridica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Îmi pliam limba îndărăt și exploram cu vârful ei, pe furiș, punctul dureros, suspect. Îmi aduc aminte că priveam fix înainte, la ceafa șoferului, care era o hartă în relief, brăzdată de cicatrici de furuncule, când, deodată, tovarășa mea de strapontină mi s-a adresat: — Nu te-am întrebat încă ce mai face scumpa dumitale mamă? Ești Dickie Briganza, nu-i așa? În momentul întrebării limba mea era încovoiată cu vârful pe capătul moale al cerului gurii. Am derulat-o, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
crimă scapă basma curată. Clocotește sângele în mine! Și-a suspendat însuflețita pledoarie doar atât cât să primească sprijinul unei priviri de simulată empatie din partea doamnei Silsburn. Aceasta din urmă și cu mine eram acum cu totul răsuciți, supersociabil, pe strapontinele noastre. — Vorbesc serios, a întărit doamna de onoare. În viață nu-i posibil să calci cu ciubotele, rănind sentimentele oamenilor, ori de câte ori îți vine cheful. — Mi-e teamă că știu foarte puține lucruri despre tânărul acela, a intervenit doamna Silsburn. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai venea să restituie pliculețul cu chibrituri proprietarului său de drept. Când l-a restituit totuși și locotenentul l-a vârât în buzunarul de la piept, doamna a spus: — Nu cred că am mai văzut vreodată așa ceva. Întoarsă acum complet pe strapontină, privea aproape cu jind la buzunarul de la piept al tunicii. — Anul trecut am comandat o grămadă din astea, a lămurit-o locotenentul. E de mirare cum de atunci n-am mai rămas fără chibrituri în casă. Doamna de onoare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
oamenilor drăguți? Asta nu pot să înțeleg. S-a uitat la doamna Silsburn, în căutarea unui răspuns. Doamna Silsburn i-a adresat un surâs care era în același timp lumesc, șters, și enigmatic, ca un soi de Mona Lisa de pe strapontină. — M-am întrebat și eu de multe ori, a îngânat ea ușor. După care a menționat oarecum ambiguu: Mama lui Muriel e sora mai mică a răposatului meu soț. — Ah! a exclamat doamna de onoare cu interes. Atunci, desigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
n-aș putea pretinde așa ceva. M-a copleșit un impuls brusc, violent, de a sări din mașină și de a o lua la fugă în orice direcție s-ar fi nimerit. Totuși, îmi aduc aminte că eram încă țintuit pe strapontină când doamna de onoare mi s-a adresat: — Uite ce-i, a început ea pe tonul unei profesoare care vorbește unui copil nu numai întârziat, dar căruia îi mai și curge nasul întruna, respingător. Nu știu cât te pricepi dumneata la oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lui Muriel și să-i explic că am fost opriți. E, probabil, înnebunită! Când s-a produs Armageddonul local, doamna Silsburn și cu mine ne-am întors cu fața la stradă ca să vedem mai bine. Acum ne-am răsucit din nou pe strapontinele noastre ca să ne privim liderul. Și, posibil, salvatorul nostru. — Pe Seventy-ninth Street e un local Schrafft, a răcnit ea la doamna Silsburn. Haideți acolo să bem un pahar de sifon și eu să telefonez. Măcar au aer condiționat. Doamna Silsburn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
turbanul și cozile la ochi, boită toată... Am primit la ocheade și... cântăriri din ochi în acel drum cu trenul câte nu am văzut în viața mea! Ciudat, însă nimeni nu m-a întrebat nimic... și era arhiplin. Nici măcar o strapontină liberă. Moartă de oboseală, nu mi-a mai rămas decât să mă refugiez într-o toaletă a vagonului. Venea cineva, apucam beauty case-ul în mână, ieșeam, își făcea treaba, intram și îmi ocupam iarăși locul. A fost cumplit! Ci
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
