45 matches
-
ca să-i moi oasele În bătăi. Afacerile nu-i mergeau nici ele prea rău: armatelor de italieni le Închisese gura cu reventul pe care-l vindea la preț de merinde, și chiar primise galoanele de Comandor. Atunci, de ce-l apucase strechea? Nimic neobișnuit, amice: italianca Îl Înșela cu contele Fosco. Și, colac peste pupăză, Sangiácomo a descoperit Înșelătoria abia după moartea celor doi hoțomani. Știi doar ce răzbunători și chiar ranchiunoși sunt calabrezii. Ce-au avut și ce-au pierdut! Comandorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
candriu dă don Alejandro. Da, fincă vorbirăm de Moño, dăgeaba mai camuflăm că motanu iera din confreria care vrăjmășea beciu, că glisa pă scară o dată și se ușchea dă o sută, parcă l-ar fi Înghioldit Zgaibarace cu pintenoii. Așa streche la un motănoi jugănit și pacifist ar fi trezit alarmizmu lu ăl mai flematic vereșcan, da io o țin Întins, ca magnetu, deși la așa ananghie ar fi fost mai beton să leg catâru. Mai p-ormă, când mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dintre copii n-a înțeles cum reușise băiatul să-și “dreseze” vaca. Și, ori de câte ori erau cu vitele la păscut, ștrengarii se distrau strigând porecla paznicului și văzând cum Joiana lui Titi o ia la fugă de parcă ar fi ciupit-o strechea. 6. Iar m-au furat pașii și gândurile. Nici n-am băgat de seamă că, nu prea departe, în fața mea, se profilează chipul unui om temut din sat. Din cei patruzeci și cinci de ani ai săi, mai mult de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
clipă În clipă veselia nevestei să se transforme Într-o furie greu de potolit. Vesela din dulap deja dădea semne de neliniște. Cuțitele se mișcau de la locul lor și lingurile așijderea. Farfuriile trepidau În dulap de parcă le-ar fi apucat strechea. Solnița plină acum de mucuri stinse de țigară creștea pe masă ca un aluat, luând proporții neobișnuite. Toate acestea Ippolit le și vedea zburând prin Încăpere și izbindu-i pe musafiri În ochi. Însă nevasta continua să-și păstreze calmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
popa de la Sfântu’ Andrei a apărut într-o seară, îmbrăcat într-o pufoaică de la armată, și s-a apucat să sape vârtos. Oamenii râdeau că, mai dându-și peste fluieru’ piciorului, popa înjura și scuipa printre dinți. Parcă-i luase strechea pe toți, babele stăteau în fața blocurilor și vorbeau numai de flăcărui albastre, blesteme și alte parascovenii. Țigăncile erau chemate să stingă cărbuni, să dea în ghioc, dacă unu’ sau altu’ se va îmbogăți. După vreo două săptămâni, oamenii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gratis, și să mai și trăsnească a șliboviță, parcă e mai bun un westman. Miroase de obicei a bere, are salariu ca lumea și scapi de mătură pentru aspirator, de sobă pentru microwave. Devii doamnă. O dată ajunse acolo, le apucă strechea. Se contaminează de emancipare. Vor să lucreze și o dau înainte cu dreptul tău de ați plimba pumnul se oprește la 2 centimetri de nasul meu. Și fug la adăpost. Apoi își iau viața pe cont propriu. Maidanezele din colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care glorios lucram (al Filaturii Române de Bumbac, acum Nichita Stănescu, fiindcă a trecut poetul odată pe acolo) s-au pus pe fapte mari. Zdupăiau tufele de partide de sex rapid cu băieții de la Uzina Republica. Dacă le întrebam ce streche le-a apucat și de ce riscă să rămână gravide de atâta sex apocaliptic, ele îmi răspundeau „pe linie”: - Păi, doamnă, n-ați auzit că vine bomba cu neutroni? Ce să ne mai batem capul? Îți dai seama ce a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bine... miroseai... — A singurătate. O să moară cineva, o să moară de tot, poate mor eu, Loredana, de ce cântă cucuveaua aia pe casa noastră?, până acuma cânta departe, prin alte locuri, o auzeam slab, acuma vine doar la noi, a apucat-o strechea. Va muri cineva. Și Maestrul începe să murmure un cântec vechi. La palat, pe stâlpul porții, A cântat pasărea morții, Mult ești moarte-nșelătoare, Cât e omul ca o floare!!! Teribile cuvinte. Și vocea Maestrului se ridică din nou, gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
devreme până vara, ca să avem legume proaspete, ecologice, s-a dus pe “apa sâmbetei”. Când a văzut dezastrul pe care Îl face porcul, mama a fugit spre el, să-l aducă În coteț. Aș! Ce să-l aducă, parcă dăduse strechea În el, așa era de nebun, a doborât-o și pe mama la pământ iar fiul nostru a Început să plângă. După ce distrusese tot ce Întâlnise În cale, Ghiță dădu peste grămada de vișine, care era tocmai boasca din vișinata
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
deodată. Am ieșit din pădure cărând după noi tăcerea care ne apăsa ca o pedeapsă. Acu’... ai să te duci cu el la mine acasă, a zis Baci către Badea Vasile. Nu mai poate să stea lângă oi, că dă strechea-n ele de spaimă. Să-i zici femeii să-i spele toate hainele cu care-i îmbrăcat și să le lase afară mai mult timp, să li se ducă mirosul de fiară. Îl priveam sugrumat de emoții de parcă luasem o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