pedepsit pentru că a îndrăznit să fie naționalist și să nu-și renege credința. Iar în același timp, prietenul său Victor Pa[34]pacostea, ajuns la Universitate cu sprijinul lui Kico și al lui C. C. Giurescu, s a cocoțat pe o strapontină ministerială în guvernul care se pregătește să-l osândească pe Panaitescu. Niciun gest, nicio vorbă de apărare. Propria situație prețuiește pentru cei mai mulți oameni mai mult decât cel mai bun prieten; desigur că și acest „principiu” face parte din morala liberală
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
alte instituții de învățământ”. Simultan, în virtutea coerenței de tip românesc, din lojile parlamentare ale partidului de guvernământ se aud trosnind fălcile unui antisemt ca Ilie Neacșu. Asta sună infinit mai rău decât posibila foșgăială a lui Mitică Dragomir-„Corleone” pe strapontina parlamentară a unui partid de opoziție. Dacă nu mă înșel, dl Adrian Năstase este specialist în Drept Internațional. Dacă nu s-ar fi dedicat trup și suflet activității politice, ar fi trebuit să-și onoreze datoriile de cadru didactic universitar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
victorie a unei presupoziții vicioase: presupoziția că tot ce este legat de viața spirituală e, strict, treaba lui Dumnezeu. El trebuie să mă caute și să mă convingă, iar dacă m-a găsit, am, fără efort, de-aici înainte, o strapontină, ba chiar o lojă, în rai. Și într-un caz, și într-altul, eu personal nu am nimic de făcut. N-am nimic de căutat, n-am nimic de pus la îndoială. Mă bucur că m-am întâlnit! Mă bucur
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Rima domnului Rüttgers ia drept țintă cântecul de sirenă al domnului Schröder, care caută să atragă lucrători străini în țară. Domnul Rüttgers face rime măcar că domnul Schröder i-a explicat cât se poate de precis când anume vom ridicala loc strapontina pentru oaspeți. Dar domnul Rüttgers știe el ce știe: ce se întâmplă în Germania poate sluji drept avertisment, problema cu muncitorii străini fiind că și în momentele când lesne te-ai putea dispensa de ei - adică în afara orelor de lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
grijă de căderea în hagiografie față de un "monstru sacru" al literelor noastre contemporane. Nicolae Bârna Din nou despre avangardism Filologul Nicolae Bârna (n. 1950, București, fiul poetului și romancierului Vlaicu Bârna) este un critic care se pregătește să treacă de pe strapontina prestațiilor silențios-meritorii în loja interpreților de elită ai fenomenului literar. Cea mai recentă carte, "Prozastice" (Editura Institutului Cultural Român, 2004), îl recomandă pentru această omologare, probă stând rafinatele eseuri despre proza de azi, de la Ștefan Bănulescu la Mircea Cărtărescu și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în anunțul primit la grupul PPE referitor la , din 23 mai, figurează pe listă. Despre prezența lui la Consiliul European, eurodeputatul PDL a declarat că premierul trebuie să-i ofere un argument serios lui Băsescu pentru a i se oferi strapontina. Fostul consilier prezidențial spune, în interviul acordat, joi, Mediafax, că în Consiliul European "sunt chemați cei care nu trebuie să dea un telefon atunci când decid". "Ponta trebuie să dea întotdeauna un telefon", adaugă Preda. Am primit acum două zile, la
Cristian Preda: Pe lista Consiliului European este Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/44785_a_46110]
-
președintelui Traian Băsescu pentru ca acesta să îl ia la Consiliul European. "Dar, în situația dată, rezum, Ponta trebuie să-i ofere un argument foarte serios lui Băsescu pentru ca Băsescu să-l sune pe Herman van Rompuy și să-i ceară strapontina", a mai spus Cristian Preda.
Cristian Preda: Pe lista Consiliului European este Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/44785_a_46110]
-
sala de concert, Se instala în prima lojă Și cu un zâmbet vag distant întâmpina de sus mulțimea. Ca sub puterea unui gând, Se furișa discret afară, Dar se lăsa apoi văzut în galerie, când felin Vâna un loc pe strapontină. Muzica însă totdeauna îl surprindea stând în picioare, Transfigurat, în dreptul ușii în pauză ieșea volubil Și se-arăta-n foaier mimând O conversație cu un smoking, Svelt, revenea ca însoțind O rochie roșie de mătase. Pe când orchestra se-ncălzea, Cu o-nclinare
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
gazdă. Împreună cu Denisa Comănescu și Rodica Binder încercăm înaintea spectacolului să creionăm din cîteva linii tremurate portretul interior al Aglajei. Cîtă aproximație. De ce nu putem înțelege nimic decît raportîndu-ne la noi? În sală sînt toate locurile ocupate, se recurge la strapontine și trepte. Stau la balcon între Rodica Binder și Ludwig Metzger, realizatorul filmului pentru televiziune dedicat Aglajei Veteranyi. A venit de la Köln. Mă tem că n-o să-i placă spectacolul. Îi știu de-acum pe germani. Sensibilitatea lor e diferită
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
Geo Vasile Incă tânărul Nicolae Bârna este un critic care se pregătește să treacă de pe strapontina prestațiilor silențios-meritorii în loja interpreților de elită ai fenomenului literar. Cea mai recentă carte, Prozastice (Ed. Institutului Cultural Român, 2004) îl recomandă pentru această omologare, probă stând rafinatele eseuri despre proza de azi, de la Ștefan Bănulescu, la Mircea Cărtărescu și
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
decența, frugalul și firescul unor întâmplări sonore care, chiar dacă nu se desfășoară în spații neconvenționale, sunt îmbibate de atmosfera naturală, întru totul respirabilă a unor concerte ad-hoc, derulate într-o manieră deopotrivă familială și colocvială. Părăsirea lojii și opțiunea pentru strapontine ori pur și simplu pentru niște bănci ordinare se săvârșește sub imperativul timpului (lumea vine la concert direct de la serviciu sau de la cursuri, nemaiavând vreme să-și schimbe ținuta), al spațiului (distanțele enorme sunt străbătute exclusiv în variantă motorizată, fapt
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
simți și mata, așa-i? Decorurile erau înțepenite, ca un fel de oraș părăsit, se plictiseau în întunericul acela de cavou. Pașii noștri sunau straniu, dar îmi plăcea această provocare, mă înfiora, mă ducea cu gândul la Eliade. Urcam pe strapontine, ne făceam de lucru pe acolo pentru că se vedea strașnic de sus. Scena, imensă, goală, cu scândurile ei așchiate, văzută de deasupra pare o cucoană grăsană adormită în iarbă. Mă și umfla râsul, dar era tare frumos. Ce îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
discul cu marșuri interpretate de bravul cor al Armatei Roșii. Rankin și Bilbo și Martin Dies, Gerald K. Simth și Părintele Coughlin, toți nemernicii ăștia fasciști sunt dușmanii mei de moarte. Așa că, ce Dumnezeu să caut eu la varieteu, pe-o strapontină, făcând laba în buzunarul mănușii de baseball? Dacă se lasă cu cafteală? Dacă-s microbi?! Da, dar dacă mai târziu, după spectacol, tipa de colea, cu lăptăriile ei enorme, da’ dacă... În șaizeci de secunde mi-am și imaginat viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
noastră, iar eu eram fascinat de Irinel Liciu și de Gabriel Popescu. Când am fost invitat prima oară în casă la Irinel și Doinaș ― stăteau în blocul "1001 articole" de la Piața Unirii ―, trecuseră 20 de ani de când urmăream de pe o strapontină de pluș roșu Giselle, Lacul lebedelor și Spărgătorul de nuci. De-abia acum, când percep "valorile" în care se scaldă copiii de astăzi și "vedetele" cărora li se închină, îmi dau seama de cât noroc am avut în anii aceia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]