discuție. Că pe vremuri copiii se nășteau pe apucate și pe unde se nimerea și se jucau cu curu-n țărână până se făceau mari și buni de muncă și, slavă domnului, erau teferi și sănătoși, dacă nu dădea cumva vreo streche-n ei, fiecăruia cum îi era scris și în frunte pus. Virgil, care totuși avusese, ca băiat de învățător, o copilărie ceva mai deosebită de a celorlalți copii din sat, obiectă că lucrurile nu stăteau chiar așa; știa el, socrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sângele câinelui înroșise zăpada. - Ce făcui? scuipase gunoierul. Și, de necaz, a plecat la Stere să se îmbete. Altfel, nu făceau nici un rău jigodiile. Mai croiau vreun crac de pantalon, mai murea câte unul otrăvit, și cum venea februarie, dădea strechea în ei... Întâi le apuca un pârjol pe pisici, că sosise săptămâna brânzei. Nunțile pe acoperiș se țineau lanț, și dulăii, să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unul asupra altuia, sfîșiindu-și blănile cu ghearele. Tavanele de lut și bălegar duduiau sub ei. Cumplite nopți! Cădeau ploile de martie și tot nu se astâmpărau. În aprilie, pisicile lepădau prin magazii. Se umplea mahalaua de mâțe. 212 Apoi dădea strechea în câini. Turbau, nu alta. Ieșeau cu toții, și mici și mari, rupând lanțurile și gardurile. Câte douăzeci după coada unei cățele. Și să-i fi văzut! își trențuiau floacele. Al lui Gogu, cu ceata, pleca spre Grant sau spre Tarapana
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pasăre, suflând În niște oase goale pe dinăuntru! Ohoo, și cu cât foc știau să cânte la oasele alea, de ne-au ridicat pe toți În picioare, făcându-ne să tropăim mai abitir decât o cireadă de bivoli loviți de streche! Of, of, l-am chemat și pe Dupna la chef alături de noi, dar el a venit doar pentru că l-a Împins maică-sa de la spate. - Am venit pentru copii, nu pentru un mincinos ca tine, a ținut el să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lipsește ceva, și nu-mi dădeam seama ce. Doar după ce-am deschis poarta și am zărit sentinela cu pușca-mitraîieră și pe cei doi ofițeri, am înțeles ce era. Nu se mai auzeau tunurile. - Kamarad! am strigat de departe. Ich streche deutsch. Aber wenig, sher wenig... Unul din ofițeri începu să râdă. Celalt mă privea nedumerit, ca și cum s-ar fi întrebat dacă nu cumva îmi bat joc de el. - Vorbim românește, spuse. Ce se întîmplă aici? Unde sânt oamenii? - Au fugit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
O eroare foarte gravă. N-ar fi trebuit să-l omori pe italianu’ Ăla. — Și nici pe Ălălalt, spuse celălalt prizonier. — TĂceți dracu’ amîndoi, spuse sergentul. SÎnt niște drogați, Îi spuse apoi lui tata. Parcă-s apucați de streche. — Ce streche? ridică tonul micuțul. Nu m-apucă nici o streche, dom’ sergent. — Provine dintr-o veche familie de conți englezi, spuse celălalt prizonier. Întreabă-l și pe domnu’ senator, de față - și dădu din cap către tata. — Întreabă-l și pe puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
regelui macedonean a dus la revolta hasidimilor/învățaților care au chemat poporul să le asculte învățăturile pline de ură și venin împotriva neamului omenesc și înfoindu-i ca pe o turmă furioasă, i-au pus fiecăruia sub coadă cîte o streche astfel ca turbarea să fie pornită. De aici s-a ajuns la arme și la răscoala condusă de Iuda Macabeul ucis de macedoneni în anul 160 î.e.n și frații săi, vînzoleală ce a durat 23 de ani(165-142
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pauză de peste 480 de ani. Și sursa Filon este dovedită ca o felonelie. Ori tocmai perioada afirmării istorice a ivriților, după secolul ll î.e.n. este perioada cînd literatura lor apocaliptică a dat iama în puțina lor socoteală și le-a strecheat mintea în fel de fel de nebunii privind regatul lor mesianic și al întregii lumi pe care trebuiau să-l conducă ți să o călărească numai ei prin foc și sabie. Asta era un fel de darabană a tîmpitului la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
redacție, Asiminei Vasile și Popa Mihai membrii. Profesor sprijinitor era Ion Angheluș și se tipărea la Întreprinderea poligrafică Iași. În 1969, în comitetul de redacție erau elevii: N.A. Pleșu, redactor șef, Mihai Popa, secretar general de redacție, Georgeta Florea, Nicolae Streche, Constantin Spătaru - membri. Se realiza cu sprijinul profesorilor Alexandru Angheluș și Ștefan Bahnaru, ultimul și directorul școlii. Se tipărea la subunitatea Bârlad a Întreprinderii poligrafice Iași, tehnoredactori N. Contoman și D. Dumitrașcu. În 1978 revista “Zorile” mai apărea, ea beneficiind
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fi păstrat sfârcul de bici cu care pleznește și acum nemilos ca Iorgu Iorgovan «șarpele» încă primejdios fiindcă «puie» adică plodește: Ne știm de mult, e lupta veche Din veac în veac, din an în an: E șarpele ce puie streche Lovit de Iorgu Iorgovan. În poezia de astăzi a lui M. Beniuc apar trăsături noi caracteristice unui poet socialist. «Arta poetică» în care poetul cântă tot ceea ce «e dat omului să-i placă», «tot ceea ce-ți face traiul mai
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]